482 matches
-
O nevastă cu prunc mic. Cu prunc mic, nebotezat, Părăsită de bărbat. Și cum plânge, cum suspină, Frunza codrului o-ngînă. Ardă-l focul blăstema Cum s-a dus și m-a lăsat, Ardă-l focul ticălos Cum mi-a fost necredincios, Bată-l mila de la mine, Când i-a fi-n lume mai bine, Bată-l lacrimele mele, Bată-l gândurile grele". Ș-apoi ia copila-n brațe Cu lacrimi fierbinți pe față Și îi zice-ncetișor: - Nani, nani, puișor, 265 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dintre respondenți au spus că el ar trebui să fie promovat de către autorități. La întrebarea „Ce credeți că vor face autoritățile în cazul proiectului Proiectul Roșia Montană și exploatarea gazelor de șist”. E clar, e științific, era previzibil. Ca sociolog necredincios, nu pot decît să-mi fac cruce : pe bune, Mirele, chiar asta vrea prostimea ? Tot chestionarul e o făcătură pe care o știi prea bine. Chiar crezi însă că, brusc, toată breasla sociologilor din țară, cîtă e și așa cum e
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se roagă. Sfîntă Fecioară, sufletul meu, copilul meu este acum pușcăriaș. Ajută-mă, fă ceva ca să-mi salvezi copilul. Și tu, Sfîntă Maria, ai suferit chiar mai mult decît mine, L-ai văzut răstignit pe cruce și chinuit de vrăjmașii necredincioși... Timpul trece implacabil și Maria se împacă încet-încet cu o realitate crudă, dureroasă. Cînd s-a anunțat că șase ani vor sta închiși, Maria a mulțumit Sfintei Fecioare. Îl vedea pe Daniel supus probelor și canoanelor sortite martirilor aleși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iubit și temut de popor, urmat și respectat de soldați, să-i nimicească pe acei care pot sau trebuie să-i dăuneze, să înnoiască prin legiuiri noi vechile orînduiri, să fie sever și recunoscător, mărinimos și darnic, să nimicească armata necredincioasă, să-și alcătuiască o alta, să-și păstreze prietenia regilor și a principilor în așa fel încît aceștia să-i facă bucuros favoruri sau să-i facă răul cu teamă, acela așadar, care socotește că toate acestea sînt necesare, nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sînt nefolositoare și primejdioase; iar dacă un principe își întemeiază puterea pe armatele mercenare, el nu va avea niciodată o situație stabilă și sigură, deoarece armatele de acest fel sînt lipsite de unitate între ele, sînt ambițioase, fără disciplină și necredincioase; ele sînt pline de vitejie cînd sînt între prieteni, și sînt lașe în fața dușmanului; nu au frică de Dumnezeu și nu-și țin cuvîntul față de oameni; și cu atît mai mult amîni o înfrîngere, cu cît amîni atacul pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
primejdioase și astfel a angajat în slujba lui pe oamenii lui Orsini și ai lui Vitelli. Mai apoi însă, cînd a început să aibă de-a face cu trupele acestea, i s-a părut că dau de bănuit, că sînt necredincioase și primejdioase, așa încît le-a distrus, rămînînd doar cu armatele lui proprii. Și nu este greu de observat deosebirea care există între cele două feluri de armate, dacă ne gîndim că faima militară a ducelui, atunci cînd avea alături
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
spiritul conservator în privința practicilor și a vechilor obiceiuri, de care nu s-au îndepărtat aproape niciodată. Religia lor, diferită de cea a europenilor, îi obligă și ea, într-un fel, să nu-i ajute pe cei pe care-i numesc necredincioși, în dauna stăpînului lor și să evite cu grijă tot ce ar putea avea atingere la credință și ar putea să le răstoarne conducătorii. Iată ce menține, la ei, siguranța tronului, mai mult decît a monarhului; căci monarhul este adesea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ajungă aici, dacă nu i-o cer o mare necesitate și salvarea poporului lui. Voi încheia acest capitol cu o singură reflecție. Să se remarce fecunditatea cu care viciile se propagă, în concepțiile lui Machiavelli. El vrea ca un rege necredincios să-și încoroneze necredința cu ipocrizie; el crede că oamenii vor fi mai degrabă mișcați de devoțiunea unui principe, decît revoltați împotriva relelor tratamente care li se aplică și pe care le suportă din partea lui. Există persoane care-i împărtășesc
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le suportă din partea lui. Există persoane care-i împărtășesc opinia. În ce mă privește, cred că avem întotdeauna indulgență pentru greșelile acelora care speculează, atunci cînd ele nu antrenează corupția inimii; cred că poporul va iubi mai mult un suveran necredincios, dar cinstit, și care le aduce mulțumirea, decît un ortodox, scelerat și răufăcător. Nu gîndirea suveranilor, ci faptele lor îi fac pe oameni fericiți. CAPITOLUL XIX [Trebuie evitată situația de a fi disprețuit sau urît] Furia sistemelor n-a fost
