502 matches
-
vremurilor, viața a încetat a-și dicta sieși propriile legi. Interpretările tehnicii, care se multiplică în mod cât se poate de legitim într-o epocă în care oricine percepe profundele mutații care afectează lumea, simțind în același timp în mod nedeslușit imensa amenințare pe care acestea o fac să planeze asupra propriei sale vieți, se împart în două grupe. Unele văd în tehnica modernă afirmarea progresivă a dominației omului asupra universului lucrurilor. Căci tehnica nu desemnează nimic altceva decât un ansamblu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a face posibilă săvârșirea anumitor îndatoriri și activitatea celor care se consacrau acestora, legi specifice, diferite de acelea valabile pentru restul societății. Prin urmare, universitățile s-au constituit pretutindeni într-o marginalitate principială, deliberată, nu doar factuală sau contingentă. Urma nedeslușită a acestei marginalități poate fi încă observată în zilele noastre în faptul că autoritățile obișnuite polițienești sau judiciare nu au dreptul să pătrundă în interiorul unui campus universitar decât la invitația expresă a unui decan sau a unui președinte care vorbește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
strâmb, arătându-i un inel galben pe care Îl scosese de sub tejghea. Toți sunt la fel, marinarii ăștia, conchise el făcând din ochi cu un aer complice. Dante Îl ignoră. Înșfăcă bijuteria, un inel mare Încrustat cu mici semne aproape nedeslușite, și Îl examină cu atenție, Înainte să Îl Înapoieze schimbătorului de valute. — Mda, toți sunt la fel. Voi mai trece să te văd, messer Domenico. Trebuie să vorbim și despre altele. Dădu să plece, Însoțit de privirea perplexă a cămătarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În plâns, iar el coborî treptele Încet, cu pași Îngreunați. Când ajunse la capăt se uită În sus, către stele. Văzu o lumină ieșind de la una din ferestrele cămăruțelor și lunecând Încetișor spre capătul coridorului acoperit, urmată de o formă nedeslușită. Erau umbrele unor umbre. Pentru o clipită, flacăra opaițului, plecată sub o adiere de vânt, lumină un obraz descoperit. Dar imediat umbra o Înghiți, ascunzând-o vederii. Acum era abătut. Nu avea puterea de a se Întreba dacă femeia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unele într-altele, însângerate de petele de un roșu întunecat ale ardeilor ce se uscau la soare. Nu se vedea țipenie, dar din curțile interioare urcau, o dată cu aburul aromat al boabelor de'cafea puse la prăjit, voci vesele sau tropăieli nedeslușite. Ceva mai încolo, pădurea de palmieri, împărțită, prin ziduri de argilă, în pătrate inegale, foșnea în bătaia unui vânt care nu mai ajungea până la ea. Și mai departe încă, până la marginea zării, începea, galbenă și cenușie, împărăția pietrei, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
așteptă așa, fără să aprindă lampa. Singurele zgomote pe care le auzea limpede veneau de la bucătărie sau de la closet. Toate celelalte păreau îndepărtate, iar vizitele, țârâitul soneriei sau al telefonului, tot acel du-te-vino zilnic, conversațiile ajungeau la el în chip nedeslușit, ca și cum ar fi venit din strada sau din curtea vecină. Mai mult, în timp ce tot apartamentul era scăldat într-o lumină crudă, aici penumbra era odihnitoare. Din când în când venea câte un prieten și se oprea dedesubt. - Ce faci acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lanterna strălucea în ceață, începând să lumineze, deasupra și în jurul ei, un fel de acoperiș pătrat din ramuri uscate de palmier, sprijinit la cele patru colțuri pe niște bețe groase de bambus. Acest adăpost rudimentar, pe lângă care se agitau umbre nedeslușite, înainta domol către mal. Când ajunse pe la mijlocul fluviului, se zăriră limpede, în lumina galbenă, trei bărbați goi până la brâu, aproape negri, purtând pălării de formă conică. Stăteau nemișcați, bine înfipți pe picioarele lor ușor depărtate, cu trupul aplecat puțin înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înalt și abrupt, de care se agățau colibe de ramuri și de chirpici. În fața lor, la capătul povârnișului, ca și pe celălalt mal, începea, pe neașteptate, pădurea. Dar albia apelor se lărgea văzând cu ochiul printre copaci, până la o linie nedeslușită, de un cenușiu gălbui, marea. D'Arrast se îndreptă în tăcere către povârniș, al cărui perete purta urme încă proaspete ce arătau până unde se ridicase apa în diferite rânduri. O potecă plină de noroi ducea la colibe. În fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
