509 matches
-
numărul de tăvi și cantitatea de pucioasă folosită. Umbla toată noaptea prin cameră ca un vrăjitor, cu tăvi fumegânde în mâini, schimbând cărbunii și adăugând sulf. Viața se scurgea din trupul lui Filip ca nisipul dintr-o clepsidră spartă. Era nedormit de luni de zile, livid, cu ochii căzuți în orbite, cu trupul obosit de convulsii și crampe. Traversa lungi perioade de leșinuri intermitente și vărsături de spume verzi. Pauzele dintre leșinuri erau din ce în ce mai rare și mai scurte. Mobilizându-și ultimele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de icoane și probabil se ducea apoi la iarmaroc să le vândă la un preț de nimic. De gât i se bălăbănea o mână de mort dezgropat, însemn al hoțiilor tainice și tăcute. Capitolul V AVEA ÎN SPATE CÂTEVA NOPȚI NEDORmite, dar nu se simțea obosit. O energie neașteptată îl anima și o curiozitate nouă îi mâna pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pentru a deveni responsabili asupra împerecherii, maternității și a creșterii copiilor. Mai intervin și alți factori, care le scurtează viața oamenilor, încă din faza de copil: drogurile, fumatul, expunerea prea mult timp în fața ecranului televizorului și a calculatorului. Apoi nopțile nedormite, petrecute în localurile de noapte, precum și împerecherea (făcutul sexului) prea devreme. Unii adulți, needucați, își scurtează viața prin supraalimentație, consum de alcool, fumat, lipsa de mișcare și lipsa unei ocupații. Fiecare om este responsabil pentru starea lui de sănătate (Dr.
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
a cuprins jalea. Dar bietul Matei, cum se va simți săracu’?! îmi pare atât de rău de el. Ai văzut cât era de distrus? îl compătimea Gelu. Dacă stă tot timpul cu ea și zi și noapte, mâncat, nemâcat, dormit, nedormit, cum să arate bine? Cât o să mai reziste? —Gelule, dar Cecilia cât va mai rezista? Ce se va întâmpla? —Leontina, dragă, sunt două posibilități, oftează Gelu. Ori iese cât mai repede din comă spre bucuria tuturor, întorcându-se la ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cimitir. Unși cu nămol și alte ingrediente. Oare nu sfidase el legile naturii și pe Însuși bunul Dumnezeu organizând o astfel de agapă? Versurile năvăleau În mintea lui bolnavă, odată cu aburii alcoolului ce pluteau peste creierii obosiți de atâtea nopți nedormite: „Și totuși Îți cer În secunda stelară treimea perechilor tale de buze; eu sunt cruciatul căzut dintr-o țară de peste tărâmuri de veacuri confuze...” Cruciatul zăcea prosternat la picioarele propriei sale statui vergine. În stânga lui era Întins trupul uns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinând acele paragrafe În care se Întrezărea sămânța mitică, sămânță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crâșma „Corona“, punându‑și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. Tânărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
această dată nu-și mai putu stăpâni lacrimile. înainte de a coborî îl sărută duios. -Ai grijă de tine Radu!, îi spuse, apoi coborî. El îi zâmbi trist ridicând mâna dreaptă în semn de salut. Din cauza oboselii care îl prinse, fiind nedormit, când ajunse în Simeria îl prinse o ușoară migrenă și coborî în fața unei cafenele, unde intră pentru a servi o cafea. Era trecut de amiază, cerul se înnorase. în localul mic cu o singură fereastră, becul din mijlocul tavanului răspândea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
erau ceva de speriat. Paturi suprapuse pe trei nivele, În care de-abia Încăpea un om lungit. Camera filmase chiar paturile reale de pe vremea aceea, păstrate Într-un muzeu din Polonia, iar naratorul relata În franceză cum deținuții petreceau nopți nedormite, Înfometați și Închiși În aceste cutii de lemn, sub strictă supraveghere. Iată ce mă obliga să-mi imaginez, chiar fără să vreau, atrocitatea politică În care se zbăteau acei evrei Întinși În pat, cu angoasa și groaza zugrăvite pe chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
