2,311 matches
-
o butelie. Bat la ușă. Nu-mi răspunde. O fi plecat? Insist. Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee... Mă-ntorc la ușă vecinului. O deschid bușindu-mă cu umărul în ea. A iesit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
România sub titlul: 24 ianuarie la Chișinău în care a arătat: Prutul nu mai este ocean de despărțire. Lanțurile românismului de aici au căzut cu mare sunet ș...ț. S-au luminat inimile. Frații au chemat pe frați. Suntem încă nedumeriți, dar simțim - cu toții, cu inimile calde și cu ochii plini de lacrimi - că se plinesc destinele neamului nostru și că vremea aduce după grele încercări și pentru noi începutul dreptelor răzbunări.2 Sunt rânduri scrise sub impresia unei vizite la
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
printre firele de păr căzute pe frunte, nu mai rosti nici un cuvânt. - La Herculane? Îngână ca un ecou civilul așteptând de la bătrân confirmarea. După un timp acesta-și clătină capul afirmativ. - Păi atunci ce căuta la Făurei? se Întrebă plutonierul nedumerit. Bătrânul Își ridică privirile. Ochii prinseră a-i străluci. Apoi, de parcă brusc i s-ar fi aprins În suflet o speranță, Îi privi pe cei doi rostind: - Poate nu e ea. Dacă astea le-ați găsit În Făurei, nu e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
bluză polo, tunsoare aproape tip militar și un zâmbet larg. M-am apropiat și l-am întrebat, în franceză, de unde vine din Franța. A avut un moment de ezitare și și-a chemat interpreta. A fost rândul meu să fiu nedumerita, îl credeam francez. Era american din Carolina de Nord, pasăre rară într-un Salon de carte preponderent francofon. În fața dublei nedumeriri am izbucnit amândoi în râs! L-am întrebat dacă el personal a găsit iubirea în viață. Întâi amuzat mi-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ciocnirile și suprapunerile mitico-magice dintre lumile gunoierilor - conduși de Pârnaie, și ale nelumeștilor - guvernați de centaurul Calu, definesc, în cele din urmă, adevărul despre groapa de gunoi a orașului. Rămășițele sunt ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne? se întreabă ei nedumeriți, după cum, în „groapa-mormânt” a orașului, ei trăiesc sentimentul genezei amestecate cu apocalipsa. Varujan Vosganian realizează exemplar aici o comedie burlescă, în care atmosfera grotescă și simbolismul teatral fac casă bună. În fine, proza care dă și titlul volumului, tot o
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
naște pe Iisus. Întâmplarea relatată în capitolul 1 din Evanghelia după Luca stă la baza sărbătorii de la 25 martie (Luca I, 26-38). Este cea mai veche sărbătoare închinată Maicii Domnului în care creștinii cinstesc ascultarea și credința Sfintei Maria. Deși nedumerită, ea a acceptat vestea îngerului și a rămas însărcinată fără să fi avut relații cu vreun bărbat. După 9 luni, Fecioara Maria avea să-L nască pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut om. Teologia creștină consideră această minune începutul
Buna Vestire. De ce nu este bine ca pescarii să arunce mămăligă la pești by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/40304_a_41629]
-
și la cenzurarea operele clasicilor reeditate în vremea dictaturii comuniste. E rău că s-a procedat așa. E "bine", totuși, că nu s-a tăiat de-a dreptul, fără marcarea prin croșete? Mă simt dator să-mi lămuresc virtualul cititor nedumerit, interesat de "Paradigma", "revista multilingvă", atât de scumpă la vedere, probabil mai difuzată internațional decât în țară. De aceea dau buzna la revista națională România literară, mult mai vizibilă și lizibilă, care apare săptămânal chiar și la chioșcurile de cartier
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
cu Maria! Ca două picături de apă! Și continuau să se închine. Eu priveam la ei uimită și-mi ziceam în sinea mea, că ori sunt orbi și nu văd bine, ori sunt cam bolânzi. Mă priveam de multe ori nedumerită, în oglindă după ce o privisem cu atenție pe la bunica Maria. Nu vedeam nici o asemănare așa izbitoare, între noi. Ea era micuță de statură, eu mult mai înaltă, ea era brunetă cu părul negru, eu pe atunci eram un șaten deschis
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
