822 matches
-
lui Gilbert Durand subliniază eficiența "structurilor antropologice" ale căror rădăcini pătrund adânc în inconștientul colectiv. Sub diversele sale aspecte, această sensibilitate teoretică relativizează, fără a o nega, conștiința de sine și arată cum ea nu poate fi decât o conștiință nefericită de obediență morală. Nefericită prin aceea că, pe fondul "păcatului originar", totul este marcat de pecetea infamiei. Alienare structurală. Viața "adevărată" fiind în altă parte sau mai târziu. Mundus est immundus. Iar respingerea celuilalt sau preocuparea de a-l îndrepta
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
eficiența "structurilor antropologice" ale căror rădăcini pătrund adânc în inconștientul colectiv. Sub diversele sale aspecte, această sensibilitate teoretică relativizează, fără a o nega, conștiința de sine și arată cum ea nu poate fi decât o conștiință nefericită de obediență morală. Nefericită prin aceea că, pe fondul "păcatului originar", totul este marcat de pecetea infamiei. Alienare structurală. Viața "adevărată" fiind în altă parte sau mai târziu. Mundus est immundus. Iar respingerea celuilalt sau preocuparea de a-l îndrepta, de a-l ameliora
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fi renunțat niciodată la acel mod de acțiune la care îl îndemna firea lui. Închei deci spunând că, dacă soarta se schimbă, iar oamenii rămân neschimbați în atitudinile lor, ei sunt fericiți numai atâta timp cât sunt în acord cu ea, și nefericiți de îndată ce nu-i mai sunt potriviți. Consider, de asemenea, că este mai bine să fii violent decât precaut, deoarece soarta este la fel cu o femeie: dacă vrei s-o stăpânești, trebuie s-o bați și să i te împotrivești
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
mirosuri de fân. Sânt și câini și dresori. Sânt și elefanți orbi care se sinucid strivind. Dar eu vreau să trăiesc, să simt mirosul de fân. Ții minte ce mi-ai spus odată? Că omul este singurul animal care e nefericit. Celelalte animale cunosc setea, foamea, căldura, frigul. Nefericirea nu. În cazul ăsta, nici fericirea", ți-am replicat atunci. Acum îți spun la fel. Dar dacă rămânem aici nu există scăpare. Mangusta devine din ce în ce mai slabă, mai vulnerabilă, până ce într-o zi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îl așteptăm, aceasta e singura deosebire dintre ei și noi... Așteptarea e călătoria noastră, modul nostru de a călători. Și din moment ce totul ajunge în deșert, ce importanță mai are că aștepți sau călătorești? Nici o deosebire, fetițo. Așa că nu mai fi nefericită. Avem peronul. Vom sta pe el nemișcați și totuși vom ajunge în același loc unde ajung și cei care călătoresc... Înțelegi că nu mai are nici o importanță dacă vine trenul? Nici nu mă mai interesează de azi înainte. Știu că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cel mai bun din oraș. Se prăpădea după mine, mai precis după tinerețea mea. Nu cred că o iubeam, era prea mare diferența de vârstă, dar ea întruchipa în ochii mei femeia. A avut mult de îndurat din pricina pasiunii ei nefericite pentru un adolescent atât de crud și de capricios. Suferințelor ei morale li se adăugau și serioase pagube materiale. Nu numai că luam masa într-o cameră a restaurantului special rezervată, dar aduceam cu mine o șleahtă de prieteni flămânzi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
linii. Am văzut primii oameni mitraliați. N-au fost multe victime dar panică, peste poate! Aceeași nemți care zâmbeau dând dulciuri copiilor... Războiul. Și tot ca o curiozitate, apariția armatei sovietice a însemnat, dincolo de experiențele mai mult sau mai puțin nefericite pentru locuitori a însemnat și reîntâlnirea cu unii dintre foștii noștri elevi de la Câșlița. Toți purtau haina soldățească a armatei sovietice. Și vine aventura de la Povergina, o localitate nu prea depărtată de sat. Eram în curte când două femei aproape
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să pierd o atare deprindere? Adevărul e ca n-am pierdut-o câtuși de puțin și că am rămas doar un veleitar al pasiunii. Am făcut făgăduieli în dreapta și în stânga. Am contractat iubiri simultane, așa cum, odinioară, avusesem legături multiple. Am nefericit mai multe făpturi chiar decât pe timpul splendidei mele indiferențe. V-am spus că papagalul meu, în culmea disperării, a vrut să facă greva foamei? Din fericire am sosit la timp și m-am resemnat să-i țin mâna până în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
