901 matches
-
acestuia prin altă limbă și prin buze străine și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul." 22. Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. 23. Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, și toți ar vorbi în alte limbi, și ar intra și de cei fără daruri, sau necredincioși, n-ar zice ei că sunteți nebuni? 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
s-ar aduna toată Biserica la un loc, și toți ar vorbi în alte limbi, și ar intra și de cei fără daruri, sau necredincioși, n-ar zice ei că sunteți nebuni? 24. Dar dacă toți proorocesc, și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredințat de toți, este judecat de toți. 25. Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cade cu fața la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, și va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
vreți, taică; ce vedeți voi eu nu văd. Nu spun că nu este, dar nu văd eu. Faceți cum vreți sau cum știți - dacă știe vreunul ce are și cum de făcut. Mie mi s-a spus, În afară de Păcătosul, și Necredinciosul. Nu pentru că nu credeam În Dumnezeu cel mare, ci pentru că nu credeam În lucrurile nelalocul lor care se Întâmplau oamenilor din altă vrere, nu din cea a Ălui de Sus. Nu-mi spune mie nimic; nu mă Întreba nimic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mitule, nici acuma nu vezi că-și bate joc de mine?” - și-i arătă fața de guzgan, fără să se vădească Înspăimântat, ci mai degrabă cu Încântarea celui căruia i se adeveriseră vorbe ce nu fuseseră crezute. Mitu Păcătosul și Necredinciosul se Întoarse către el cu tot cu Ied, Îl cercetă cu luare-aminte, clătină din cap cu bunătate și Îngăduință, apoi urlă la rându-i: „Da, da! Să fii sănătos și s-auzim numai de bine!”. * * * Aș Începe cu o Înjurătură pentru cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se urâțească și, În cele din urmă, să pomeniseră iarăși fără aripi În spinări și cu tălpile În noroiul gras al ulițelor. În acea rătăcire a firii, nea Mitu Păcătosul - căruia, de la Întâmplarea cu aripile, i se spusese și Necredinciosul - nu putuse cu nici un chip să creadă În visul În care ceilalți se lăsau trași și Învăluiți. Mai târziu, când bătrânețea Îi lovea fără milă trupul beteag și când se spunea că avea un diavol atârnat de umeri, Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la fugă, s-a dus la Beer unde a locuit departe de fratele său Abimelec. 22. Abimelec stăpînise trei ani peste Israel. 23. Atunci Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec și locuitorii Sihemului, și locuitorii Sihemului au fost necredincioși lui Abimelec, 24. pentru ca și cruzimea săvîrșită cu cei șaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-și ia pedeapsa, și sîngele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, și asupra locuitorilor Sihemului, care-l ajutaseră să ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
admiram cum îi ședeau odăjdiile. Parcă era născut în ele! Arăta ca un sfânt de pe icoană. Câtă armonie în el!... Când cânta, parcă dispărea bătrânul pe care îl știam și în locul lui apărea un bărbat în floarea vârstei. Și un necredincios s-ar fi oprit în loc să-i asculte ghiersul! Așa am dus-o, cum spuneam, o săptămână încheiată. Și câte minunății nu-mi dezvăluiau cărțile acelea! Într-o seară, îl văd pe călugăr că intră în chilia mea, se așază pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
amice. Trebuie prețuite, să știi. Bucuria adevărată este o forță intangibilă. Clevetiri stupide. Doamna bucură. Nu te lua după prostime... — Ba da, ba mă iau. Îl cunoști pe Toma, pe administratorul Toma A. Toma? — Care Toma? Sfântu’ Toma sau ălălaltul, necredinciosul... Nu-i glumă, doctore. Toma, surdomutul exemplar! Care vede și aude și află totul, dar nu spune decât cui și când trebuie. Un referent, un informator cu experiență și simț practic. Nu dă doi bani pe concetățenii noștri, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sărea, bătând cu putere, de patruzeci și șapte coți. În primăvara lui 1986, Valerie Smith a vândut casa din Oaxaca și s-a mutat înapoi în State, împreună cu cei trei copii. În pofida mariajului furtunos și adesea violent cu Smith cel necredincios, îi apărase întotdeauna cu îndârjire munca și cunoștea fiecare tablou pe care îl pictase de la vârsta de douăzeci de ani și până la moarte, în 1984. După prima expoziție de la Dunkel Frères, ea și soțul ei se împrieteniseră cu un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
