477 matches
-
maximum 60 de ani; ... g) să aibă o vechime de cel puțin 5 ani în Cultul Creștin Penticostal și minimum 2 ani în biserica ce îl propune spre ordinare; ... h) dacă un slujitor propus spre ordinare a divorțat când era necredincios nu poate fi ordinat." ... 23. Articolul 38 se modifică și va avea următorul cuprins: "Art. 38. - (1) Fiecare slujitor ordinat va semna un angajament solemn de fidelitate față de Cultul Creștin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România și va primi
ORDIN nr. 125 din 23 septembrie 2015 privind modificarea şi completarea Statutului Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, recunoscut prin Hotărârea Guvernului nr. 189/2008. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265619_a_266948]
-
maximum 60 de ani; ... g) să aibă o vechime de cel puțin 5 ani în Cultul Creștin Penticostal și minimum 2 ani în biserica ce îl propune spre ordinare; ... h) dacă un slujitor propus spre ordinare a divorțat când era necredincios nu poate fi ordinat. ... ---------- Alin. (1) al art. 37 a fost modificat de pct. 22 al art. I din ORDINUL nr. 125 din 23 septembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 781 din 20 octombrie 2015. (2) În vederea ordinării sau
STATUTUL din 20 februarie 2008 (*actualizat*) Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265710_a_267039]
-
necunoscută. Unii cercetători consideră că numele era de fapt Basaraba. Dincolo de prezumtiva origine cumană a numelui, sursele contemporane îl identifică pe Basarab I exclusiv ca vlah (român). Carol I al Ungariei vorbește de ""Bazarab infidelis Olacus noster"" ("Bazarab, vlachul nostru necredincios"). Faptul nu este inedit, împărații Asănești au fost numiți vlahi (români) de sursele contemporane lor, iar unii moderni presupun măcar o descendență parțial cumană. Lingvistul Sorin Paliga susține că posibila origine tracă a numelui nu trebuie exclusă, sugerând o posibilă
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
număr de 124 temple, sinagogi și case de rugăciune, din care în 23 se oficiază zilnic. Numărul românilor care nu cred în Dumnezeu aproape că s-a triplat în ultimul deceniu. Dacă la recensământul din 2002, erau 8.524 de „necredincioși”, după recensământul din 2011, numărul lor a ajuns la 21.196. Cea mai mare concentrație se află în zona București-Ilfov (aproape 8.000 de atei) și în general în zonele bogate ale țării (Ardeal, Banat), iar cea mai mică - în
Religia în România () [Corola-website/Science/300471_a_301800]
-
20%) și Franța (32%). Aceste rezultate sunt similare cu cele ale unui sondaj oficial al Uniunii Europene, care a raportat că 18% din populația UE nu cred într-o divinitate. Alte studii au plasat procentul estimat de atei, agnostici și necredincioși într-un Dumnezeu personal la valori mici în Polonia, România, Cipru și până la 85% în Suedia, 80% în Danemarca, 72% în Norvegia și 60% în Finlanda. Potrivit Biroului Australian de Statistică, 22% dintre australieni nu au "nicio religie", o categorie
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
voievodulului Ioan, fratele lui Ștefan, la data de 15 septembrie 1349, să-l repună în drepturi pe cneazul Gyula și pe cei alungați pentru că au refuzat să treacă de partea lui Ștefan și a unchiului său Bogdan I, "fostul voievod", "necredincioși cunoscuți ai regatului nostru" Cândva, înainte de 1353, cnezatul lui Bogdan I se împarte între acesta și fiii fratelui său Iuga, Ioan și Ștefan, care vor stăpâni împreună nouă sau zece sate cu reședința la Rozavlea, Bogdan I rămânând cu opt
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
târziu, Basarab se pare că a rupt relațiile sale cu Ungaria, refuzând plata tributului de vasal. Aceasta a cauzat tensionarea bruscă a relațiilor bilaterale. Un document emis de rege la 18 iunie 1325 îl numește pe voievodul muntean "„Basarab transalpinul, necredincios coroanei maghiare”" și relatează cum Ștefan, fiul comitelui cuman Parabuh l-a înjosit pe regele ungar, proslăvindu-l în schimb pe Basarab. În 1327 papa Ioan al XXII-lea îl lăuda pe domnul muntean pentru susținerea catolicismului și zelul său
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
s-a căsătorit cu o femeie nobilă, Cleopatra, nepoata generalului Attalus și care și-a schimbat numele în Eurydice. Căsătoria a cauzat tensiuni mari între Filip, Olimpia și Alexander. Olimpia a plecat în exil în Epir, fiind considerată o „soție necredincioasă și barbară”, crezând în idealurile divine ale fiului ei ca fiind fiul lui Zeus. Aceasta a plecat împreună cu fiul ei, Alexandru, la fratele ei, Alexandru I al Epirului, care și el, la rândul lui, se certase cu tatăl său. Filip
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
