453 matches
-
organizeze munca și să practice cu dibăcie diferite meșteșuguri și ,,măiestrii”. Pedagogul bănățean acorda o importanță deosebită educației morale a tineretului. În optica sa, formarea morală este mult mai însemnată decât cea intelectuală: ,,Înțelept, de omenie și bun a fi, negrăit sunt mai mari covârșiri decât învățat, isteț, desfățarnic.” Din acest motiv, el critica educația de tip herbartian din școala timpului său care punea accentul prioritar pe instruire, eludând în bună măsură formarea morală a copiilor și tinerilor. Educația de care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
abilitate divină dacă cel învins, dintr-un persecutor sângeros al Nazarineanului, s-a transformat în cel mai mare îndrăgostit al Său. Apostolul Paul este și rămâne cântărețul neîntrecut al Omului-Dumnezeu. Auzise el, acolo sus, în al treilea cer, «cuvinte de negrăit pe care omul nu are voie să le rostească» (2Cor 12,4), și totuși ne-a destăinuit câte ceva din acele mistere. Când ne vorbește despre nașterea Cuvântului, imagine a oricărei ființe, despre misterul Întrupării, despre opera răscumpărătoare a Mântuitorului, despre
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să vorbească despre bogățiile tainice ale lui Isus Cristos, Paul se adâncește în profunzimile Inimii Sale adorabile și ne precedă în această devoțiune: «Mie, celui mai mic dintre toți sfinții, mi-a fost dat acest har: să le vestesc păgânilor negrăita bogăție a lui Cristos și să le pun tuturor în lumină care este înfăptuirea misterului ascuns de veacuri în Dumnezeu, Creatorul a toate... De aceea, îmi plec genunchii înaintea Tatălui... de a fi întăriți prin Duhul Lui în omul lăuntric
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Tabernacol aflăm Sf. Ostie, iar în Sf. Ostie pe Isus, viu și adevărat; în Isus Inima Sa, iar în Inima Sa iubirea, iubirea infinită, iubirea divină, Dumnezeu, principiul vieții, viu și dătător de viață. Dar există și mai mult. Miracolul negrăit al Sf. Euharistii nu se poate explica decât prin Iubire. Prin iubirea lui Dumnezeu, da, dar a iubirii lui Isus, Dumnezeu și Om. Acum, iubirea lui Isus este iubirea Inimii Sale, este chiar Inima Sa, ca să spunem totul pe scurt
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
raportam doar la femeie. „- Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc!“ - îi strigam din inimă, cu gândul și cu vocea din răsputeri. Iar ritmul meu era neîntrerupt în singurătatea satului și în pacea nopților. Oh, ce conversații dulci! Lacrimi de iubire negrăite! Cât de mult îmi plăcea să mă consider iubit de Isus, logodit lui Isus! Oh, asta nu este o vorbărie frate! Pe calea cunoașterii lui Dumnezeu, creștinului i se prezintă prima, cea mai dulce relație, și el îl numește pe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
formă nepieritoare în scrisul lui, luând parte la toate suferințele războiului nostru, suferinți care l-au doborât, vă rugăm mult apreciată doamnă, să primiți din partea Sindicatului ziariștilor din Bucovina, cele mai adânci păreri de rău, întărindu-vă Dumnezeu în durerea negrăită ce o aveți. Ziariștii și scriitorii din Bucovina sunt așa de zdrobiți sufletește ca dvoastră. Dumneavoastră ați pierdut soțul, noi și întreaga suflare românească pe cel mai mare gânditor. Ne plecăm genunchii înaintea sicriului și vă trimitem condoleanțele noastre.” La
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
rămâne de cunoscut decât tortura fizică... Dar poate că într-o zi am să-ți spun: „Și totuși, nu era chiar așa de rău, căci cine ar fi spus că am să pot supraviețui despărțirii și tuturor acestor chinuri de negrăit?“ Fii tare și demnă, ține fruntea sus, căci nu m am abătut nici de la demnitatea, nici de la mândria celor de la Crușeț, oricât de modești și de neștiuți ar fi ei. Iubește-mă și scrie-mi mereu cărți poștale, chiar dacă nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt trimis în concediu. În situația de război, concediile ostașilor se dădeau din șase în șase luni, rotația funcționa ca regulă generală. Ajung la Buzău pe o vreme de seară, cu ger și promoroacă geroasă... În casa socrului meu, cu negrăită bucurie de mamă, cu o lumină deosebită în ochii albaștri de cicoare, soția îmi prezintă ca dar fata aceea mare și frumoasă! În lumina aproape chioară a unui bec, „cu umbre prin colțuri de odaie” și cu un pronunțat miros