ei. Până atunci, trebuia să facă dovada aptitudinilor sale. Cu prima ocazie, la chiar prima sa acțiune de control, se încruntă la contabila șefă a societății verificate și ridică tonul: - Veți primi amendă contravențională! - Dar pentru ce? Femeia îl privea nedumerită. - Am să vă spun mâine, când voi încheia procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Avea timp toată seara să se gândească la ce amendă i s-ar fi potrivit acelei societăți. Colegii de teren își dădură coate, încruntându
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
află că acesta știe tot. A treia. Acum R. își dă seama „că de mult avea nevoie de Svidrigailov.” „Dar de ce anume?” Îl caută, dar îl întîlnește tot într-un mod neașteptat. „Raskolnikov voi să se întoarcă și să plece, nedumerit că apucase pe bulevardul X, cînd, într-una din ultimele ferestre ale tractirului, îl zări pe Svidrigailov care ședea cu pipa în gură la o măsuță în fața geamului. Acest lucru îl miră grozav, îl sperie chiar.” Urmează o nouă pîndă
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
Am venit așa, fata, că e la modă... PIȘI 2: Am auzit că se duce lumea, fata. DOCTORUL (în timp ce se ridică de la birou și-și pune niște mănuși chirurgicale): Bine. Cine e prima? Cele două se uită una la alta nedumerite. DOCTORUL (aratand către patul de consultație): Prima la consultație... PIȘI 1 și PIȘI 2: Ăăăă... PIȘI 1: Eu șunt prima, fata. DOCTORUL: Bun. Va scoateți chiloțeii și va urcați aici, cu picioarele pe suporturile astea de metal. PIȘI 1 (șocată
Două pisi la ginecolog by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19336_a_20661]
-
Era mai puțin rău decât crezuse că poate fi rău. Așa ni se pare când întâlnim răul, că nu e atât de rău pe cât de răul îl credeam.” 7. „Există însa coșmaruri care nu trec odată cu somnul. Deschizi ochii, clipești nedumerit și viziunea care te-a înspăimântat nu se îndepărtează.” 8. „Fii stăpân pe tine însuți și vei stăpâni lumea, a spus Dostoievski, având perfectă dreptate, nu atât că vei stăpâni neapărat întreaga lume, ci oricum, lumea ta proprie, în care
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
spună nimic acasă; pe atunci la Clubul C.F.R. antrenor era Thierry Tiberiu. Din 1967 și până în prezent a fost legimată ca sportivă și antrenoare la clubul cooperației meșteșugărești, „Voința”. Odată, fiind pe un pod peste Bega cu părinții, mama întrebă nedumerită: „Cum își pot lăsa părinții copiii să facă sportul ăsta? În cele din urmă au aflat, dându-și acordul; tatăl, ceferist mândru (alte vremuri!) , din Blașcovici, pe deasupra și mai mândru bănățean, punându-i o singură condiție: „Să nu mă faci
Agenda2005-14-05-senyational3 () [Corola-journal/Journalistic/283564_a_284893]
-
spună nimic acasă; pe atunci la Clubul C.F.R. antrenor era Thierry Tiberiu. Din 1967 și până în prezent a fost legimată ca sportivă și antrenoare la clubul cooperației meșteșugărești, „Voința”. Odată, fiind pe un pod peste Bega cu părinții, mama întrebă nedumerită: „Cum își pot lăsa părinții copiii să facă sportul ăsta? În cele din urmă au aflat, dându-și acordul; tatăl, ceferist mândru (alte vremuri!) , din Blașcovici, pe deasupra și mai mândru bănățean, punându-i o singură condiție: „Să nu mă faci
Agenda2005-14-05-senyational3 () [Corola-journal/Journalistic/283564_a_284893]
-
fata?! Casa asta e frumoasă și pare bună, de ce doriți alta? ― Ei, nu vedeți dumneavoastră, domnișoară, ce case se construiesc acum? Cu etaj, cu baie și centrală termică. Nu vom rămâne mai prejos! Suntem o familie cu pretenții! Doina rămase nedumerită. Ea credea că familiei îi merge foarte greu, dar află că ambițiile sunt mai importante decât educația copiilor. ― Nu pot să vă dau sfaturi, dar v-aș ruga să nu mai bateți fata! ― Cum? Ea v-a spus că am
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
pusese la cale împreună cu Constantin. Copiii mei au rămas fără tată! Se ridică brusc în picioare! Merg la biserică, îl caut pe preot, să mă spovedesc, să-i destăinui, lui fapta mea. Își trase în neștiire hainele pe ea. Fetița, nedumerită, o întrebă: ― Mamă, unde pleci? Petrică o privi trist, simțind că peste ei vine nenorocirea. Florica se grăbea, nici nu auzi ce o întrebase fata. Ieși repede din încăpere de teamă să nu se răsgândească. ― Părinte, sunt o criminală! Nu
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
se miră că abundă Prostia care îi scufundă. Eu mă amuz că un circar, Dar înăuntru-mi e mortar, Din toate ce-au fost simțăminte, Se pârjolesc în necuvinte. Le-am dat mai ieri doar un chibrit, Eu, doar copil nedumerit, Dar viclenia de vulpoi, I-a dat vreo trei pași înapoi. Păi una e să pui lumină În întuneric fără vină Și alta e s-adaugi gaz Pe neputința și necaz. Știam că un chibrit e bun De Înviere și
