1,352 matches
-
fidelă marilor teme ale creației sale -natura, iubirea, timpul. Natura contemplată în planuri mari sau mici o face să tresară, sorbind mirosul, culoarea vegetalului, ascultând sunetul vântului, indiferent de anotimp. Este impresionată de grandoarea iernilor canadiene, cărora le admiră tăcerea neclintită, strălucirea și puritatea. Iarna poate fi de poveste („Voaluri de aburi”) și gerul, stăpân pe cosmic și terestru, devine artizan: „Iarna”(„Culori în iubire”), „Februarie între oglinzi”(„Cuvinte de dor”). Miracolul primăverii aduce zâmbet, prevestind schimbarea așteptată. O descrie cu
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului SUB CRUCEA VEACURILOR SECI Sub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznă și tânguie pământul în dor de aur cald aceeași rugăciune a șteampurilor mute, cu umbre neclintite ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării de-a mai simți odată aroma de pământ. Să mai visez odată la legănarea
SUB CRUCEA VEACURILOR SECI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381559_a_382888]
-
și cu mine, singuri, Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa, Curgând prin mine, alchimie sfântă. Azi alte uși se dau în lături tumultos, Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinos Iubirii și credinței neclintite într- un vis Ce- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt, Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais. Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ. Te- aștept, azi decantate, gânduri cresc rotund, Vâslesc în ape
PETALE DE HARTIE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380846_a_382175]
-
fragil Al fetei cu ochii mari, rotunde lacrimi de senin. S- ar fi oprit de- a pururi, iedera- i că de poveste, Le- ar străjui iubirea și viața, dar divin Dar nu mai știe de poate spune clipei" este"! Așa că neclintita, versatila, iedera tot crește Și se întinde peste casă, pește sentimente, Ea singură, stăpâna peste cadru înflorește Și simte dorul mut, dezamăgirea, astăzi, desuete. Referință Bibliografica: IEDERA / Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie
IEDERA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380868_a_382197]
-
încăpățânat, ca și cum ar fi putut rămâne aci o veșncie, nedescoperit, nevăzut de nimeni!...Anii trecuseră de-atunci de la plecarea lui, toate se schimbaseră(...) numai el rămăsese cu uniforma asta de paradă în dulap, rămase neschimbat, trăind de-a pururi în neclintită tinerețe, mereu de douăzeci și trei de ani, în eternitate! Tatăl gândi repede: unde să fugă? Unde să scape?...” În Pădurea spânzuraților este folosit monologul interior ca o formă de autoanaliză, în vreme ce în toate cele trei romane întâlnim retrospecția, prin
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
fragil Al fetei cu ochii mari, rotunde lacrimi de senin. S- ar fi oprit de- a pururi, iedera- i că de poveste, Le- ar străjui iubirea și viața, dar divin Dar nu mai știe de poate spune clipei" este"! Așa că neclintita, versatila, iedera tot crește Și se întinde peste casă, pește sentimente, Ea singură, stăpâna peste cadru înflorește Și simte dorul mut, dezamăgirea, astăzi, desuete. Citește mai mult Iedera...Broboane de iedera curată, arămie,Acoperă al casei chip îmbujorat, timidși urca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
un surâs fragilAl fetei cu ochii mari, rotunde lacrimi de senin.S- ar fi oprit de- a pururi, iedera- i că de poveste, Le- ar străjui iubirea și viața, dar divinDar nu mai știe de poate spune clipei" este"!Așa că neclintita, versatila, iedera tot creșteși se întinde peste casă, pește sentimente,Ea singură, stăpâna peste cadru înfloreșteși simte dorul mut, dezamăgirea, astăzi, desuete.... XXX. PLOAIE BINECUVÂNTATA, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1936 din 19 aprilie 2016. Ploaie binecuvântata Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
și cu mine, singuri, Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa, Curgând prin mine, alchimie sfântă. Azi alte uși se dau în lături tumultos, Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinos Iubirii și credinței neclintite într- un vis Ce- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt, Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais. Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ. Te- aștept, azi decantate, gânduri cresc rotund, Vâslesc în ape
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