deasupra arborilor, se lăsă puțin deasupra pieței, și trecu, cu un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își îndreptă din nou atenția către biserică, în penumbra căreia se desfășura acum o mișcare nedeslușită. Orga tăcuse, înlocuită de alămuri și de tobe nevăzute. Penitenții, în veșminte largi și negre, ieșiră unul câte unul din biserică, se adunară iar la un loc în fața porții și coborâră treptele. După ei veneau penitenții albi, purtând prapuri roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apucă pe cea dintâi stradă ce-i ieși înainte, pe unde mersese în ajun cu bucătarul, și despre care știa că duce la cartierul de pe malul fluviului, din piață, rămasă mult în urma lui, nu se mai auzea decât un vuiet nedeslușit. Piatra începea să-l apese dureros pe țeastă și, spre a se mai ușura de greutate, avea nevoie de toată puterea brațelor sale uriașe. Când ajunse la primele străzi de pe povârnișul lunecos, umerii îi înțepeniseră cu totul. Se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Investigații (pentru detalii v. rapoartele preliminare ale laboratorului). 6. Raportul anchetei desfășurate în tot orașul pentru perioada 12.01 - 15.01.1947 au fost colaționate și citite. Unul singur de verificat: o femeie din Hollywood se plânge de „strigăte ciudate, nedeslușite“, în H.W. Hills în nopțile de 13.01 și 14.01. Concluzia verificării: nimic relevant, zgomotele au fost făcute de niște petrecăreți. Către polițiștii de pe teren: ignorați incidentul. 7. Din informațiile telefonice verificate: E. Short a locuit o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu un ton rău prevestitor și-i smulse căștile pilotului de pe cap, apoi urlă în microfon. Baza! Mă, baza! Aici „Romroyce ilevăn”! Răspundeți, mă, lăsați tablele! Gigi, Relule, care ești acolo! Răspundeți, c-avem un accident! În eter - aceleași zgomote nedeslușite. Dom’le, ăștia sunt inconștienți! spuse cu mirare Aciobăniței. Să vezi ce le fac la-ntoarcere! „Dac-o să ne mai întoarcem”, cobi un gând înfiorat în mintea albă a pilotului. — Tov. comandant, știți ce cred eu? Cred c-am nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
prieteni se îmbrăcară iarăși cu hainele lor argintii și porniră spre liman, unde corabia lor se pregătea de plecare. Când se aflară pe punte, putură zări pe fugar oprit în câmp, cu o mulțime de oameni în jurul lui. Striga ceva nedeslușit, arătând țărmul. Cei doi prieteni se priviră, apoi cercetară fețele corăbierilor. Dar aceștia aveau alte griji la plecare și nu se uitaseră spre țărm. Liniștindu-se în sfârșit, Auta și Mai-Baka se culcară într-un colț al punții. Drumul corăbiei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
capacitatea de a simți - era interesantă. Și dacă omul acela intuia că din el lipsește ceva... dacă Își petrecea Întreaga viață așteptând să i se Întâmple ceva, ceva foarte important, deși nici el nu știa ce, și Îi destăinuia această nedeslușită, dar obsedantă așteptare unei prietene, numai pentru a descoperi, la moartea ei, că ceea ce Îi lipsea era capacitatea de a recunoaște și de a Întoarce dragostea pe care ea i-o oferise permanent. Ar putea scoate ceva din ideea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Găsi cu greu o ținută adecvată pentru acea zi călduță de primăvară, pentru a ieși în oraș. Răscolind prin dulapuri în căutarea hainelor, găsi eșarfa gri. Martora întâlnirii dintre ea și bărbatul cu o voce atât de cunoscută și totuși nedeslușită. O apropie de față închizând ochii. Mătasea fină încă purta parfumul atingerii lui. Amintirile momentelor petrecute împreună reveniră pe neașteptate. Brațele în care se abandonase simțindu-se în siguranță, o cuprindeau din nou retrăind emoțiile și fiorii care o străbăteau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ca o raclă, pentru a-ți putea Însuși obiectul, a-l contempla Îndelung, a te contopi cu el. Iată ce-i dă lui Baudelaire această Înfățișare veșnic Încordată: el nu cunoaște nici nepăsarea, nici spontaneitatea. Nimic mai Îndepărtat de melancolia nedeslușită și fără de pricină decât spleenul său: În aceasta trebuie văzute, dimpotrivă, o insatisfacție virilă, o depășire arzătoare și voluntară. Blin scrie foarte adevărat: „Meritul lui Baudelaire este de a fi dat neliniștii o rezonanță mai justă despuind-o de formulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