DOAR UN CHIBRIT?! de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385177_a_386506]
-
escrociși-apoi se miră că abundăProstia care îi scufundă.Eu mă amuz că un circar,Dar înăuntru-mi e mortar,Din toate ce-au fost simțăminte,Se pârjolesc în necuvinte.Le-am dat mai ieri doar un chibrit,Eu, doar copil nedumerit,Dar viclenia de vulpoi,I-a dat vreo trei pași înapoi.Păi una e să pui luminăîn întuneric fără vinăși altă e s-adaugi gazPe neputința și necaz. Știam că un chibrit e bunDe Înviere și Crăciun,Cănd mai aprinzi
DOAR UN CHIBRIT?! de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385177_a_386506]
-
se poate, am încercat să îi întorc gândurile din bălăriile în care voia iar să se afunde. Aliana m- a împins însă brutal, respingându-mă cu o hotărâre de fiară rănită. Lumea se uita la noi ca la doi nebuni, nedumerită de ce se întâplă. Mi-a fost iarăși rușine și am plecat amețit împiedicându-mă de gardul acela de fier ce înconjura jardiniera farmaciei. Aliana s-a așezat pe pietrele ei și mă privea cu dispreț cum dispăream fără a ști
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
în gospodăria sa nu simți nici o mișcare. „Unde o fi? La vreun vecin?... Dacă i s-a făcut rău?” Ca un uragan pătrunse disperat pe ușă. - Elena! Unde ești iubito? În camere nu era nimeni. Ieși din nou în pridvor, nedumerit. Calul îl privea curios din ogradă, neînțelegând ce are stăpânul de este așa speriat și aleargă disperat când în casă, când afara. „Probabil a uitat unde a pus ceva foarte important și îl caută de zor”, gândi animalul. „Băi stăpâne
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
Deodată Pătru sări în picioare ca ars. - S-a întâmplat ceva, dragule? - Comoara! Am uitat-o priponită pe șa. Ce noroc că armăsarul n-a ieșit din curte! Valdescu coboî din fânar. - Hei, ce faci? Mă lași aici? - întrebă femeia nedumerită. E mai importantă comoara ca mine? - Nu iubito! - adăugă prinzând-o în brațe. Dezlegă lădița de pe șaua calului. Acesta necheză bucuros, că într-adevăr stăpânul își aduse aminte de el. Cei doi tineri pătrunseră în casă, puseră lădița pe masă
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
o cuprinse. Se putea vedea pe fața ei tensiunea și emoția prin care trecea. Fără să-l mai privească pe bărbatul din fața sa, se repezi după hainele împrăștiate peste tot prin camera atelierului. - Ce s-a întâmplat amore? o chestionă nedumerit italianul. - Nimic! Mă așteaptă prietena mea să mergem acasă. Îmi cer scuze pentru ce s-a întâmplat și nu trebuia să se întâmple. - Non importa. Nu-i nimic. Îmi pare rău că nu am putut să gustăm din cupa fericirii
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
calea sălbaticelor fiare. Cornelia își scutură părul blond, deschise ochii săi căprui, mari și frumoși și văzu un adolescent brunet, cu șuvițe negre cârlionțate, sărind rebele, cu structură atletică, îmbrăcat într-o tunică albă. -Dar ce se întâmplă aici ? întrebă nedumerită fata. -Aici, în Valencia, este sărbătoarea “Las Fallas“. Are loc în fiecare an la jumătatea lunii martie. Cu ea va începe sezonul coridelor. Iar astăzi va fi prima coridă cu tauri, în Spania. Crudul împărat Claudius, setos de sânge a
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
ton, infirmiera îi aruncă o privire oțelită răspunzând: „ da’ știi că mă enervezi?” - și mopul ei descrise un semicerc cuprinzător. Glasul Soniei căpătase accente metalice. Răspunse rar. „Da... șiiii???”. Pe fața infirmierei se lățise repede un zâmbet încleiat, pe jumătate nedumerit și ca și cum nici n-ar fi vorbit până atunci cu Sonia spuse: „...Ei gaaata... am terminat! și luându-și mopul, părăsi salonul. Se auzea rumoare și curios, râsete în salonul învecinat. Câteva șoapte confirmaseră; venise medicul. În sfârșit, Jinga intrase
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
-o în oglindă Legată de sapte biserici Își prindea șuvițele de păr în cruce Zâmbea. Ce naiba caută pe pernă mea? Am izbit-o de pereți de teamă Să nu înceapă să cânte Prima pentru ultima oară. (Nu mă privi așa nedumerit ai facut la fel de câte ori te-ai îndrăgostit decât că acum e alt veac și dragostea e o vișina amară, musca din ea cine poate când vrea și scuipa un sâmbure din care nu știu cum se face dar crește mereu altceva
LEBEDELE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383919_a_385248]