tu și cu mine, singuri,Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa,Curgând prin mine, alchimie sfântă.Azi alte uși se dau în lături tumultos,Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinosIubirii și credinței neclintite într- un visCe- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt,Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais.Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ.Te- aștept, azi decantate, gânduri cresc rotund,Vâslesc în ape fumurii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
proprii, o feminitate suavă și luminoasă, care percepe lumea din jurul său ca o poezie: „Cele mai frumoase poeme” sunt „grădinile de meri în floare”, „săgeata de cocori”, „zăpezile luminând în troiene”, „brațele mamei de-alint”. În vâltoare, eul feminin râmâne neclintit, cu asumare, fără ezitări, fără spaime. Versurile sunt frumoase, frumoase: „Câte furtuni/ Pe tâmple-mi cad/ Atâția pescăruși/ în zborul meu.”( Atâția perscăruși); „Port sufletul/ Pe buze/ Cum aș purta o floare,/ Cum își poartă delfinul/ Trupul fără scut/ Printre
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
postul mare. Floriile-i sărbătoarea ce precede pătimire, prin moartea și învierea lui Hristos, spre mântuire. Celebrată-i renaștere, cu viață nouă-n muguri noi. Iar credința-n Înviere e Calea-n viața de apoi. Între mit și rațiune e neclintită credință, ce-n ritualuri creștine pune har și iscusință. Din anuarul ,,Treadiții creștine și ritualuri populare românești" de Maria Filipoiu LA MULȚI ANI, TUTUROR CREȘTINILOR CU NUME DE FLOARE! Referință Bibliografică: TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI DE FLORII / Maria Filipoiu : Confluențe
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI DE FLORII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374503_a_375832]
-
Aici, dăruirea necondiționată vine din nevoia reciprocă de trăire precipitată (atunci și acolo) a iubirii pierdute și regăsite pe samsaricele cărări: “Și te-am zărit. Departe, în amurg,/ Fixai curbura unui spațiu, care/ Înainta treptat în înserare/ Cu soarele și neclintitul burg.// Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit/ Acolo chiar, pe dalele curbate,/ Și am rămas cu tine în cetate,/ Și cred că tot acolo am murit...// Uitasem totul: codrii, lungul drum,/ Cetatea, podul, gustul gurii tale.../ Și, brusc
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
capiștea-n Cântări și Rugăciune către Cer, Cu 300 de frați săraci, primeau Lumina cea de Sus Minunată-n strălucire, A Slavei DOMNULUI IISUS ! Săracii, Mamertin și fiul, la ardere-au fost osândiți Iar Flor și Lavru-n Licheon, în Credință, neclintiți ! Au fost aruncați în puț...cu pământ acoperiți... Moaștele-s la Constantinopol, pentru a fi mereu Cinstiți ! .......................................... Sf.Mc.Andrei. Când era Maxim Împărat, s-a născut și a trăit, Andrei "Ostaș de Stratilat", în părțile din Răsărit. Când perșii-n
SF.MC.DIOMID DOCTORUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373422_a_374751]
-
tare să o ascundă, pe-atât urlă ea mai tare și face semne disperate de undeva, din nevăzut... (Capitolul II, p. 29) Străbunicul cel falnic al Alexandrei-Svetlana, impunător ca un dac dârz, cu trăsături de haiduc, cu credința de cremene, neclintită, Eroul care și-a salvat confrații, pe cei aproape 1.000 de români aflați în trenul istoric ce trebuia să integreze cu prezența lor, unitatea de Neam a celor peste o sută de mii de români de la Alba Iulia în
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
apus, Când drumul m-a adus într-o câmpie Greu adâncită-n umbra viorie A codrilor ce-o străjuiau de sus. Și te-am zărit. Departe, în amurg, Fixai curbura unui spațiu, care Înainta treptat în înserare Cu soarele și neclintitul burg. Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit Acolo chiar, pe dalele curbate, Și am rămas cu tine în cetate, Și cred că tot acolo am murit... Uitasem totul: codrii, lungul drum, Cetatea, podul, gustul gurii tale... Și brusc
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Împărțea hrana celor slabi și mici, rămânând flămând Dar tocmai pentru bunătatea lui mare lupii l-au osândit. Obosit de lupte, singur, în noaptea cu lună adormind Lupii l-au atacat din umbră, lăsându-l în sânge zăcând. Lupul Alb neclintit nu s-a apărat, a oftat ca un semn din cer, I-a iertat mirat, reînviind din mit, trimișii zeilor nu pier. De atunci hălăduiește singur printre destinul dușman, Își așteaptă lupii albi, adevărații frați regăsiți peste ani. Cu ochi
BALADA MARELUI LUP ALB de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374107_a_375436]
-
Foșnetul de frunze murmura un cântec, Se pornește vântul, iar, ca un descântec, Sub aripa serii, liniștea se lasă Dealurile mele n-au plecat de-acasă. Străjuiesc, tăcute, cerul și pământul, De o veșnicie tac și-și țin cuvântul, Mereu neclintite, sub sub aceeași lună, Dealurile mele, toate, împreuna. Pe cărări umbrițe, se aud sătenii, Măi străbat prin vreme, încă, idicenii, Turmele lor urca până-n coama rară, Ciurdele, alene, se întorc, spre seară. Caii scot pe pajiști icnete rebele, Călăreții urca
