673 matches
-
drama maratonistului silit să abandoneze cursa pe ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele și dramele prin care trec. Aduceți în sufletele lor înnegurate, măcar din când în când, o rază de lumină și-o
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
și voința ei de viață arzând până în stingerea morții. Lumea Iliadei face parte dintre acele lumi în care tot ce este cu putință este și existent, a cărei realitate cuprinde toate potențialitățile sale. Prin lucrarea ei din adânc și din necuprins, forța dă forță și formă deplină tuturor ce sunt, în clipa lor și în veșnicia lor. Soarele arde, pământul este rodnic și mănos, marea geme de pești, plantele sunt pline de sevă și animalele vânjoase, râurile curg reci și înspumate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu ape adânci. În asemenea viziuni violența își găsește pentru o clipă înseninare și odihnă, departe de zbucium. Cuvântul „departe“ (telothi, telothen) e rostit de Ahile mai adesea decât de toți ceilalți și cu un ecou din adânc și din necuprins pe care în nici un alt glas din Iliada nu-l are. În schimb, sunt cuvinte (101 la număr) pe care în Iliada nu le rostește decât el. Și nu doar cuvinte, ci și sensuri unice, întrebuințări fără analog. Multe stau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din tot nespusul, că nu erau la fel, că îi diferențiază ceva ireprezentabil și totuși intens specific. Nu ni-i putem închipui și poate nici nu vrem, și totuși, dacă am coborî între umbre, i-am recunoaște chiar și așa, necuprinși în amintire altfel decât din plăsmuiri de vorbe fără moarte. Puținul pe care îl știm despre Ahile este destul de generic și totuși ajunge unei cunoașteri mai adânci, de dincolo de reprezentare. Era foarte înalt și foarte puternic (nu-l încăpea armura
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
părăsind cele de jos, ajunge în lăuntrul ascunsurilor cunoștinței de Dumnezeu, fiind înconjurat din toate părțile de întunericul dumnezeiesc. Și astfel, fiind lăsat afară tot ce se vede și se cuprinde, nu mai rămâne pentru contemplarea sufletului decât nevăzutul și necuprinsul, în care e Dumnezeu, precum zice Scriptura despre legiuitor: „A intrat Moise în întunericul unde e Dumnezeu”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la „Cântarea Cântărilor”, omilia XI, traducere, introducere și note de Pr. D. Stăniloae, col. „Părinți și
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
sau întuneric luminos (λαμπρός γνόφος). El folosește astfel paradoxul și vorbește despre întunericul strălucitor, supra-luminos. Dumnezeu nu e acoperit de un întuneric, pur și simplu, ci întunericul e strălucitor, luminos, adică el ne dă cunoștința sigură a lui Dumnezeu ca necuprins, ca neînțeles. Acest întuneric îi dă lui Moise niște învățături despre Dumnezeu, și anume, cele zece porunci primite pe Muntele Sinai, ceea ce înseamnă că întunericul era plin de prezența lui Dumnezeu. Unele învățături pe care le primește Moise în întunericul
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
de lumină, curând mișcarea de cunoaștere s-ar termina, ca și progresul în bine”<footnote Nicolae Fer, op. cit., p. 88. footnote>. Cel căutat, adică Dumnezeu, în concepția Sfântul Grigorie, e mai presus de orice cunoaștere, înconjurat din toate părțile de necuprinsul Lui, ca de întuneric. De aceea, zice și înțeleptul Ioan, ajuns în acest întuneric strălucitor, că „pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată” (Ioan 1, 18). Despre același întuneric supra-luminos ne vorbește mai târziu și Dionisie Areopagitul. El menționează
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
uman în revelație, susține Berdiaev. Pentru amîndoi, ateismul purificator nu este decît un moment dialectic în cunoașterea lui Dumnezeu 5. El contestă definițiile reductive ale divinului, le dă la o parte din drum, restabilind astfel atît conștiința unui divin de necuprins în concepte, cît și elanul cunoașterii spre această țintă : e, ca atare, un moment apofatic . Atitudinea critică, ateismul purificator nu sînt, desigur, monopolul modernității tîrzii. Orice Reformă se revoltă în fața unui tradiționalism care a secularizat întrucîtva absolutul. Dar, atunci cînd
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