boxa acuzaților, în fața judecătorilor și singur când hotărăști, în fața ta însuți sau în fața judecății celorlalți. La capătul oricărei libertăți se află o sentință; iată de ce libertatea e o povară prea apăsătoare, mai cu seamă când ai febră sau când ești nefericit sau când nu iubești pe nimeni. Ah! dragul meu, pentru cine e singur, fără Dumnezeu si fără stăpân, povara zilelor e îngrozitoare. Iată de ce trebuie să ne alegem un stăpân, Dumnezeu nemaifiind la modă. Cuvântul acesta, de altminteri, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
rămâne decât să aștept să-mi scrieți sau să vă întoarceți. Căci vă veți întoarce, sunt sigur! Mă veți găsi neschimbat. Și, de ce m-aș schimba, de vreme ce mi-am aflat fericirea ce mi se potrivește? Am acceptat duplicitatea, în loc să fiu nefericit din pricina ei. Mai mult chiar, m-am instalat cu tot dinadinsul în miezul ei, găsind acolo acel confort pe care l-am căutat întreaga viață. Am greșit, de fapt, când v-am spus că esențialul e să eviți judecata. Esențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cele mai mici nuanțe ale clipei." Iubirea a transfigurat-o ca și pe Fred, trăind și simțind la cotele cele mai înalte ale lucidității și sensibilității interioare sentimentul deplin al iubirii: Scrisorile Doamnei T., în care își povestește iubirea ei nefericită pentru Fred arată o capacitate puternică de iubire, caracteristică lui Camil Petrescu. Lăcrămioara Petrescu sublinia: <ref id="23"> 23 Petrescu, Lăcrămioara, Poetica personaju lui în romanul lui Camil Petrescu, Editura Junimea, Iași , 2000, p .71. </ref> George Călinescu<ref id
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
a început să se restrângă încetul cu încetul. În primul rând, din pricină c-am plecat, fie și cu program redus, la serviciu. Și asta a scos alăptatul din joc. Pe urmă fiindcă, de la un punct încolo, a început corvoada, nefericită pentru ambele părți, a dusului la creșă : un permanent prilej de îmbolnăviri. La un moment dat, am reușit să facem rost, totuși, de o femeie care să se ocupe dimineața de copil (a fost ulterior moștenită de frații vitregi ai
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
-i dor de tine Căci ai trăit o viața lângă mine. Visez iubirea, părul ondulat și ochii tăi albaștri, Dar ai plecat printre străini și printre aștri. În ceasurile lungi de așteptare Visez frumosul trup, dar el nu mai apare. Nefericit eu sunt, dar tot așa de tare te iubesc In nopțile senine, când stelele lucesc. Iubito, după plecare nu ai rămas un simplu vis Și vreau să știi că unde mergi prin paradis Tu calci pe lacrimile mele, chiar de
C?nd te-am cunoscut by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83181_a_84506]
-
cum stau la câte-un colț de stradă Ca un bănuț în poală să le cadă. Sunt fără mâini, cu ochi fără lumini, Neputincioși se roagă la străini. Fără părinți și fără adăpost Nu au în lume niciun rost. Sărmani, nefericiți pe-acest pământ, Așa vor merge în mormânt. În lumea plină de dispreț Ei zac de boală, frig și de îngheț Și știu că nu vor face față Atâta timp cât sunt în astă viață. Ei cântă-încet și știu că viața li
Cer?etorii by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83184_a_84509]
-
școală?“ „Ei“, a dat el din colț în colț, apoi mi-a spus că pentru cineva cu talentul tău ar exista o șansă să fie profesor la școala de artă după ce termină cursurile. „Totuși“, a zis el, „băiatul o să fie nefericit în altă parte, domnule Thaw. Dați-i voie să hotărască singur ce să facă la terminarea celor patru ani. Nu-l împingeți spre o slujbă pe care-o va urî.“ I-am spus că o să mă gîndesc și o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aici. Discursul a fost cam lung, dar a acoperit întregul subiect. Și, oricum, oferea tabloul unei soții necăjite și hotărâte, ceea ce era foarte important. Dacă individul ar fi bănuit că Arsenalele se interesează de Cayle Clark, cazul ar fi fost nefericit. Observă că până la urmă grăsanul se lumină: - A, la el te gândești? (Râse scurt fără s-o scape din ochi.) Îmi pare rău, tânăra mea doamnă, eu n-am făcut decât să apelez la un serviciu de avioane de transport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
