910 matches
-
ei au venit cătră icoana chipului tău și Împărătescul tău trup l-au Împunsu cu hangeriul. O, minune, că iată că eși dentr-Însa și curse sânge, ca și mai nainte. Și tu, făcătoriul mieu, nu te-ai putut odihni de necredinciosul neamul jidovesc, nici Întâi, nici apoi. Ne Închinăm patemelor tale, ne Închinăm răstignirii tale, Închinămu-ne ranelor Împărăției tale, care le-ai răbdat pe cruce pentru noi oamenii. Și iarăși ne Închinăm ranelor celor de al doilea rându, carele ai răbdat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe acei evrei ce-i găsea. Iar de se hazarda vreunul a se uita prin vreo fereastră a casei, acela era bombardat cu pietre. Aceste barbarii le comitea poporul de jos din Moldova pentru că privea pe evrei ca pe niște necredincioși, ce profanează prin prezența lor pe sfinți și icoane” <endnote id=" (172, p. 194)"/>. Și În Evul Mediu evreii erau bătuți, alungați și chiar omorâți pentru motive similare : acuzații de profanare a unor obiecte sacre și de declanșare a unor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unui tânăr țăran din nordul Basarabiei -, și pentru păcate și mai grele care nu sunt ale lor” <endnote id="(429, p. 16)"/>. Astfel se justifică - scrie Sorin Alexandrescu - crimele religioase și, la limită, războaiele religioase, până În ziua de azi. „Uciderea necredinciosului [...] este absolvită de păcat” <endnote id="(748, p. 222)"/>. <endnotelist> Note și bibliografie 1. Lazăr Șăineanu, „Jidovii sau Tătarii sau Uriașii”, Convorbiri literare, XXI, 1887, pp. 521- 528. 2. Simeon Florea Marian, „Satire bucovinene contra evreilor”, În Columna lui Traian
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
musulmani în majoritate tineri sunt educați din copilărie în credința că viața pământească este o simplă haltă în drumul spre sânul lui Allah, iar calea cea mai sigură spre Paradis este martirajul, moartea ta prin care omori cât mai mulți necredincioși (ghiauri, cruciați etc.). Și a mai apărut un element relativ nou, poate cel mai groaznic: moartea în orb, răspândirea morții la întâmplare, în magazine, piețe, autobuze etc. în care pot muri și de-ai tăi, inclusiv cei de aceeași credință
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
deja creștinii îi considerau pe evrei ucigașii lui Iisus. Adversitatea creștinism-iudaism s-a adâncit, apoi, permanent. Secole în șir de obscurantism și superstiție, de-a lungul cărora asupra evreilor au fost aruncate cele mai grave acuzații: ucigași ai lui Iisus, necredincioși, vrăjitori, aliați ai lui Satan, răpitori de copii creștini al căror sânge era folosit în ritualuri diavolești, perfizi etc. etc. Consecințele, în plan social, au fost teribile. Periodic, în orașele cu evrei aveau loc pogromuri, în spatele cărora se aflau, deseori
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
care se raportează oamenii și instituțiile care le alcătuiesc la religia dominantă. Cum se explică acest fapt tulburător? Eu cred că sunt mai multe explicații. Una ar fi cea care trimite la texte din Coran care îndeamnă la violență față de "necredincioși". Am citit cu atenție Coranul și în varianta franceză, și în cea românească și nu am găsit texte care să îndemne explicit la violență, poate doar unul singur, dar și acela interpretabil. În orice caz, djihad-ul nu face parte din
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
discursul fundamentalist are un mare ecou în țările musulmane, confruntate cu mari dificultăți economice, polarizare socială, șomaj, suprapopulare etc. După cum se observă, fundamentalismul ca doctrină nu îndeamnă la terorism, după cum nici Coranul nu conține vreun îndemn explicit la exterminarea "ghiaurilor" (necredincioșilor). Condițiile sociale și politice, mai ales, relația permanent explozivă dintre evrei și arabi, ca și intervențiile străine în zonă cea americană, în primul rând au dus la această evoluție periculoasă în care teroriștii caută justificări în islam, iar fundamentalismul pare
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
zonă. Toate acestea au produs în unele medii arabe un curent radical care apelează inclusiv la metode teroriste și care a găsit în islamism un sprijin ideologic deosebit de puternic. Chiar dacă în Coran nu găsim îndemnuri explicite la violență contra "ghiaurilor" (necredincioșilor), totuși, toate grupările teroriste din zonă invocă islamul și, bineînțeles, pe Allah ca temei al acțiunilor lor. Și fanatismul politic sau cel religios, fiecare in parte, sunt periculoase, dar când ele se combină rezultă un amestec exploziv care foarte greu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
fost totdeauna și sunt încă, cu bună seamă și astăzi, atâți agenți secreți pentru Rusia în împărăția otomană. Ei predică, sunt datori să predice necontenit popoarelor lor spre a-și face meseria, iubirea cătră muscali și ura pentru musulmani, acești necredincioși care i-au robit. Și este firesc după asta ca fiecare ortodox, fiecare moldovean de credință greco-răsăriteană să vadă în fiecare rus un prieten firesc, un frate, astfel simte cel puțin țăranul. Și rusul, ale cărui vederi se întind ceva
