1,595 matches
-
merge cu poezia. Ca să nu mai zic de rezultatele cu ultima lui jucărie blondă, o fată pe nume Julia Seddon. Nu aveam chef să-i ascult gemetele interminabile de frustrare exact când începeam să mă simt bine. Tom are o nefericită și prea comună înclinație pentru blonde, de preferat cele sensibile, cele care chiar par că au nevoie de adăpost în lumea asta plină de macho. Nu sunt de acord, dar se întâmplă să fiu o brunetă care în mod normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
diferența? Nu m-aș supăra dacă mi-ai greși numele. Oricum scrii la un ziar de nimic. Mai ai ceva în sticla aia, Sam? I-am umplut paharul până la buză. L-a dat peste cap și s-a întors la nefericitul Daniel, care se juca nervos cu ochelarii. —Mai dorești vin? l-am întrebat din solidaritate. — Nu, nu, mulțumesc, a răspuns la repezeală. —Vrea să-și păstreze agerimea minții, a adăugat Victoria. Așa cum este ea. Și-a dat capul pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și corpul celui care mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și de laș. Panica se și instală, stăpână, peste onorabila adunare a preoților nebuni și a preoteselor literate, astfel că pentru scurtă vreme în blocul acela compact de nefericiți se creă o breșă, ceea ce ne permise, mie și lui Maro, să ne apropiem cu pași repezi de ușă. Ieșirăm pentru totdeauna, bubuind ușa în nasul uluitoarelor și dureroaselor aventuri petrecute la cenaclul lui John Euripide. Ne-am rostogolit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
iasă din bancă și să treacă la tablă. - Verdammte Bummelei! striga el, trăgând de frâna furiei sale, de mustața alb-roșcată. Ajuns la tablă, Burkeviț dădu să răspundă, când i se întâmplă ceva extrem de neplăcut. Strănută, dar o făcu atât de nefericit, încât din nas îi ieșiră două dâre de muci care se lăsară cam până la brâu. Toată clasa începu să chicotească. - Was ist denn wieder los? întrebă Volkman. Întorcându-se și văzând ce s-a întâmplat, adăugă: - Na, ich danke. Roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sînt mărturia nevinovăției“, adăugă un ucenic al lui Petru. „Minunile nu sînt deloc mărturia nevinovăției“, zise Simon. „Minunile slujesc ca supremă dovadă În fața gloatei Încrezătoare. Moda asta a introdus-o nefericitul vostru evreu care a sfîrșit-o pe cruce.“ „Așa poate vorbi doar cel care stăpînește o astfel de putere“, i-o Întoarse Petru. În acel moment Simon sări de pe butoi și se proțăpi În fața provocatorului său. „Acum mă voi Înălța la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ucenicilor că Pigmalion nu avea forța morală a unui mit, fiind vorba doar de o ordinară cronică de scandal căreia i se dăduse aparență de mit. Ca să nu arunce chiar tot textul Drumului În Canaan, și odată cu el și pe nefericitul Jeshua Krohal, care astfel ar fi fost abandonat la cei treizeci și trei de ani Într-o situație limită (În criptografia sa Franckel va remarca pe drept influența simbolicii cabalistice asupra lui Ben Haas), cel căruia i se zicea Maestru, va scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vor răsplăti pe mecenați cu cîte un exemplar dactilografiat al traducerii Antichristului (care Încorpora Conspirația), iar la un bal mascat de la Paris din anul 1923, pe lîngă pateu de gîscă și caviar, printre premiile tombolei va figura Antichristul. Chiar și nefericitul Ioachim Albrecht de Prusia va distribui În exil cartea lui Nilus ospătarilor, taximetriștilor și liftierilor. Să poftească Domniile Lor să citească, și atunci se vor lămuri care era cauza exilului său, motivele inflației galopante, ca și decăderea scandaloasă a prestației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pot să Înțeleg pe baza căror sentințe judecătorești se Înfăptuiseră acele omucideri. Absolut pe față, ca pe scenă, cînd unii Îi lichidează pe alții...