MICUL PRINȚ: Am căscat. REGELE: Datina la curte nu îngăduie să caști când e regele de față. Nu-ți dau voie să caști! Îți poruncesc să nu caști! MICUL PRINȚ: Nu m-am putut stăpâni. Am călătorit toată noaptea, sunt nedormit și obosit. REGELE: Dacă e așa, îți poruncesc să caști! De ani de zile n-am mai văzut pe nimeni căscând. Haide, mai cască! E o poruncă! MICUL PRINȚ: Mi-e rușine... nu-mi vine să casc. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îmi băteau în ochi. Două călugărițe filipine așteptau în stația de autobuz, sub două umbrele mici, un bar deschidea, un teanc de ziare ude leoarcă zăceau lângă un chioșc închis încă. Am ajuns obosit, epuizat de noaptea aceea densă și nedormită. Acum voi dormi în brațele ei. Și doar mai târziu ne vom primi viitorul. Dădusem deja o bătălie în timpul acelei lungi nopți. Nu trebuia spus nimic, trebuia doar să o strâng în brațe fără o vorbă. Am coborât cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sandviș croque-monsieur. Emmy era încă pasionată de gastronomie, dar dezamăgită de școala de arte culinare când a prins o bursă la Willow, restaurantul din New York al maestrului bucătar Massey. Pe Duncan l-a cunoscut în perioada aceea agitată, cu nopți nedormite, când începuse să-și dea seama că îi plăcea mai mult în față, să servească clienții, decât în spate, la bucătărie, când muncea zi și noapte ca să-și dea seama unde anume îi era locul în domeniul serviciilor de alimentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
concentrat la serialul The Hills. Adriana se întinse spre el și îi mângâie spatele mătăsos. Otis se arcui sub mâna ei, încântat de masaj, iar Adriana zâmbi mulțumită de progresele pe care le făcuse pasărea. După nesfârșite țipete, multe nopți nedormite și nenumărate telefoane în care Adriana a amenințat-o pe Emmy că-l mutilează și-l dezmembrează pe Otis dacă nu venea imediat să și-l ia, pasărea și fata s-au împrietenit. Noroc cu intervenția ei salvatoare — fără ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fost la un spa ? — Ăă... nu. Zâmbesc misterios. Dar mersi de compliment. Voi ce-ați mai făcut ? — Bine. Lucy dă din cap de câteva ori. Foarte ocupați. Săptămâna trecută am muncit șaizeci și șase de ore facturate clienților. Două nopți nedormite. — Eu trei, intervine o altă fată. O aruncă firesc, dar îi văd orgoliul pe chip. Și cearcănele verzui închis de sub ochi. Oare așa arătam și eu ? Așa de palidă, încordată și chinuită ? — Frumos ! spun politicoasă, uscându-mă pe mâini. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-a zbătut. După părerea mea, mai mult decât era cazul. Mă opresc aici, pentru că nu le prea am cu scrisul. Părerea lui Patrick E ultima oară când mai accept să joc un rol de polițist într-o carte. Sunt nedormit, nemâncat și mușcat peste tot. Pe deasupra, am fost ironizat din greu în ultimul capitol, lăsând impresia că mi-aș pune mintea cu un bichon frisé. Aștept să văd cum se termină cartea și, dacă domnul Frunza moare, după toate sacrificiile
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe dealuri, ziua și noaptea, nedormit, nemâncat, neobosit a căuta un martor, un răspuns, o dezlegare pentru tot ce se întâmplase. Tacâm pentru frumoasa soră Sonia, regina barului Levcenco, ținta, în fiecare seară, a unui neîntrerupt șuvoi de bilețele, flori, cărți de vizită, venind de la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
soție, bunic, bunică și copiii, cum i-o fi făcut bărbatul în groapa aia?, nu știu... și dormeau în raze, cu picioarele la mijloc și capetele la marginea gropii, stăteau noaptea cum sunt razele soarelui. Fata aia de pe bolovan era nedormită, neică, asta vreau să spun, dormea la poale de munte și, din poziția în care stătea, i se vedea păsărica, să mă scuzi tu, nimic vulgar, că m-am uitat și eu, era ca-ntr-un tablou din albumele părintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
importante la care asociatul nostru de la județ a avut o contribuție substanțială, apartament cu cinci camere În centrul municipiului Piatra Neamț, vila de la fermă, o vilă la Durău și alte realizări de care suntem mândri. Totul cu multă muncă și nopți nedormite, cu spaima că nu vom putea plăti ratele la bănci, cu asumarea unor riscuri de tot felul și cu suportarea unor presiuni psihice și financiare de necrezut, dar toate obținute numai cu ajutorul lui Dumnezeu! În rugăciunile noastre, am Învățat și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