intrigă prin contradicțiile sau tensiunile ei. O antropologie a spațiului sacru, de pildă, nu se poate împiedica să nu cerceteze insistent paradoxul fondator al acestui tip de spațiu : acela de a obține o incintă care să cuprindă un principiu de necuprins și care să semnifice cu aceeași tărie imposibilitatea de a-l mărgini. A studia fenomenul religios înseamnă a studia mărginirile fără mărginire ale nemărginitului, pentru a calchia o altă expresie cusană, a te ocupa de limbaje de depășire, care își
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mister, gîndirea trebuie să renunțe la confortul clasificărilor disjunctive și statice, după ce le va fi asimilat, desigur, beneficiul cognitiv. Ea devine cu atît mai adecvată față de subiectul de care se ocupă cu cît îi înțelege mai riguros de neînțelesul, de-necuprinsul (incomprehensibilitatea), care se revarsă peste inteligibil. Peste, în sensul că depășește inteligibilul, că e dincolo de el, desigur. Dar totodată în sensul că misterul se revarsă asupra inteligibilului, că inteligibilul își are rădăcina în acest mister, de unde își primește posibilitatea de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sens1, se va deschide un gol în care misterul își lasă întrevăzută infinitatea sensurilor, atrăgîndu-l pe călătorul contemplativ spre alte trecători, pînă cînd, ajuns la istmul dintre cele două mări, potrivit unei expresii islamice 2, el se vede înconjurat de necuprinsul oceanului, care nu e decît suprafața adîncului transcendent. Conjuncția opuselor despre are vorbea Cusanus nu se referea nici la combinația contrariilor, produsă de natură, nici la sinteza lor, obținută de rațiune. Eficace în această conjuncție este tocmai distanța, ruptura calitativă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Iov expune înaintarea dureroasă a omului singur în tăcerea lui Dumnezeu. La capătul încercării, această tăcere explodează, cu infinitatea sensurilor ei, în fața și în inimile eroului, ale prietenilor săi, ale cititorului. Dar numai pentru a-i chema să intre în necuprinsul ei de liniște. Atîția gînditori, din toate tradițiile, și-au construit discursul ca pe un limbaj de depășire, ca punte către misterul de dincolo de formă și limbaj. în zenitul religiilor stă aceeași realitate, prea densă pentru a putea fi prinsă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care pronunță, cât și cel care primește această expresie, n-ar ști la ce bărbat să se refere. Mă întorc, în final, la ceea ce am scris la început, adică la cartea mea unde se vorbește despre distanța, despre golul de necuprins între reprezentarea mitologizată a imaginii bărbatului (erou sau agresor, slab sau dominator) și viața reală a bărbaților care este astăzi diferită de cea stereotipizată; viața mea personală, în acest sens, fie din cauza părții pe care am ales-o, fie din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
credință am face minuni mutând munții. Minunea minunilor pe care a făcut-o Dumnezeu o vezi prin ochiul minții, prin credință: Întruparea, Moartea și Învierea Fiului Său. Cum? „Nebun ce ești, ar zice Sfântul Apostol Pavel, poate cuprinsul să cuprindă Necuprinsul?” Nu cu mintea lumească limitată în actul cunoașterii, nu cu simțurile trupului limitate la percepția lumii materiale, ci cu mintea duhovnicească și cu simțirea transfigurată prin credință. Transfigurarea materiei din tine, urcușul spre îndumnezeirea ființei tale spirituale decurge firesc din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a cunoașterii lumii materiale? Cunoașterea prin credință, venită de la Dumnezeu, nu este efemeră, nu schimbă nici o relație între datele primite prin credință. Sfântul Apostol Pavel spune: „Cunoștințele se vor sfârși căci cunoaștem în parte...”, iar cuprinsul minții nu poate cuprinde necuprinsul cunoașterii dumnezeiești. E nițel bun simț. Nu vă supărați, dar nu cel credincios este înapoiat în cunoașterea Adevărului, care este nelimitat, ci cel ce limitează Adevărul la atât cât știe el. Fiindcă văd că suportați răspunsurile mele și nu mă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu mai aștept?!/ mi-am numărat cu atenție/ toate malformațiile/ neputințele toate/ și nenorocul întreg,/ cu suflet ușor,/ în sufletul meu/ l-am adunat/ ce mai aștept?” (Ce mai aștept). Fiecare poem pare o spovedanie, o fugă prin întunericul de necuprins al unei existențe ce nu ar putea fi înțeleasă altfel decât ca experiență tragică. O culpă de neiertat îl face pe poet să se simtă permanent în afara legii, în afara lumii: „în afara legii/ te-am iubit/ în afara legilor/ am respirat/ în afara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