“ Mizanscena fusese Însă reală, cum la fel de reale fuseseră și cadavrele. „Asemenea stîlpilor de bazalt“, va nota nefericitul Kurt Gernstein, „oamenii stăteau Încă drepți, neavînd nici cel mai mic loc pentru a se prăvăli sau Înclina. Chiar și după moarte se mai puteau recunoaște familiile, după cum se ținuseră de mînă. Cadavrele erau despărțite anevoie, de cîte ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m-am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormîntul, n-am cum să „mă odihnesc lîngă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n-aș putea și eu, care sînt mai presus de orice materialism, să sper că ne vom Întîlni pe lumea cealaltă. Și mă rog lui Dumnezeu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Conspirației, fiind arsă de autoritățile de ocupație germană de la Paris! Un cititor abil ar putea distinge În inventarul cărților lui Belogorcev și unele titluri care de asemenea se referă la acest subiect. Cititorul ar mai putea fi interesat de personalitatea „nefericitului Kurt Gerstein“ care apare În finalul povestirii. Acest erou tragic al „Rezistenței“ va lua hotărîrea temerară de a se Înscrie În mișcarea SS, pentru a căuta să saboteze din interior acțiunea de exterminare. „Experiența sa tehnică Îl va ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rest de pâine uscată acoperită de mucegai, pentru orice ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat, astfel încât să înșele foamea cu sucurile sale sărace, și-o imagină pe soția medicului conducând pe străzi, prin ploaie, mica sa turmă de nefericiți, șase oi rătăcite, șase păsări oarbe căzute din cuib, șase pisoi orbi nou-născuți, poate că într-una din acele zile, pe vreo stradă oarecare, s-a încrucișat cu ei, poate că de teamă ei l-au respins, poate că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
am răspuns. — Păi uite ce e, dă-i drumul, ca să scapi de ea, și pe urmă putem să avem și noi o seară agreabilă și distractivă. Am șovăit. — V-a trecut oare prin cap că soția dumneavoastră e teribil de nefericită? — O să-i treacă. Nici nu pot descrie răceala extraordinară cu care mi-a dat acest răspuns., M-a descumpănit, dar mi-am dat toată osteneala să nu mă trădez. Am adoptat tonul pe care-l folosea unchiul meu Henry, preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bine dispus și când își făcu apariția Dirk Stroeve și se așeză la masa noastră îl atacă iarăși, zeflemându-l feroce. Manifesta o iscusință pe care nu i-aș fi bănuit-o niciodată în a descoperi punctele cele mai sensibile ale nefericitului olandez. Strickland nu folosea pumnalul sarcasmului, ci bâta invectivei. Atacul fu atât de nemotivat, încât, luat pe neașteptate, Stroeve rămase lipsit total de apărare. Te ducea cu gândul la o oaie speriată care aleargă de colo până colo fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cele din urmă îi dădură lacrimile, care-i curseră șiroaie pe obraji. Și lucrul cel mai grav era că deși Strickland îți stârnea ura și spectacolul era îngrozitor, nu puteai totuși să nu râzi. Dirk Stroeve era una dintre acei nefericiți ale căror emoții sunt ridicole chiar atunci când sunt foarte sincere. Dar la urma urmei, când privesc retrospectiv iarna aceea petrecută la Paris, amintirile cele mai agreabile se referă la Dirk Stroeve. Căminul lui avea ceva de-a dreptul fermecător. Alcătuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Stroeve continuase să refuze, e ușor de presupus că a ieșit din atelier jurându-se să nu se mai întoarcă niciodată. Dar omulețul era atât de necăjit încât n-aș fi putut să zâmbesc. Dragul meu, nu fi așa de nefericit. O să se întoarcă. Nu trebuie să iei prea în serios ce spun femeile la mânie. — Tu nu înțelegi. E îndrăgostită de Strickland. — Cum?! M-a surprins afirmația lui. Dar nici nu-mi intrase bine în cap ideea că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