copii pe care Îi vizita extrem de rar, dar a căror paternitate și-o revendica Întotdeauna cu mândrie. — Nu uita - a spus el agitând părintește degetul arătător Înspre Asya - toate familiile fericite seamănă una cu alta, Însă fiecare familie nefericită e nefericită În felul ei. — E atât de ușor pentru Tolstoi să scoată absurditățile astea, a ridicat din umeri soția Caricaturistului Alcoolic. Tipul avea o nevastă care se ocupa de cele mai mici detalii, creștea duzina de copii pe care Îi aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că Marea Britanie suferise cele mai mari pierderi În ttimpul celui de-al Doilea Război Mondial. Apoi au aterizat la San Francisco. Imediat ce au intrat În aeroport Rose a fost cuprinsă iarăși de febra cumpărăturilor: bunătățuri pentru drum. Fusese atât de nefericită cu firimiturile servite la primul zbor, Încât luase frâiele problemei În propriile ei mâni. Deși Mustafa Încerca din răsputeri să-i explice că Turkish Airlines, spre deosebire de zborurile locale din America, aveau să servească o grămadă de delicatese, voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de bune, dar, pe de altă parte, cum să nu vrei să le faci bune? Astfel că nu le vom avea niciodată mai bune. Editorul care are urechi de auzit, să-mi audă salutul!“. Îl credeau oare nefericit? A fi nefericit devine iute un obicei, o a doua natură, o tainică satisfacție. În loc să fie el nefericit, nu-i făcea mai degrabă nefericiți pe cei din jurul lui? În ce piesă de teatru auzise un personaj declarînd că s-ar complace mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
niciodată mai bune. Editorul care are urechi de auzit, să-mi audă salutul!“. Îl credeau oare nefericit? A fi nefericit devine iute un obicei, o a doua natură, o tainică satisfacție. În loc să fie el nefericit, nu-i făcea mai degrabă nefericiți pe cei din jurul lui? În ce piesă de teatru auzise un personaj declarînd că s-ar complace mai puțin În nefericirea sa dacă n-ar pricinui atîtea necazuri celor din jur? Dacă nu cumva scrisese chiar el replica asta. Prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cărțile poștale!“. Scenariile de film pe care i le trimiteam tatei i le povesteam și doctorului Zscharnack. El nu era tipul de om care s-o facă pe sihastrul peste care dai Într-o pădure: „Bietul meu copil, de ce ești nefericit și plin de neliniște?“. Doctorul Zscharnack era un rațional. Cu el puteai să mergi drept la țintă. Dar n-am profitat. Îmi spunea mereu: „Dragul meu, catolicismul ți s-a lipit de piele. Nu va fi prea comod să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
stă departe. — E mai bine decât să vin la Matthew. Charlie s-ar supăra. — Mai e acolo? — Nu, a plecat după-amiază la New York, zise Desert Rose. Kitty nu mai putea face nimic, Închise repede telefonul. Era dezamăgită, dar nu tocmai nefericită la gândul că vor avea toată noaptea doar pentru ei doi. Se ridică din pat și Începu să-l caute prin casă. Îl găsi În laboratorul foto, Îmbrăcat, făcând retușuri la niște fotografii din sălbăticie. Îi zâmbi când intră. — Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar trebui să-ți ceri scuze, Iartă-mă, într-adevăr n-a fost drept, îți cer scuze. Marta se ridică și își îmbrățișă tatăl, Iartă-mă, repetă, N-are importanță, răspunse olarul, n-am vorbi așa dacă n-am fi nefericiți. Marta trase banca lângă tatăl ei, se așeză și, luându-l de mână, începu să vorbească, M-am gândit la ceva în timp ce te plimbai cu câinele, Spune, Deocamdată vom lăsa deoparte chestiunea Centrului, adică, hotărârea dumitale de a merge sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
își pun toate speranțele în ce-o să apară după colț, și apoi spun c-o să mai vedem. Când furgoneta dispăru după primele case ale satului, Marçal întrebă, Te-ai supărat pe el, E aceeași problemă dintotdeauna, dacă nu vorbim suntem nefericiți, și, dacă vorbim, nu ne înțelegem, Trebuie să ai răbdare, nu e nevoie de o acuitate a vederii ieșită din comun ca să-ți dai seama că tatăl tău se vede pe sine ca și cum ar trăi pe o insulă care devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Centrului, de altfel tot mai puțin numeroși și combativi, sunt complet orbi la aspectul spiritual al activității noastre, când adevărul este că datorită ei viața a putut căpăta un nou sens pentru milioane și milioane de oameni care înainte erau nefericiți, frustrați, neajutorați, iar acest lucru, că vrem sau nu, credeți-mă, n-a fost rodul materiei infame, ci a spiritului sublim, Da, domnule, Îmi face plăcere să vă spun, domnule Algor, că am găsit în dumneavoastră un om cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]