loc. Fără să mai aștepte, Calistrat se așeză lângă fereastra micuță, prin care lumina soarelui abia reușea să se strecoa re înăuntru. Ai apucat să te odihnești? întrebă Moș Calistrat. Nu-i nici o problemă, spuse Cristian, sunt obișnuit cu nopțile nedormite. Dar, da, am dormit câteva ceasuri, adăugă el văzând privirea nemulțumită a bătrânului, nu sunt obosit. Se despărțise în zori de Moș Calistrat în capul străzii unde locuia Simion Pop. De acolo, mersese singur până acasă. Ileana nu dormea, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acesta era destul de dificil. Își aruncă ochii în jur căutând ceva de care s-ar fi putut ajuta ca să urce până la zona alterată a stâncii. O scară ar fi fost foarte bună, dar de unde s-o ia? Oboseala ultimelor nopți nedormite începea să-și spună cuvântul. De ce îi trebuia o scară? Doar avea toiagul cu care se putea ridica oriunde voia. Încă nu se obișnuise cu gândul că era un paznic și se putea bucura de niște avantaje pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la câteva palme deasupra solului. La un moment dat, moșul își ridică privirile în sus spre un punct situat la vreo câțiva metri deasupra capului. Nu era adevărat, fără îndoială că era victima unei iluzii, era obosit după o noapte nedormită și acum ochii îi jucau feste. Și totuși, continua să rămână acolo, privind țintă la moșneagul care acum se ridicase ușor deasupra solului. Văzuse multe la viața lui, trecuse de nenumărate ori prin situații dificile care îi puseseră viața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rouă. Începea să se întrebe dacă așteptarea sa urma să dea roade. Poate că în noaptea aceea Calistrat nu avea de gând să plece de acasă. Se rezemă ușor de zidul casei, respirând adânc. Parcă avea nisip sub pleoape, era nedormit de multă vreme și îl ajunsese oboseala. Își scutură repede capul, străduindu-se să rămână cu ochii deschiși. Nu avea voie să ațipească nici o clipă. Tresări, devenind dintr-o dată atent. De dincolo de ușă răzbă teau niște lovituri înfundate. Nu auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comport cumpătat cu mâncarea, trecerea de la înfometare la burdușire e întotdeauna periculoasă - nu era atât înfometarea (totuși în Babadag mâncasem în fiecare zi), cât era efectul bărbii mele de două zile, crescută mai spornic și mai albă într-o noapte nedormită în gară. După alte zece minute de bărbierit meticulos, pentru care acasă nu găseam niciodată timp, îmi pot scoate ființa în lumea civilizată - începând cu pragul băii, unde Zenaida zace ca un cățel, jos pe gresie. După altă jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și-l imagina lângă ea, în genunchi, cu coatele pe calorifer, privind apusul acela sălbatic, soarele zdrențuit de brazii întunecoși. În buzunarul ascuns al poșetuței caraghioase ținea ascuns biletul acela mâzgălit. Nu-i veneau în minte certurile lor, nici nopțile nedormite în așteptarea lui, ci doar cerul negru-rozaliu, îmbrățișând-o și purtând-o undeva în visare. Apăs tălpile mele pe urmele pașilor tăi/ Mi-e teamă să-ți ating mâinile/ Nu vreau ca totul să dispară odată cu trenul acela șuierător/ O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mulțumesc, iubită mamă, Că m-ai crescut, m-ai îngrijit! Eu știu că uneori te supăr, Dar, ne-ncetat, tu m-ai iubit! Eu te-am văzut plângând cu jale Când, grav bolnav, am fost la pat. În nopți întregi tu, nedormită, Durerile mi-ai alinat. M-ai învățat ce-i poezia, În lumea basmului m-ai dus, Iar toate hainele frumoase Tu ai muncit și mi-ai adus. Din mâna ta am luat creionul Și-am scris, apoi am socotit, Cu-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
numească pe față. "O să mă scol târziu, să mi se aducă la pat cafeaua cu lapte." Orice socoteală de viață tihnită mi s-a părut totdeauna ridicolă, burgheză, cu toate că personal am fost un burghez care se înspăimînta la prima noapte nedormită. Totuși, n-am protestat, probabil dintr-o mică perversitate: mă apropiam mai mult de ea, aveam mai multe drepturi, fără ca în schimb să-i făgăduiesc ceva anume. Conștiința era liniștită. Dar poate că mă ponegresc acum și nu-mi mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]