i-l puteam face. XXX Dar patul pe care mi-l făcusem mie era destul de incomod încât să nu mă lase să închid ochii toată noaptea, așa că am învârtit pe îndelete în minte toate lucrurile pe care mi le povestise nefericitul olandez. Nu eram atât de nedumerit de felul în care acționase soția lui, căci vedeam în el doar rezultatul unei atracții fizice. Presupuneam că niciodată n-a ținut prea mult la soțul ei și ceea ce luasem eu drept dragoste nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sunt mândru de asta. Dar nici nu mi-e rușine. Nu durerea m-a împins să o fac, ci vidul. Vidul în care am rămas și în care voiam să rămân singur. El nu ar fi fost decât un biet nefericit care să crească lângă mine, pentru care viața nu era decât un vid umplut de o singură întrebare, o imensă gaură fără fund și foarte întunecată pe marginea căreia am mers întotdeauna în cerc, vorbindu-ți, pentru ca toate cuvintele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
toți râd, e o romanță de mahala, o știu foarte bine, au lălăit-o de multe ori, îi trezește din melancolii. Vocea Maestrului e parcă de-acolo, din țigănie, Dumnezeule, mare actor!, cum de poate face așa de autentic pe nefericitul ăla de mahala? — Cânți foarte bine, complimenteză a nu știu câta oară Căpșuna, i-ar plăcea să-l aibă partener într-o piesă, să joci cu Maestrul într-o piesă, mamăăă, ce lovitură de imagine!, să-i spunem lui Laszlo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aia cu plete și ochii de aur, vindea săracul pe bogat, mai ales, au schimbat nume de localități, stații de cale ferată, denumiri de străzi, s-au distrus monumentele unor personalități neagreate de comuniști, că ei au făcut toate astea, nefericiții de comuniști... — De unde știi?, iar cu vânzătorii lui ’48 m-ai omorât, ești subiectiv, probabil e numai părerea ta, eu nu știu nimic despre asta... — Măi, fato, ești așa tânără față de mine, cu 1968, anul tău de naștere, ești născută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am știut să mă descurc, singurul lucru care mi-a trecut prin cap a fost să mă însor. Am luat-o de nevastă și, peste trei luni, a pierdut copilul, sarcină oprită în evoluție. Nu știu ce amestec a avut Dumnezeu în nefericita asta de întâmplare, dar mi-a părut așa de rău, că am umblat nebun pe străzi, am urât-o pe Rita mea ca pe un dușman. M-am trezit însurat cu o femeie care îmi pierduse copilul, murise copilul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și are nenumărate muieri, și asta nu e așa de ușor de dus în spate. Mereu zice că eu aș fi putut să fiu cea mai bună dintre toate femeile lui, dar că nu, nu sunt, că Magistrul, că Discipolul... nefericitul de el, nici nu realizează ce noroc are cu mine, altfel ajungea un bețiv, un nenorocit, eu l-am așezat la casa lui, dar asta, acuma, nu mă mai ajută cu nimic. Și Loredana, rece, fără nici o emoție, stinge o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să-mi vomit sensuri ciudate pe meningele lui?, o să vină timpul și am să-l întreb eu cumva. Răbdare... După un timp, Maestrul o ține în brațe și îi cântă, am o voce care te mângâie pe ovare, cum zice nefericita aia de Căpșuna, femeile iubesc cu urechile și bărbații cu ochii, vreau ca fata asta să fie a mea cu tot ce are ea -cu inimă și suflet și carne și tot-tot -, vreau ca ea să se îndrăgostească de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și una de întrebări se rotesc prin căpșorul ei, dacă eu aș fi avut o casă a mea și aș fi vândut-o, dacă eram eu atunci o femeie bogată, oare el ar fi fost în stare să-mi recomande nefericitul ăsta de parter, mi-ar fi spus: cumpără-l, că nu te-aș duce eu undeva unde e rău! Oare mi l-ar fi recomandat pe Nicu Ciot, ăla de care îmi tot vorbește acum, muncitorul de la firma lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aș fi putut ajunge la Styx și să trec dincolo, a fost o înfiorătoare călătorie de-a lungul durerii, căci, dacă mă doare inima, mă doare tot: și mușchi, și oase, și piele, și sânge. Am mers prin casa asta nefericită ca printre o sută de aurolaci care scuipau pe mine, mânjindu-mă toată, întinzând cu degetele lor murdare o salivă galben-vânătă, până-n ochi. Am mers prin apartamentul ăsta, ducându-mi singurătatea până la cer, dar cerul nu vede, cerul nu vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]