pe conte după fotoliu. Basilio intenționează să-i spună că Cherubino că ar fi îndrăgostit de Rosina. Auzind acest lucru, contele iese din ascunzătoare și îl descoperă pe Cherubino, luănd cearceaful de pe fotoliu. Almaviva hotărăște să il pedepsească pe pajul necredincios, trimițăndu-l într-unul din regimentele sale. Glumeț, Figaro îi povestește lui Cherubino în aria "Non piu andrai" cum e să fii militar. Apoi, contele amână nunta lui Figaro și a Susannei. În camera ei, Rosina este sigură că contele nu
Nunta lui Figaro () [Corola-website/Science/298468_a_299797]
-
condamnarea lui la moarte. Intervine însă Raimondo, care îi cere să-și îndeplinească datoria față de familie, și Lucia cedează. Ea este pusă să-i semneze contractul de căsătorie în mijlocul oaspeților. Edgardo, venit pe neașteptate, o acuză de trădare pe logodnica necredincioasă, în timp ce Enrico vrea să-l dea afară din castel. Înainte de a ieși, Edgardo aruncă inelul de logodnă în fața Luciei și o blestemă. În atmosfera de veselie care domnește printre oaspeții invitați la această căsătorie, este adusă o veste cumplită: Lucia
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
crucificarea lui Iisus Cristos și în plus ei erau mult mai aproape de creștini decât musulmanii din Asia. Mulți creștini atrași de ideea cruciată au considerat că nu este necesar să călătorească la mari depărtări pentru a lupta cu necredincioșii, de vreme ce necredincioși se aflau atât de aproape de casele lor. Este foarte posibi ca luptătorii cruciați să fi fost motivați și de nevoia de bani, iar comunitățile evreiști din zona Rhinului erau relativ bogate, atât datorită izolării cât și datorită faptului că, spre deosebire de
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
lui Dumnezeu!” Unii dintre fiii lui Israel au crezut, alții au tăgăduit. Noi i-am ajutat pe cei care credeau împotriva vrăjmașilor lor, iar ei au fost învingători." (61: 14) Apar și referiri la Ziua Judcății și asupra pedepselor celor necredincioși. "Noi le-am dat loc fiilor lui Israel într-un ținut sigur și i-am înzestrat cu cele bune. Ei nu s-au învrăjbit până ce nu le-a venit știință. Domnul tău îi va judeca, în Ziua Învierii, de ce se
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
în trimișii Mei și îi sprijiniți, dacă îi dați lui Dumnezeu un frumos împrumut, atunci Eu voi șterge relele voastre și vă voi lăsa să intrați în Grădinile pe sub care curg râuri.” Cel, dintre voi, care, după această, va fi necredincios, vă rătăcii departe de calea cea dreapta. "(5:12) "De aceea am scris fiilor lui Israel: „Cel care a ucis un om care nu a ucis niciodată, care nu a semănat stricăciune pe pământ, este socotit ca si cum ar fi ucis
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
creștin doar atunci se poate considera liber și egal cu stăpânul, când recunoaște ca stăpân pe Dumnezeu, un stăpân absolut. Dar ceea ce face este doar a schimba stăpânul cu unul care îl face mai dependent de acesta decât era sclavul necredincios. Prima sclavie era prețul pentru viața sa biologică. A doua este prețul pentru viața eternă. Creștinismul apare din frica sclavului față de neant, de neantul propriu, din neputința de a accepta condiția existenței - adică cea a finitudinii, a morții. În opinia
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
de la părinți pentru toată viața. Multe religii implică elemente contradictorii că pedepsirea apostaziei sau demonizarea necredincioșilor. În cartea Gândul contagios, Lynch identifica memele transmise în Creștinism ca fiind deosebit de puternice în aplicabilitate. Cei credincioși consideră procesul de convertire al celor necredincioși ca fiind atât datorie religioasă cât și act de altruism. Promisiunea paradisului pentru cei credincioși și amenințarea iadului pentru necredincioși constituie un stimulent puternic pentru păstrarea credinței. Conform lui Lynch, credința în răstignirea lui Isus amplifica șansele răspândirii ei, prin
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]
-
zile, să-i fie tăiate mâiniile și picioarele și să fie trimise lui Ali bey ibn Zulgadar, fratelui său Nasreddin și lui Osman Qara Yuluk pe care de asemenea i-a sedus Nasimi. Așa și au făcut. Acest om era necredincios și mulhid" (hulitor). "Ferească Dumnezeu, se spune că el are niște poezii fine"". Dârzenia și curajul lui Nasimi în timpul execuției oribile s-au transformat în popor într-o mulțime de legende, tema devenind un simbol al curajului aproape în toate
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
