911 matches
-
pe Socrate, cel care a formulat gîndul că "viața spirituală înseamnă viață interioară, iar spiritualitatea, trăire intensă a clipei, indiferent de valoarea calitativă a conținutului sufletesc trăit" (de aici s-a crezut că e mereu nevoie de nou, de primenire necontenită). Un asemenea mod de gîndire urcă pînă la marii maeștri ai confuziei: Bergson, Proust, Gide, iar postulatele unor astfel poziții spirituale greșite vor fi demontate și ridiculizate de J. Maritain, de Scheller sau de H. Massis, care au dat în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
existență față de Creator deoarece el spune "sînt cel ce nu sînt", cu privilegiul tragicului, omul a făcut un troc ordinar schimbînd veșnicia pe devenire și maltratînd viața, transformîndu-se, finalmente, în "marele transfug al ființei"122. Și fără să realizeze că necontenita preocupare de sine l-a dezechilibrat, în loc să se întîlnească, fecund, cu fondul său intemporal, ființa umană și-a îndreptat facultățile "către exterior, către istorie"123. Citind anamneza pregătită de Cioran personajului în care s-a întrupat urmașul lui Adam, ai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mai mult decât simpla cunoaștere a alfabetului, e nevoie de capacitatea prelucrării lui mintale, întovărășită de o discuție critică interioară, ceea ce presupune o dezvoltare deplină a gândirii abstracte, un îndelung exercițiu al interpretării textelor. În această direcție este posibil un necontenit progres Ă dovadă că studenții la filosofie au a se lupta ani de zile cu textele marilor gânditori. Cu totul alta este situația în cazul când materialul este citit doar cu preocuparea de a-l memora, fără să existe străduința
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cu diagnosticare precisă și analize pertinente ale operei și individualității artistice comentate. Caractere și conflicte (1968) și Unele probleme de estetică (1973) au deschidere către orizontul generalizărilor teoretice, aplicate la literatura română clasică și contemporană, din considerente didactice. Din frământul necontenit al vremilor (1988) este o sinteză asupra publicisticii scriitoricești din Republica Moldova (reportaj, eseu, tabletă, articol). Personalitatea cercetătorului se conturează pregnant în critica de întâmpinare, în care vădește spirit analitic, siguranță în cântărirea valorii estetice. SCRIERI: Fereastră deschisă, Chișinău, 1965; Caractere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286247_a_287576]
-
Chișinău, 1977; Podurile vieții și ale creației. Studiu asupra creației lui I.C. Ciobanu, Chișinău, 1978; Clipa de grație, Chișinău, 1980; Pașii lui Vladimir Curbet, Chișinău, 1982; Permanențe, Chișinău, 1983; Argumentul de rigoare, Chișinău, 1985; Măsura adevărului, Chișinău, 1986; Din frământul necontenit al vremilor, Chișinău, 1988; Cu fața spre carte, Chișinău, 1989; Dreptul la critică, Chișinău, 1990; Poeme de dragoste, Chișinău, 1993; Alte poeme de dragoste, București, 1995; Atât de drag..., Chișinău, 1995; Literatura română contemporană din Republica Moldova, Chișinău, 1998; Zborul frânt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286247_a_287576]
-
a bolnavului față de conținutul lor, absență prin care bolnavul ajunge treptat la convingerea unei transformări corporale. în cadrul tipului obsesivo-fobic sunt relativ frecvent întâlnite comportamente ritualice: de rugăciuni, de păstrare a curățeniei corporale, a perfecționismului, precum și de tip compulsiv: numărarea necontenită a scărilor sau a pietrelor reluată fără încetare, ritualuri conspirative de a asigura reușita la examene, temerile de a nu fi făcut ceea ce era necesar de făcut, frica de murdărie, de a vorbi obscenități, de a comite un act 43
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
paza sesizează ceea ce se întâmplă, nemulțumirea celor aflați în rând față de cerșetori, încearcă să vorbească pe un ton calm, dar deloc natural, spunând „stați liniștiți, ne ocupăm noi, nu faceți scandal”. Cu toate acestea, pelerinii nu se revoltă împotriva baletului necontenit al cerșetorilor, se dau tăcuți la o parte într-o primă fază, apoi mormăie nemulțumiți de ceea ce se întâmplă, după ce aceștia s-au îndepărtat. Rareori am văzut (ca să nu spun niciodată) pelerini care să ia atitudine împotriva genului acestuia de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu durează mai mult de jumătate de oră.” Alți pelerini citesc preocupați acatistul Sfântului Ierarh Nicolae sau alte cărți de rugăciuni, de format mic, ușor transportabile. Rândul este foarte viu, foarte animat, se „intră și se iese” din ordinea sa necontenit, mișcare favorizată și de lipsa gardurilor de protecție. După mai bine de jumătate de oră de așteptare, frigul începe să se facă simțit, mulți dintre cei prezenți se refugiază la căldură în biserică sau în clădirile din apropiere, inclusiv într-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Urc iarăși cu atenție la balconul Catedralei Mitropolitane, de acolo, de sus, am o privire generală asupra întregii curți. Ciupercile luminoase ale corturilor vânzătorilor de obiecte religioase, zbârnâitul de bondar al generatoarelor de curent electric, permanenta mișcare a pelerinilor, baletul necontenit al televiziunilor, toate se desfășoară sub ochii mei ce nu încetează să fie uimiți, ca într-o piesă de teatru. Țipete vesele de copii colorează fundalul sonor, iar un jandarm depășit de situație încearcă să impună un minim de ordine