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
permită libera navigație prin Dardanele. În schimbul acestor concesii, Rusia făgăduise verbal să se dezintereseze de greci cu desăvârșire. Dar, odată războiul cu Persia isprăvit spre bine, prin victoriile ușoare repurtate de Paskevici, împăratul Neculai se grăbi să uite făgăduința dată necredincioșilor, pentru a-și aduce aminte că este protectorul tuturor creștinilor pravoslavnici. Amenințările și pretențiile rusești crescând, războiul izbucni la sfârșitul lui aprilie 1828. V. Pacea de la Adrianopol. Ocupația rusească de la 1828 până la 1834. Regulamentul Organic Țările noastre fură ocupate de
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
staliniști, maoiști, sau musulmanii fundamentaliști, oamenii par fixați pe orator: sunt mulțimi de singuratici fără alte canale de comunicare între ei. În timpurile recente, rețelele de televiziune și-au extins acoperirea către milioanele de ascultători dispersați. Pentru a trata problema necredincioșilor, cercul restrâns instituie un cult al personalității și devine dictatorial. Amploarea chemării carismatice poate să se amplifice de-a lungul timpului până la un punct de la care începe să descrească. În cele mai multe cazuri, masele își pierd atașamentul mai repede decât membrii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
de la Posada; succesorul lui la tron, Ludovic cel Mare a cucerit partea de sud a Bulgariei (cu capitala la Vidin) în 1365 și a trimis în acest teritoriu misionari franciscani, care au convertit doar în câteva zile 200.000 de necredincioși. În 1368 domnitorul Țării Românești, Vlaicu Vladislav a ocupat Banatul Severinului și capitala Vidin; în 1370 el a obținut aprobarea patriarhului din Bizanț pentru înființarea Mitropoliei Ortodoxe a Severinului. Astfel, misionarii franciscani au avut de întâmpinat noi dificultăți în activitatea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în misiune încă 10 ani, la rugămințile fierbinți ale credincioșilor. A murit la București în 1689. Într-o veche gravură, acest sfânt urmaș al lui Francisc a fost descris astfel: „misionar apostolic în Răsărit, a întors la credința catolică pe necredincioși”, „de multe ori a fost în primejdie de a-și pierde viața, căzând în două rânduri rob la turci, din mâinile cărora a scăpat ca prin minune; a îndeplinit misiuni diplomatice din partea regilor Poloniei, a Domnilor Munteniei și Moldovei, precum și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
refer) la Sabat că la „darul prețios de care vorbește Talmudul”. Dar adaug): „Folosesc aici limbajul tradițional al teologilor, nu pe al meu”. Sunt multi israelieni care nu cred, dar puțini nu au deloc viat) religioas). În Israel, viața celor necredincioși este cvasireligioas). În definitiv, evreii sunt la Ierusalim nu numai pentru c) sunt sioniști. Mai exist) și alte motive, iar unele dintre ele sunt - indirect sau Într-o oarecare m)sur) - religioase. Nedrept)ți precum cele care au fost comise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
National Review (numărul din 25 octombrie 2004), relatează un subiect desprins din ziarul londonez de limbă arabă Al-Quds al-Arabi, care descria panica stârnită la Khartoum, capitala Sudanului, după ce un zvon nebunesc a răvășit orașul, un zvon conform căruia dacă un necredincios strânge mâna cuiva, persoana În cauză Își poate pierde bărbăția. „Ce m-a frapat la această poveste“, scrie Steyn, „a fost următorul detaliu: isteria a fost răspândită prin intermediul telefoanelor mobile și al serviciilor de mesaje scrise. Gândiți-vă numai: să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
găsim la Sf. Nil din Ancyra (m. cca 430) în lucrarea De monastica exercitatione. Olympiodoros din Alexandria (495-570), în comentariul său la Cartea lui Iov, vede în furnicoleu un analogon al diavolului, furnică pentru cei evlavioși și leu pentru cei necredincioși. Interpretarea mitologică, pur moral-alegorică, nu este însă unica în literatura creștină a primelor veacuri. Sf. Grigorie cel Mare însuși (în Comentariile la Iov, V, 20, 22) se referă la furnicoleul biblic ca la o insectă înaripată, pe care o numește
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fost împinși a alege între a-și lepăda credința și a muri mărturisindu-și convingerile de care erau total pătrunși. Mărturia dată despre Adevăr a făcut din bunii și biruitorii mucenici eroi ai credinței, căci ei sunt triumfătorii creștini împotriva necredincioșilor, înșelați de zeii ce erau de fapt doar multiple manifestări ale demonilor și consecințele născocirilor minții umane decăzute. Martirii erau pe deplin asigurați că Dumnezeu toate le cercetează, toate le vede, nu-i nici o nelegiuire care să poată fi tăinuită