greoi de intrus proțăpindu-se În fața lui. O cicatrice adâncă Îi străbate barba, de la urechea dreaptă până În capătul bărbiei, și tocmai partea aceea, partea brăzdată, o Întinde spre interlocutorul său, rostind ca o sentință: — Omul acesta este un bețiv, un necredincios, un filassouf 1! A șuierat ultimul cuvânt ca pe o invectivă. — Nu mai avem nevoie de nici un filassouf la Samarkand! Un murmur aprobator În mulțime. Pentru acești oameni, termenul „filozof“ desemnează orice persoană care se interesează prea Îndeaproape de științele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
i se relaxează. Se desprinde de străjile care, la un gest al cadiului, nu-l mai opresc. Apoi merge să se așeze, fără să fi fost poftit. Judecătorul zâmbește cu cumsecădenie, dar Își reia fără păsuire iscodeala: — Ești tu oare necredinciosul pe care-l zugrăvesc unii? Mai mult decât o Întrebare, e un strigăt disperat de ajutor, pe care Khayyam nu-l respinge: — Pun la Îndoială zelul bigoților, dar n-am spus niciodată că Unul Înseamnă doi. Ai gândit-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un singur cuvânt: teama. Orice violență este, aici, odrasla fricii. Credința noastră este asediată din toate părțile, de karmații din Bahrein, de imamiștii din Kom, care așteaptă ceasul răzbunării, de șaptezeci și două de secte, de romeii de la Constantinopole, de necredincioșii de toate confesiunile și, Îndeosebi, de ismaeliții din Egipt, ai căror adepți sunt puzderie, până În inima Bagdadului și până și aici, la Samarkand. Nu uita niciodată ce Înseamnă orașele noastre, ale Islamului, Mecca, Medina, Isfahan, Bagdad, Damasc, Buhara, Merv, Cairo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
când marele cadiu din Merv, care n-a prețuit niciodată prezența lui Khayyam În cetatea sa, nici, mai ales, considerația cu care acesta e mereu Înconjurat, sare de la locul său, Îndreptând către Omar un deget acuzator. — Nu știam că un necredincios Își poate da cu părerea În pricini de credință! Omar schițează un zâmbet obosit, dar Îngrijorat. — Ce-ți dă dreptul să mă numești necredincios? Așteaptă măcar să mă auzi! — N-am nevoie să te aud. Nu ție ți se pune oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
te aud. Nu ție ți se pune oare În seamă versul: „Dacă, pentru că fac rău, Tu cu răul mă pedepsești, spune-mi, / Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?”? Omul care proferează astfel de cuvinte nu este un necredincios? Omar ridică din umeri. Dacă n-aș crede că Dumnezeu există, l-aș vorbi! — Pe ce ton? rânjește cadiul. — Sultanilor și cadiilor trebuie să le vorbești cu ocolișuri. Nu și Creatorului. Dumnezeu e mare, El n-are ce face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a se lansa Într-o explicație pătimașă, legată Îndeaproape de notele sale: — Când șahul a venit În Europa să asiste la Expoziția Universală din 1889, Îi propuse lui Djamaledin să se Întoarcă În Persia „În loc să-și petreacă restul vieții În mijlocul necredincioșilor”, dându-i de Înțeles că l-ar numi Într-o funcție Înaltă. Exilatul Îi puse condiții: să fie promulgată o Constituție, să fie organizate alegeri, să fie recunoscută egalitatea tuturor În fața legii, „ca În toate țările civilizate” și, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șahul a poruncit să fie alungat. Se spune că a șovăit mult Înainte de a comite mișelia, dar vizirul său, educat, totuși, În Europa, Îl convinse că Djamaledin n-avea dreptul la imunitatea sanctuarului pentru că nu era decât un filozof, un necredincios notoriu. Soldații pătrunseră, așadar, cu armele În acel loc de cult, Își croiră drum printre numeroșii vizitatori și puseră mâna pe Djamaledin, pe care-l despuiară de tot ce poseda, Înainte de a-l târî, pe jumătate gol, până la frontieră. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Turcia e și mai rău. Nu sunt oare oaspetele oficial al lui Abdul Hamid, sultan și calif? Nu mi-a trimis el o scrisoare după alta, reproșându-mi, așa cum o făcuse și șahul, faptul de a-mi petrece viața printre necredincioși? Ar fi trebuit să mă mulțumesc să-i răspund: dacă n-ați fi transformat frumoasele noastre ținuturi În pușcării, n-am fi avut nevoie să ne găsim refugiu la europeni! Dar m-am muiat și m-am lăsat Înșelat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lume, a acelui elan de solidaritate care salvă Tabrizul de soarta cruntă care-l amenința. Prezența activă a străinilor constitui, pentru anumiți clerici ai orașului, un argument Împotriva apărătorilor Constituției, „o adunătură - citez - de europeni, de armeni, de babi, de necredincioși de toate soiurile”. Populația rămânea, totuși, opacă la această propagandă, ne Înconjura cu o afecțiune plină de recunoștință, fiecare bărbat ne era ca un frate, fiecare femeie ca, o soră sau ca o mamă. Să mai fie oare nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o luare În considerare globală, nepersonalizată, o țară Întreagă beneficiind, ca să spunem așa, de elixirul nemuririi, și nu numai credincioșii, care evident se așteaptă să fie aleși În mod special, dar și ateii, agnosticii, ereticii, cei care recad În erezie, necredincioșii de tot felul, adepții altor religii, cei buni, cei răi și cei și mai răi, virtuoșii și maphioții, călăii și victimele, polițiștii și hoții, asasinii și donatorii de sânge, nebunii și cei cu judecata sănătoasă, toți, toți fără excepție, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nimeni, toți se năpustesc spre oraș, intră În el, Îi urmăresc pe dușmani până la zidurile din partea opusă, iar În acel moment Templierii Își dau seama că au repetat greșeala de la Ascalon. Creștinii - inclusiv templierii - au zăbovit să prade palatul sultanului, necredincioșii Își refac rândurile, cad În spatele acelei cete, deja răzlețe, de vulturi. Încă o dată, templierii s-au lăsat orbiți de lăcomie? Însă alții relatează că, Înainte de a-l urma pe Artois În cetate, fratele Gilles Îi spusese cu un stoicism lucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
întru comuniunea cu Iisus Hristos! Cavalerul Fra Giovanni da Capestrano, acesta era numele companionului și confesorului lui Ioan al vostru, a dobândit faima unui călugăr învățat și a unui luptător destoinic, dar și pe aceea a unui mare persecutor de necredincioși evrei, de eretici husiți ori de valahi schismatici. Pentru a se facilita răscumpărarea spiritului său merituos, de sub povara unor atari fapte infamante, pentru redempțiune, deci, Pronia cea miloasă a rostuit ordalia reîncarnării sale, într-o nouă existență terestră, sub un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
totul pare să fie în regulă, dar în fața casei a început o lucrare de la Apa Nova. La plecare, am mai zis, așa, într-o doară : „Ce noapte frumoasă !”. „La mine arată că sînt ceva nori”, m-a corectat el. Toma necredinciosul, am ieșit pînă în curte și m am uitat la cer. Era o noapte întunecată, fără lună, dar printre stele se puteau ghici cîțiva nori. Mă îndoisem degeaba... Am mai stat multă vreme cu soția mea să comentăm cele petrecute
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sa reculegere, credinciosul își sustrage ființa spre propriul abis sufletesc dinspre care, apoi, se ridică întru revitalizarea conștiinței sale, la înălțimea întâlnirii cu templul. Dar actul reculegerii, adesea, nu se intersectează sau însoțește cu valențele experienței religioase. Astfel și un necredincios ne spune că se reculege la mormântul celor dispăruți, iubitorii artei se reculeg în fața unei capodopere iar mulți dintre semeni aleg, chiar dacă preț de câteva momente tranzitorii, retragerea în prospețimea tonifiantă a naturii pentru a se reculege. Cel care respinge
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un parcurs inserat temporalității ce poartă spre și întru moarte. Pentru el amintirea celor dispăruți și conținutul timpului consumat se instituie drept repere unice evoluția ființei individuale peste și în afara finalității indicate de imaginea sumbră a mormântului fiind respinsă. Așadar, necredinciosul nu comunică ritualic cu spiritul celui dispărut o astfel de comunicare fiind considerată aici absurdă, nu îl susține dincoace de moarte prin invocarea unui sprijin divin pentru el. Într-un astfel de context, reculegerea este orientată, în tensiunea concentrării și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de un stil de viață penitențial, pe care, încă din anii de formare seminarială, candidatul la preoție și le poate impune. Alături de acestea, căutarea lui Cristos „în cei săraci, în cei mici, în cei bolnavi, în cei păcătoși și în necredincioși” îl va ajuta pe confesor să vadă în penitentul din fața sa chipul lui Cristos și să îl trateze cu respect și demnitate. Cea mai rodnică formare spirituală se realizează atunci când, începând cu anii de seminar, viitorul preot-confesor se lasă format
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]