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fericirea de a exista, sentiment care nu are nimic în comun cu ceea ce se definește în general drept fericire: " Fericirea victoriilor neîncetate, fericirea împlinirii triumfătoare a dorințelor, fericirea sațietății depline este chin! Este moarte sufletească, e ca o arsură morală necontenită"342. Convingerile lui Nerjin se dezvăluie și în capitolul "Discuție ultrasecretă", unde este vorba despre misiunea lui Rubin, de a identifica o persoană pe baza particularităților vocii, așa cum se pot observa într-o înregistrare a convorbirii telefonice. Rubin este încântat
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Cârlova și Alexandrescu. Prin partea sa literară „Bucovina” ia locul revistei „Foaia Societății pentru literatură și cultură”, Nicolae Iorga afirmând: „«Bucovina» ajunge a fi și o revistă literară cum nu mai era alta, un fel de urmare - fără conducere și necontenită colaborare din partea lui Kogălniceanu - a «Daciei literare» de odinioară”. Această revistă și-a pierdut mult din importanță în zilele noastre de vină fiind limba în care a fost scrisă. Dintr-o limbă românească frumoasă și armonioasă cum era la început
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
duh etern, o duh nemuritor. Deviza olimpică Citius-altius-fortius (mai repede - mai sus - mai puternic) îndemnul se referă atât la performanța fizică, incitând la autodepășire pentru atingerea celor mai înalte cote ale posibilităților umane, cât și la planul spiritual, reprezentând avântul necontenit și nelimitat spre progres și perfecțiune, în formarea unui caracter puternic și îndemnul la virtute. Pierre de Coubertin a preluat îndemnul latin citius-altius-fortius, îndemn aparținând reverendului Henri Didon, educator și promotor al sportului școlar, în Franța (sfârșitul secolului al XIX
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
o cetate mizeră și arhi-defunctă, în care numai figurile levantine care-ți ies în cale pe străzi pun o pată de culoare. Seara însă se aprind în port lumini albe, roșii, verzi și chiar albastre, care tremură în mare ca necontenite semne și chemări. Constanța aceasta pe care n-am văzut-o niciodată împreună e populată cu cuvintele și înțelegerile dintre noi. Toate lucrurile și toate locurile sunt pline de înțelegerea dintre noi. Te sărut. Revenire probabilă - marți. Cinci zile - o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la fel și noi suntem aceiași, doar mai osteniți puțin... Fiecare zi aduce după sine o mulțime de neplăceri și un foarte mic număr de realizări. Ultimele trei zile s-au ținut Consfătuirile... Au fost zile de nesfârșite întârzieri, de necontenită goană și nervozitate, mai cu seamă pentru cei ca de-alde mine, care au colocatari cu o poftă de mâncare sănătoasă și cu o rezervă serioasă de pretenții iraționale, iar pe deasupra - o groază de reproșuri, împunsături și aluzii răutăcioase. Tăticul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mea, făcând ceea ce depindea de mine, iar această din urmă șprecizareț era făcută pentru însoțitorii mei, care au iscălit 2. Apoi, de fiecare dată, în timpul zilei, când îmi aminteam de Isus, șprimeamț o anumită simțire sau vedere cu priceperea, în necontenită evlavie și confirmare. A ZILEI 3 23. Duminică ș24 februarieț - La rugăciunea obișnuită, de la un capăt la altul al ei, însoțit de un har foarte lăuntric și suav și plin de evlavie călduroasă și foarte dulce. La pregătirea altarului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fiind însuflețit de niște sentimente ale lui Cristos ispitit, am început liturghia cu multă evlavie. Pe măsură ce spuneam liturghia, șm-am simțitț cu încredințare și însoțit îndeaproape de harul pe care-l simțisem în mine de mai multe ori și cu aproape necontenite lacrimi pe care le-am avut de la jumătatea liturghiei înainte; am terminat fără nici un fel de priceperi, în afară de rugăciunea de la sfârșit în cinstea Preasfintei Treimi; aici, cu o anumită mișcare, evlavie și lacrimi, am simțit o anumită iubire care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ridica mintea până la