DEALURILE MELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375418_a_376747]
-
păstrându-și însă aceleași măști avute la îndemână, de rezervă pentru fiecare interpretare pe scena vieții, în rolurile personale atribuite în parte... Ceașca elegantă din care aburii se roteau ușor la început, ca într-un dans amețitor, stă pe jumătate neclintită în fața mea, pe masa de lemn de culoarea cireșului unde a fost adusă și pusă cu grijă, iar eu privesc pierdută, secunde întregi fără oprire, la fereastra pe care se preling, zorite, picături de ploaie întârziate și reci. Gândurile mi
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]
-
Liturghii, în a înțelege ce este ea și care-i este rolul în viața creștină, e nevoie a pune început prin a arăta temeiul ei și a celorlalte Sfinte Taine în Hristos, Dumnezeu-om. Acest fundament stă în argumentul de neclintit al expresiei că Adevaărul este Persoana lui Iisus Hristos și că viața noastră înseamnă participare, experiență, comuniune cu Hristos ca Adevăr, Persoană și Viață. „Cuvântul s-a făcut trup și s-a sălășluit între noi” (Ioan 1,14) - afirmație ce
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
-
săvârșește, având senzația posesiunii unor puteri care-l pot duce spre desăvârșire. Atingerea acestei conștiințe poate fi însă periculoasă, căci aduce cu sine părelnica siguranță că totul aparține omului și nimic lui Dumnezeu: “Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă>> (I Cor. 10, 12) și < > (I Cor. 8,2). Iată de ce, în stabilirea etapelor, Sfântul Maxim, după credință, care se dezvoltă pe măsură ce omul împlinește poruncile și dobândește virtuțile, urmează frica de Dumnezeu, împreunată cu
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
Breban nu e permis lui Radu Boroianu’’ ( poltron !!) după ședință, după discuții particulare a scris, semnat și publicat ‚’’Despărțirea de Breban’’ ceea ce clar dă de înțeles că va continua linia directoare a lui Patapievici la ICR . Nicolae Breban a rămas neclintit, statornic și a continuat să-și susțină opiniunile sale despre mizerabilismul mizerabilului Patapievici chiar și într-o ședință a secției de filologie și literatură a Academiei Române, unde a scos metafora și l-a împușcat pe Patapievici; pac, pac ! Mare scandal
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
dăruiește o poezie suavă presărată cu petale din trăirile spirituale ale sufletului de poet, un veșnic călător prin meandrele timpului atât de greu de oprit: Mi-a căzut în brațe timpul”. De la prima poezie și până la ultima, versurile stau mărturie neclintită a unei sensibilități deosebite, confruntată neîncetat cu sentimentul profund al iubirii care apare ca o tainică incursiune în universal interior: ”Ce trimite Dumnezeu”, ” Sfântă punte”. OANA BERDILĂ -ne uimește cu o poezie sinceră, puternică, optimistă ale cărei cuvinte, la un
”VISE TÂRZII” VOL 1 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372994_a_374323]
-
de a înțelege ce este ea, rolul ei în viața creștină, este nevoie a pune început bun prin a arăta temeiul ei și a celorlalte Sfinte Taine în Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul-Om. Acest fundament constă în temeiul de neclintit al expresiei că Adevărul este Persoana lui Iisus Hristos, și că viața noastră înseamnă participare, experiență, comuniune cu Iisus Hristos ca persoană și viață. „Cuvântul s-a făcut trup și s-a sălășluit între noi”(Ioan 1,14) afirmație scripturistică
DESPRE FRUMUSEŢEA, TEMEINICIA ŞI IMPORTANŢA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371083_a_372412]
-
Regală a fost expusă în ultimii douăzeci și doi de ani, în același timp cu o creștere incredibilă a popularității, încrederii și afecțiunii populației față de Rege și Casa Regală? Câtă iubire poți dovedi pentru a fi tot acolo, în așteptare neclintită, după șaizeci și patru de ani de la logodna cu țara, pentru a-i încuraja pe cei care te ignoră, a-i inspira pe cei care te regretă și a-i ajuta să scape de blestem pe cei care te urăsc
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
și repezi ale apei de munte, recitam, cu glas tare, din lirica norvegiană: Învață de la apă să ai statornic drum,/ Învață de la flăcări că toate-s numai scrum,/ Învață de la umbră să taci și să veghezi,/ Învață de la stâncă cum neclintit să crezi,/ Învață de la soare cum trebuie s-apui,/ Învață de la pietre cât trebuie să spui... Într-o oră norii s-au împrăștiat și soarele și-a făcut apariția. Ceața s-a ridicat de pe munți și se vedea vârful muntelui
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]