anacku. Eu, Avraam, fiul lui Terah. Shimon simțea cum se albește la față. Îl cuprinse un fel de panică grețoasă, începând de la cap, apoi scurgându-i-se prin piept până în măruntaie. Ochii i se bulbucară până când literele deveniră încețoșate și nedeslușite. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tale firești cu lumina Luminării. Ale coborârii în textul care te naște. Teamă îmi este că nu voi ajunge niciodată acolo, în plinătatea rugii. Rămân, aici, pe peticul meu de speranțe, de iluzii, de amăgiri, cu bucuria doar, tainică și nedeslușită, a înaintării spre mine prin pașii rugilor. Pași împleticiți, pași grei, pași ducând parcă niciunde. Mers firav, dus doar de nuiaua credinței mele pe care, în clipe ca acestea de scris și închipuire, mi-l văd toiag al vredniciei. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din fustele și jachetele ei imposibile, exclama cu bărbia în vînt: "N-am avut în viața mea o singură cutie de pudră". La 30 de ani era bătrână. Se întrebase mereu ce-l determinase să se recăsătorească. Poate oboseala, senzația nedeslușită de panică pe care o încercase după 40 de ani. Ultima încurcătură, la Liverpool, îl dăduse peste cap. Pe vapor, în drum spre țară se simțise rău. Chipul din oglindă îl înspăimîntase. În barba nerasă se zăreau fire albe. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
clintit! Nici ea, nici eu, nimeni. ― Florence are dreptate! Cum? Doamna Miga sugeră sarcastică: ― O fi Mirciulică poștașul, mai știi? Începu să-și frece gleznele umflate și se întoarse spre Șerbănică: închide ușa la bucătărie, trage! Cristescu încercă un sentiment nedeslușit ca și cum o șoaptă i-ar fi trecut pe lângă ureche fără să-i prindă sensul. ― Și totuși ce s-a întîmplat cu biletul? Oamenii noștri au cercetat palmă cu palmă și canalul, și muzeul, pivnița, aici... Șerbănică se întoarse repede, îngrijorat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cianură pentru un surâs Rodica Ojog-Brașoveanu PROLOG Femeia îmbrobodită în dantelă albă ținea pleoapele ușor coborâte. Buzele rumene zâmbeau în spatele evantaiului. Gâtul... Colonelul Werther von R. Își întoarse privirea. Gâtul alb, umflat, gâlgâind parcă a râs, a șoaptă, a țipăt nedeslușit îi crea un sentiment tulbure. Un sentiment ce nu-l încercase nici în fața trupului elegant al Olimpiei, nici în fața goliciunii caste, de argint, a zeiței lui Giorgione. Rubens cu tonele lui de carne roz îl indispunea. Degas era prea dur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai da un subiect de meditație, dacă-mi permiteți, spuse Costache din ușă, luându-și bastonul cu cioc de argint. Tânărul a rostit câteva cuvinte înainte de a muri, le-am notat: lumină, Popescu, lumină, Maica Precista și încă un cuvânt nedeslușit, sar sau dar. Dacă vă vine vreo idee, știu c-o să-mi dați de veste. Mă bucur nespus că ne-am văzut, mi-ați lipsit, abia acum îmi dau seama cât de mult, mai spuse, întorcându-se încă o dată de sub
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se pregătea să refuze, dar nu reușea. Mâncați și spuneți bodaproste! Să fie de sufletul bărbatului meu! Se împlinesc aproape doi ani de când a murit sărmanul... Tânărul, neștiind ce să răspundă, în timp ce-și luase porția, scoase un sunet nedeslușit care nu prea semăna a "bogdaproste". Ceva nu-i era clar: De ce l-a servit numai pe el? Oare ca recompensă pentru că i-a cedat locul sau, mai probabil că, în timp ce el era pe coridor în picioare, ceilalți și-au
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că stăpânul îl neglijase și-i întârziase prea mult plimbarea de dimineață, lătra de mama focului, iar el, supărat că nu-și mai amintea nimic, că uitase tot ce-și propusese cu atâta ardoare să-i povestească soției, mormăia ceva nedeslușit, a pagubă. Știa că a trecut prin multe peripeții, dar nu-și amintea decât imaginea rămasă încă vie a copilului din contrabas sau violoncel, care îi sugeră o idee salvatoare ce-i va schimba radical existența. Ce s-a întâmplat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în jos și într-o parte, dar cu o căutătură în ochi altfel ca deobicei, parcă mai sălbatică. Chemarea aceea, care răsuna din adâncurile codrului, îl umplea de neliniști și de dorințe stranii... îl făcea să încerce o dulce, dar nedeslușită bucurie și să simtă pofte și impulsuri sălbatice, necunoscute până atunci, și de a face... nu-și dădea prea bine seama ce... Uneori urmă chemarea în inima codrului, căutând-o... Își vâra nasul în mușchiul rece al copacilor, sau în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]