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
milă de fiul meu, căci este lunatic, și pătimește rău: de multe ori cade în foc, și de multe ori cade în apă. 16. L-am adus la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece." 17. "O, neam necredincios și pornit la rău!" a răspuns Isus. "Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceți-l aici la Mine." 18. Isus a certat dracul, care a ieșit afară din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
adorator al Dianei, "drac" ș.a., dar zelul eroic al apostolilor sud-dunăreni contra "zănaticilor" (de la zână), de care vorbea Pârvan, nu este verosimil, dar nici idilică n-a fost impunerea creștinismului, cum susținea Panaitescu. În sfârșit, originea cuvântului "păgân", adică necreștin, necredincios, după Pârvan, termenul paganus a fost introdus de noua credință din secolul V și desemnează pe locuitorul unui pagus (sat)-pagani (rurali). Dar, spune N. Zugravu, nu termenii "pagus" și "paganus" a generat termenul "păgân", adică "necredincios", necreștin. După încetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păgân", adică necreștin, necredincios, după Pârvan, termenul paganus a fost introdus de noua credință din secolul V și desemnează pe locuitorul unui pagus (sat)-pagani (rurali). Dar, spune N. Zugravu, nu termenii "pagus" și "paganus" a generat termenul "păgân", adică "necredincios", necreștin. După încetarea ordinii politice și militare imperiale, a urmat ruralizarea generală a Daciei, a nordului Dunăriiîn secolul al IV-lea, și creștinismul, dar și păgânismul aveau partizani la oraș și la sat, deci pagani nu putea desemna numai pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care romanus-barbarus era valorizat ca romanus christianus, iar barbarus paganus, romanitatea și creștinismul unei părți a populației nord-dunărene au constituit elemente de individualizare și personalizare în raport cu neamurile alogene, în secolele IV-V, de aici creștin era opus lui păgân (necreștin, necredincios). Destrămarea conglomeratului hunic (după 454), schimbarea echilibrului politic și militar în favoarea Imperiului, la Dunărea mijlocie și de Jos, a dus la instalarea unei perioade de liniște, a deschis o etapă nouă în istoria spațiului nord-dunărean, pe plan istoric și religios
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Așadar, încă din 1324, români maramureșeni luau parte la expedițiile extra-carpatice împotriva mongolilor.16 Conflictele militare ale regilor Ungariei cu mongolii devin tot mai frecvente în anii următori: în 1325, regele Carol Robert solicita sprijinul papei în luptele cu "neamurile necredincioase" din vecinătatea regatului, dar papa n-a dat nici un răspuns-prizonierii mongoli capturați de rege au fost trimiși în dar la Roma. În 1326, după cronica lui Petru Duisburg, regele Ungariei a nimicit o armată mongolă care intrase și prădase țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la care au contribuit toate popoarele, este inacceptabilă și ideea unui război între aceste pretinse două tipuri de civilizații. În evoluția chestiunii orientale, statele europene au avut interese proprii, adeseori contradictorii. Este adevărat că musulmanii, potrivit Coranului, îi puneau pe “necredincioși”, adică pe creștini, în afara legii, ceea ce-a condus la o stare conflictuală. Totuși, factorul acesta religios a rămas numai aparent un factor determinant al chestiunii orientale, deoarece prin capitulații raporturile au fost reglementate, deși n-au lipsit nici abuzurile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se disculpe, suspiciunea de adulter cade asupra soțului Suzannei. Prin urmare, Geneviève îi propune prietenei sale, ca și cum ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume, să-i "paseze amorezul", ca să-și poată lua la rândul ei revanșa asupra soțului necredincios. Horace Grisolles este indignat la auzul propunerii. Mai întâi refuză, dar acceptă până la urmă, din devotament față de Geneviève a lui și de asemenea pentru că simțea că fierbe la foc mic. În acel moment a doua lovitură de teatru soțul Suzannei
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Nu va fi ea considerată de feministele din America acelei perioade o precursoare, o exponentă a libertății sexuale? Totuși, în anii '30 nu se ajunsese încă acolo. Anaïs Nin rămâne atipică pentru că este înaintea timpului său. Dacă există multe soții necredincioase, sunt puține burgheze care îndrăznesc să meargă atât de departe. Majoritatea se mulțumesc să flirteze, să seducă, să se dichisească. "Pariziencele anilor treizeci-patruzeci, își amintește istoriografa și scriitoarea Dominique Desanti, se fardau în mod ostentativ. La restaurant, când ieșeau la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