Persoanele dumnezeiești ca fiind distincte, nici pentru a le deosebi, nici coborând la litera cuvintelor; în schimb, aveam impresia unei vizite lăuntrice, undeva între locul Ei din înalt și litera cuvintelor, și astfel, continuând cu multe și necontenite lacrimi, mi se părea că nu-mi era îngăduit să privesc în înalt, iar faptul de a nu privi spre înalt, ci în mijloc a făcut să crească în mine evlavie puternică cu puternice lacrimi, nutrind și crescând ascultarea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spre înalt și să mă smeresc și să mă cobor, simțeam cu atât mai multă savoare și vizitare spirituală. O dată începută liturghia și pe toată durata ei, multă evlavie lăuntrică și căldură spirituală, nu fără lacrimi și cu o evlavie necontenită pornit fiind spre lacrimi. În aceste intervale de timp, deși căutam să nu ridic ochii minții spre înalt și căutând să fiu mulțumit de toate, rugându-mă chiar ca, pentru aceeași slavă adusă lui Dumnezeu, să nu mă viziteze cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și ștotușiț nu aflam, chiar dacă mi se părea bine ca eu să caut, nefiind în puterea mea să aflu; apoi, Dătătorul harurilor mi-a oferit o mare revărsare de cunoaștere, vizitare și savoare spirituală, cum am mai zis, cu lacrimi necontenite, pierzându-mi graiul, încât mi se părea că în fiecare cuvânt Îl chemam pe Dumnezeu, Dominus 1 etc.; eram atât de pătruns, cu o supunere și smerenie respectuoase nemaipomenite, încât mi se părea că șlucrul acestaț nu se poate spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o dobândi pe cea iubitoare. A ZILEI 20. a. l. Sâmbătă ș5 aprilieț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei, multe șlacrimiț. A ZILEI 21. a. l. d. Duminică ș6 aprilieț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei, după citirea Patimii 1, multe și necontenite lacrimi, sfârșind în unirea voinței mele cu cea dumnezeiască; după liturghie, lacrimi. A ZILEI 22. l Luni ș7 aprilieț - De-a lungul întregi liturghii, multe lacrimi, ducând la unirea cu voința divină. A ZILEI 23. l Marți ș8 aprilieț - În timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
NOASTRE 36. a. l. Luni ș21 aprilieț - Înainte de liturghie și în timpul ei, lacrimi. Început, pentru că am lăsat-o deoparte de câteva zile. A SFINȚILOR 37. a. l d. Marți ș22 aprilieț - Înainte și după liturghie, lacrimi, în timpul ei, multe și necontenite. 38. Miercuri ș23 aprilieț - Fără lacrimi. Aici am și lăsat-o deoparte. 39. Joi ș24 aprilieț - Fără ele. A SFÂNTULUI MARCU 30.2 .a l. Vineri ș25 aprilieț - Cu ele, în timpul liturghiei și înainte. A DUHULUI SFÂNT 31. Sâmbătă ș26
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
maiț - Mi se pare, fără ele. 44. Vineri ș9 maiț - Mi se pare, fără ele. 45. l Sâmbătă ș10 maiț - Cu multe lacrimi, în timpul liturghiei. 46. a. l Duminică ș11 maiț - Înainte de liturghie, lacrimi; în timpul ei, belșug de lacrimi și necontenite, cu o grăire lăuntrică 1 a liturghiei, care mi se părea un dar mai dumnezeiesc; am cerut-o și astăzi, deoarece de-a lungul săptămânii uneori aflam grăirea dinafară 2, alteori nu, iar șgrăireaț cea lăuntrică și mai puțin, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
totuși nu șam fostț foarte neliniștit. A DUHULUI SFÂNT 51. a. l Vineri ș16 maiț - Înainte de liturghie, lacrimi; în timpul liturghiei, multe lacrimi și grăire. A PREASFINTEI TREIMI 52. a. l Sâmbătă ș17 maiț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei, multe și necontenite și cu o încântătoare grăire lăuntrică. A ZILEI 53. Duminică ș18 maiț - Fără ele și cu unele grăiri, fără puteri trupești și fără nici o tulburare. LITANII 1 54. l. Luni ș19 maiț - Cu ele și cu grăiri. A TUTUROR SFINȚILOR
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
2. 4. ä. l. d. Sâmbătă, înainte, .o. c. y., și în timpul ei, cu mult belșug, iar după, cu ele. 5. ä l. d. Duminică, înainte, .o. c. y., și în timpul ei, cu nemăsurat belșug, pierzându-mi deseori graiul, și necontenite, cu teamă să nu-mi pierd văzul; iar după, cu ele. 6. ä l Luni, înainte, o. c. y., și în timpul ei, cu mult belșug, și cu teamă să nu-mi pierd văzul, și neîntrerupte. 7. ä l Marți, înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în care năvăleau adeseori, pe cont propriu sau ca trupe auxiliare, de șoc ale turcilor. Din cauza tătarilor viața populației simple devenise insuportabilă; nu numai vite, ci și oameni, înhămați tot ca vitele, luau calea Bugeacului, pentru popularea stepelor sale pustii. Necontenitele harțe și lupte, războaielor ruso-turce, în fine timpul necruțător i-au zdrobit și împuținat însă până la urmă și pe tătarii din Bugeac. Astfel încât ultimii dintre ei au fost evacuați în 1808 în Crimeea, de către ruși, care după anexarea Basarabiei au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]