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
el însuși (vicii, păcate, ispite etc.). Cu timpul a ajuns să desemneze și războiul dintre comunitățile musulmane rivale. În cele din urmă s-a impus sensul actual, cel mai intens mediatizat. În conformitate cu acesta, jihadul este războiul credințelor lui allah contra „necredincioșilor” (evrei și creștini) și Împotriva Occidentului. Dimensiunea socială a jihadului se referă și la protecția „oamenilor cărții” acordată în istorie comunităților cucerite de musulmani. Cine erau „oamenii cărții”? Erau locuitorii unor ținuturi evreiești și creștine. Erau numiți astfel pentru că credeau
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
literatura qumranică, Adormirea lui Moise, 4 Ezdra, Apocalipsa siriană a lui Baruh și Oracolele sibiline. Pot fi inventariate șapte „motive principale”. Le prezentăm în ordinea frecvenței cu care apar: 1. apogeul răului (cel mai frecvent); 2. tiranul eshatologic; 3. războiul necredincioșilor/neamurilor împotriva poporului ales; 4. fiarele haosului; 5. Beliar; 6. Nero rediuiuus; 7. profetul mincinos. Comparând aceste „motive”, prezente în literatura intertestamentară, cu cele din literatura creștină, Peerbolte ajunge la următoarele două concluzii: în primul rând, motivul „războiului neamurilor împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prefixe: privativ; <ϑ4‑ („contra”) și ⇓ΒγΔ‑, („supra”). Ideea de negativ, de „mai puțin”, de lipsă ontologică și axiologică este exprimată prin privativ din expresia ® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η sau din ‑<≅:≅ jΗ. Acesta din urmă se poate traduce prin „impios/ necredincios/ ne‑legiuit”, dar nu trebuie pierdut din vedere nici sensul metafizic al termenului, cel de „anomalie”, de „creatură stranie”, „nefirească”. Prefixul <ϑ4‑ al substantivului derivat din verb <ϑ46γ∴:γ <≅Η exprimă ideea de adversitate; personajul este „potrivnic” prin natura sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Așadar, Dumnezeu, printr‑un gest de „milă” ușor cinic, trimite celor păcătoși un Mesia al lor - un fals Mesia, evident -, dându‑le satisfacția unei „antimântuiri”. La urma urmei, toți vor primi ceva: cei credincioși, adevărul cel aducător de pace, cei necredincioși, amăgirea consolatoare. În rezumat, Epistola a doua către Tesaloniceni a fost scrisă și s‑a răspândit ca substitut al celei dintâi, cu scopul bine determinat de a contrabalansa ideile eshatologice pauline. Autorul nu își propune să îi apropie pe cititori
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de „nelegiuire”, înțeleasă ca „impietate”, „răutate”, mândrie - din faptul că se consideră pe sine Dumnezeu și se proclamă ca atare în fața întregii lumi - și violență. El lucrează „prin puterea lui Satan” (neconfundându‑se însă cu acesta) și îi amăgește pe necredincioși prin minuni și semne mincinoase. Cristos îl ucide prin „suflarea gurii Sale”, punând astfel capăt „antiparusiei”. Epistola întâi a lui Ioan Denumirea de „Anticrist” apare pentru prima dată în epistolele ioaneice. Astfel, în capitolul 2 al Epistolei întâi, versetele 18
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acum chiar este în lume (6∀ℜ <¬< ƒ< ϑ⎝ 6Φ:∑ Schismaticii neagă, așadar, realitatea Întrupării. Am întâlnit deja, în 2Tes., expresia ƒ<ΞΔ(γ4∀ Β8ς<0Η, care se referă la „un duh” trimis de Dumnezeu ca „mângâiere” pentru cei necredincioși. În epistola lui Ioan, regăsim, amplu dezvoltată, aceeași temă (Β< Β<γ¬:∀ ™ :← ®:≅8≅(γ℘ ϑ∈< ζ30Φ≅¬< ƒ6 ϑ≅¬ 2γ≅¬ ≅⇔6 ♣Φϑ4<), nu fără legătură cu teologia expusă în scrierile eseniene. În aceste scrieri și mai ales în Testamentele celor doisprezece
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Învierii lui Cristos. Martorii se simt apărați de puterea lui Dumnezeu. Ca și Mântuitorul, ei îndeamnă la pocăință; sunt omorâți, dar înviază la puțin timp. Ca și în cazul morții lui Cristos, pământul se cutremură și o parte din cei necredincioși se întorc la credință. Scenariile nu sunt însă identice, ele prezintă diferențe semnificative. Isus este omorât de oameni; martorii sunt uciși de „fiara ieșită din pământ” - o forță impresionantă, malefică; Isus este îngropat; trupurile celor doi martori sunt părăsite în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cele trei momente menționate. La rândul său, Anticristul, „purtând în sine toată puterea diavolului (omnem suscipiens diaboli uirtutem), va veni nu ca un rege drept (legitimus), nici ca unul supus lui Dumnezeu și ascultător față de legea sa, ci ca un necredincios (impius et iniustus) și fără de lege (sine lege), ca un apostat (apostata), un nedrept (iniquus) și un ucigaș (homicida), ca un tâlhar (latro), recapitulând în sine apostazia diavolului” (V 25, 1). Termenul „Anticrist”, după cum am văzut, are două sensuri principale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]