politică de apărare prudentă avînd în vedere revanșa otomană care trebuia în mod necesar să-l implice." Acest nefericit episod pe plan militar introduce o dublă reprezentare: aceea a Dunării ca linie de demarcație a pericolului și aceea de dușman necredincios. Această imagine figurează în cronicile moldovenești din secolul al XV-lea. Domnia lui Ștefan cel Mare impune o întreagă simbolistică a războiului religios anti-otoman, război efectiv în perioada 1475 și 1476, dus în alianță cu ungurii conduși de Matei Corvin
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cicoare. Suntem încă puțini însă, cei mai viguroși și sănătoși s-au îmbarcat pe navele turcești. Și nu le-ai spus că turcii ne sprijină? Dar cer un preț mare și ar putea să se răzgândească. Turcii vor fi întotdeauna necredincioși, au drept simbol doar jumătate de lună, nu luna întreagă. Geronimo râdea și continua să tălpuiască încălțări, să smolească sfoară. Dacă n-o să avem noroc, ne-ntoarcem în munții noștri și n-o să ne găsească. Ai dreptate, Dumnezeu a creat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se lase covârșit de aceste gânduri, ce dădeau pe-afară și aveau nevoie să-și găsească rânduiala pe hârtie, începea pe nepusă masă să ragă ca un leu ațâțat, tulburând toată lumea și punându-i la încercare pe temniceri. Încetează, călugăr necredincios, te porți ca un sălbătic. Dacă eu sunt parte a Infinitului, nu pot fi un sălbatic, pricepi, biata piază rea, sclav și nenorocit ca și mine? Gura, blestematule. Ciorile fac mai puțină zarvă decât glasul tău și ar fi binevenit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai penibilă Înfrângere o realizează cel care, aflat Într-un clar avantaj În toiul luptei, se sperie la un moment dat de faptul că ar putea cu adevărat să Învingă (suntem, cu alte cuvinte, În fața unei situații paradoxale: un Toma necredinciosul În raport cu el Însuși). Μ Una din aprecierile cele mai cunoscute despre iubire este, desigur, următoarea: iubirea este acea Încântare a sufletului care-i face pe Îndrăgostiți În stare să-și vorbească ore În șir fără cuvinte. De ce, Într-adevăr, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dispozitivului de supraveghere conceput de șiretul și iscusitul Figaro. Pentru public, succesul operațiunii se explică tocmai prin această dublă strategie, ingenios combinată. Informat, spectatorul privește desfășurarea stratagemei, a cărei dare în vileag nu poate duce decât la eșecul aventurii soțului necredincios și la împăcarea finală dintre Conte și Contesă. Răsturnarea ludică este însoțită întotdeauna de sancționarea unui viciu pe care comunitatea vrea să-l îndrepte folosindu-se de o asemenea strategie. În fond, este vorba de o revanșă colectivă. Substituirea poate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cu patroana de bordel, soția cu cocota, fecioara cu «domnișoara», meseriașul cu proletarul, palatul cu «vila», mănăstirea cu cazarma, sfînta împărtășanie cu cecul, Evanghelia cu cartea de bucate. (...) Șiret și imbecil, îndrăzneț și laș, parfumat și murdar, stăpîn și slugă, necredincios și superstițios, sîngeros și sentimental, zburător și patruped, [burghezul] a invadat, a infectat, a îndobitocit și diformat întregul pămînt (...) nu mai este cu putință să l stîrpești, cu mijloace omenești”8). Bacovia își limitează critica sa asupra burgheziei la o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
erau prieteni, se frecventau și aveau îndelungi discuții filosofice. În mod evident, Ionesco a citit cu atenție opera lui Lupasco și a fost cu certitudine influențat de filosofia sa. În cartea sa Eugène Ionesco mystique ou mal-croyant? (E.I. mistic sau necredincios ?), Marguerite Jean-Blain subliniază rolul major al lui Lupasco în intinerarul spiritual al lui Ionesco 7, alături de Jacob Boehme și de Sfîntul Ioan al Crucii și în compania Cărții tibetane a morților (Bardo-Thödol) și a ritualului creștin-ortodox. Ionesco a citit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
îi justifică lui Vlad comportamentul, prin descrierea motivelor care l-au generat. Din această perspectivă, Vlad pare a fi acționat împotriva boierilor care l-au trădat și i-au ucis familia; împotriva femeilor care se dovedeau a fi leneșe sau necredincioase; împotriva ofițerilor dacă dădeau dovadă de trădare sau de la-șitate; împotriva hoților și răufăcătorilor, indiferent de origine ori statut social, pentru că trebuia să instaureze legea și ordinea în țară, dacă voia să reziste unei invazii străine. Legendele potrivit cărora, în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]