Siria și Levantul) și, cu sprijinul principalelor state din Europa Occidentală, se părea că aceste așezări creștine vor deveni permanente. Musulmanii refuzau să accepte realitatea, dar aveau nevoie de un conducător care să-i unească pentru a-i alunga pe „necredincioși”. În 1187, musulmanii găsiseră un astfel de conducător în persoana sultanului Saladin, conducătorul Egiptului și Siriei, care i-a chemat pe toți să se alăture Jihad-ului pentru recucerirea Ierusalimului. Victoria sa în bătălia de la Hattin a distrus practic statele
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
papa Pius al II-lea, n-a fost așa de precaut. El avea să ajungă un apărător înfocat al cauzei creștine din Răsărit, dar când era deja prea târziu și era pregătit să creadă tot ce era mai rău despre necredincioșii turci. Într-o epistolă către papă, din 12 iulie, Aeneas scria că știa de la refugiații sau dezertorii din Serbia că împăratul Constantin Paleologul fusese decapitat și că fiul său scăpase și fusese asediat în Galata. I-a transmis același lucru
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
se aflase și el pe drum către Conciliu, îl determină pe Albert să declare că „"Lumina Bisericii s-a stins"”. În 1277, când episcopul Etienne Tempier al Parisului anunța condamnarea tezelor tomiste pe motivul că ar fi prea favorabile filosofilor necredincioși, Albert cel Mare se duce din nou pentru a lua apărarea discipolului său. Curând după anul 1278 cade bolnav, suferind o amnezie aproape completă. A fost beatificat la 1622 de către Papa Grigore al XV-lea și a fost canonizat de
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
își pedepsească soțiile adulterine în ce manieră doreau, uciderea acestora din urmă fiind acceptată. În Egipt se obișnuia ca femeilor adulterine să li se taie nasul și să fie întemnițate. În China, soțul avea dreptul să îi taie părul soției necredincioase și apoi să o predea unui guvernator care îi va organiza execuția. În Peninsula Arabă, tații chiar își îngropau fiicele nou-născute pentru a preveni astfel ca onoarea sa le fie atinsă. Referindu-ne la conceptul de onoare, trebuie să avem
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
ridicat lespedea, iar Brunton a coborât să aducă comoara la suprafață. Rachel a lăsat deliberat să cadă lespedea și să-l închidă pe Brunton în pivniță, ucigându-l, sau ea a fost vinovată doar de neacordarea de ajutor iubitului ei necredincios? În ceea ce privește artefactele găsite în sacul aruncat în lac, Holmes le-a examinat și a constatat că părțile metalice erau din aur, iar pietrele erau pietre semiprețioase. El credea că aceasta a fost coroana de aur a regelui Carol I Stuart
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
care era posedat de un demon, făcea spume la gură, scrâșnea din dinți și înțepenea apoi. Omul îi rugase anterior pe ucenicii lui Iisus să alunge demonul, dar ei nu au putut să o facă. Iisus a răspuns: ""O, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi și vă voi răbda?"", cerând apoi să vadă băiatul. Așa că ei l-au adus. Când duhul l-a văzut pe Iisus, a început imediat să scuture cu violență băiatul. Acesta a căzut la
Vindecarea lunaticului () [Corola-website/Science/322922_a_324251]
-
convenției din 1863, Camera Deputaților a adoptat o rezoluție care declară că nu mai poate să se împace cu Bismarck, iar ca răspuns, regele a dizolvat Dieta, acuzând-o că a încercat să obțină controlul asupra ministerului într-un mod necredincios. Bismarck a emis apoi un edict care a restricționat libertatea presei. În ciuda criticilor, Bismarck a rămas un politician în mare măsură nepopular (puțină lume știe despre el). Suporterii lui s-au descurcat prost la alegerile din octombrie 1863, în care
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
Nuru-dîn Hamza, care justifică printr-o fetvâ uciderea a 40.000 de kîzîlbași, adepți ai safavizilor din Anatolia, și ulterior este justificat și războiul împotriva lui Isma îl. Nuru-dîn i-a declarat pe shi îți ca fiind eretici și chiar necredincioși, astfel că pedeapsa ce trebuia aplicată împotriva acestora era pedeapsa capitală. Ebussud Efendi declară printr-o fetvâ că dacă evreii și creștinii mai puteau speră să devină buni musulmani prin convertire, persanii nu mai aveau acest beneficiu. Dimitrie Cantemir amintea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
ianuarie 1368, în a cărui titulatura se afirmă că era "domnitor din milă lui Dumnezeu și a regelui." În timpul răscoalei bulgarilor împotriva dominației maghiare, domnitorul a refuzat să acorde un sprijin militar armatei maghiare și a fost considerat rebel și necredincios. A învins armata maghiară în toamna anului 1368 pe Dâmbovița. A intervenit în problema Vidinului, atacându-l în iarnă următoare, profitând că Dunărea era înghețată. În 1369 s-a ajuns la un compromis, fiind restaurat țarul Stracimir în Bulgaria de la
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]