am căutat și acum aștept, să mă calci pe cap ori să-mi tragi un șut În gură cu adidasul ăsta alb. Așteptam să facă ceva sau să spună ceva. Gâfâia și tot ce fierbea În ea era desigur de necuprins În vorbe, așa Încât renunță și o luă repede spre mașină. Viorel se Întorcea de la taică-su roșu ca racul și străduindu-se să zâmbească. Era zgâriat pe frunte și se grăbea spre noi, mai avea probabil să ne spună ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
atâta nevoie de tine, nici nu-ți Închipui cât de mult... Cât m-am chinuit și-am suferit, Ortansa... - Hai că... Rămase cu gura Întredeschisă și pentru o secundă am văzut-o iarăși strâmbându-se, copleșită de-o oroare de necuprins În vorbe. Nu-mi dădeam seama ce mă oprește să o scuip Între ochi, exact la rădăcina nasului, și să văd flegma curgându-i pe obraji ca niște lacrimi de coptură și să-i spun câtă nevoie am de plânsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
inepuizabile fiind doar o secvență tranzitorie. Aici existența individuală a omului nu mai este încadrată de un gol neantic, ci de copleșitoarea deschidere a unei spiritualități supreme. Misticul nu neagă infinitatea naturii, ne-omenescul recunoscut de ateu, sferele cosmice de necuprins pentru om, dar le conferă un rol secund în evoluția destinului adamic. Un astfel de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
De data aceasta, reacția reflexă inițiată are loc pe un plan superior, de suprapunere și unificare a acțiunii reflexe în raport cu semnificația actului, realizată pe calea asociației. O explicație care a luat în considerare producerea activității pe un plan superior, de necuprins din perspectiva carteziană. 7. Voința și gândirea dintr-o perspectivă asociativ-reflexă Secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au fost cele în care s-a acordat importanță explicării activității voluntare. Pentru Hartley, conduita voluntară a omului se produce pe
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
James Braid (1795-1860), un chirurg englez. El a considerat că fenomenele hipnotice fac parte din categoria celor fiziologice, raportându-le la cele proprii somnului. Însă chiar Braid și-a dat seama că aici este vorba de ceva mai mult, de necuprins doar cu legile care acționează în fiziologie, care, oricât de importante ar fi, nu sunt suficiente pentru explicarea fenomenului. În cazul hipnozei mai intervine și altceva, pentru el imposibil de definit. În ceea ce-l privește, fenomenul de hipnoză îl conduce
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
să-l întâlnesc din nou „dincolo”. Mi se părea un lucru atât de extraordinar, ca eu, simplu soldat al unei armate, să fi avut un astfel de moment de intimitate cu chiar comandantul ei suprem din țară. Acel grăunte de necuprins mi-a alimentat tot efortul de șlefuire de mai târziu, pentru a deveni ceea ce el a crezut că sunt, un ostaș credincios al bravei oștiri legionare. Cât am reușit voi afla tot „dincolo”. Din mărturiile despre Nicolae Petrașcu care se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la necuvântul rostirii luminoase, în Cuvântul Vieții și al schimbării la față. În "clipa când apare viața în cuvinte", "din/ trupul acest-al cuvintelor/ ce se schimbă la față/ din lucruri/ din înțelepciunea înstelată/ ca din moarte, învie acum/ Cuvânt necuprins"50. Luminând litera, transfigurându-i semnul în semnificare, duhul cuvântului arată adevărata față a celor pe care le face rostind. "Aici/ cuvintele nu mai pot fi auzite/ decât intrate-n sfânta lor cadență"51, reîntoarse la sensul dintâi, în ritmul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
litera, transfigurându-i semnul în semnificare, duhul cuvântului arată adevărata față a celor pe care le face rostind. "Aici/ cuvintele nu mai pot fi auzite/ decât intrate-n sfânta lor cadență"51, reîntoarse la sensul dintâi, în ritmul indicibil al necuprinsului în care toate se cuprind: "Numim lumini nespuse și singura lumină/ și nimeni, niciodată/ izvorul să-l privească,/ buna umbră/ adâncul necuprins"52. Necuprinsul - incomprehensibilul - e neasemuirea, apariția de nespus și de neprivit a străfundului, "Cuvânt/ văzduh", "roua Cuvântului ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]