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
frumoasă perspectivă privind cartierul respectiv și magazinele de la care ne aprovizionam. A fost puțin cam incomod, dar unde e dragoste multă, treci peste anumite inconveniente. De Anul Nou musafiri destui și mult belșug pe masă, cu sentimente de mulțumire și negrăită fericire că mă aflam lângă ai mei, în capitala Franței!... Deoarece nepotului i se născuse încă un copil în Belgia, în prima decadă a lunii ianuarie ne-am deplasat cu o mașină la Liège pentru botezul noului născut. După oficierea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Chinuit... Ne-am înstrăinat... De l-ar avea pe Ștefan! Numai tu Ștefane! îl scutură Țamblac. Numai tu! Ioane... În toți anii aiștea... de ce nu mi-ai vorbit? Ce știam eu despre Maria?... De știam... aș fi înțeles-o altfel... Negrăit de rău îmi pare... Mi-a interzis categoric, se dezvinovățește el. E prea mândră... Nu care cumva să-ți scape că ți-am povestit! Are nevoie de tine, Ștefane!... Are nevoie de înțelegerea ta, de... de dragostea ta! Nu știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ziua prin casă, mai ajutând la spartul și adusul lemnelor din curte, dar mai mult prin preajma uneia dintre fetele de seama mea (nu mai știu care anume), simțind cum mi se lasă încet în suflet un sentiment de o dulceață negrăită. Nu știu dacă fata era frumoasă, dar pentru mine începuse să ia înfățișarea Olencăi din „Potopul” lui Sienkiewicz: și cum trăiam și noi vremuri de bejenie, începusem să mă gândesc că ar trebui să plec la război să săvârșesc fapte
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
în care comandantul de unitate i-a legat la gât cravata de pionier. Și tot acea fetiță, trei ani mai târziu, era la fel de mândră că este printre primii copii care poartă cravata roșie cu tricolor. Între cele două momente de negrăită plăcere a recunoașterii sociale s-au strecurat schimbări de fond. Murise Gheorghiu-Dej în martie 1965. N-am știut cum să reacționez. Nu-mi venea deloc să plâng după el, așa cum făcusem la moartea bunicului, cu puțin timp în urmă. Părinții
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
indecentă, argotică, cum e cazul în delicata explicație mitologică a frumuseții unui "fătălău": O fi fost mă-ta vioară, Cine știe din ce smârc, Trestie sau căprioară Morfolit de o copită Și-o fi prins în pântec plod De făptură negrăită De strigoi de voievod. Cu coarne de gheață, Că din oamenii de rând Cu coama de ceață, Nu te-ai zămislit nicicând, Cu ugeri de omăt - Doar anapoda și spârc, Iese așa fel de făt. Horele, în ce au mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
amintesc literatura lui André Gide. Mihail Celarianu e și poet remarcabil, la modul prelung elegiac al lui Shelley, în care cântă uimirea în fața universului, a pădurilor bunăoară: Pădurile, pădurile-nnegrite Cu duhuri la tot pasul de-ntuneric, Ce murmură cu freamăt negrăit, Eu știu, în șoapta lor nemuritoare Ce taină uriașă-a-ncremenit. Într-alte poezii mai recente face elogiul florilor, mallarmeizînd în linia Macedonski-Anghel. ANTON HOLBAN Anton Holban era și el în căutare de "experiențe tragice", preocupat de a nu "trișa". Problema capitală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și masculin) mecanic miraculos misterios (în chip violent și misterios) multiplu naiv (în chip cam naiv) natural natural (în chip "natural") neașteptat neașteptat (în chip atât de neașteptat) neașteptat (în chip uimitor și neașteptat) nebănuit necesar neconstituțional nediferențiat nefast nefericit negrăit neistoric nemijlocit nepermis nesănătos nesperat (în chip nesperat și eclatant) obiectiv obscur obscur (în chip obscur și imperios) obvios orbitor organic percutant perpetuu perspectivic pertinent plenar potențial potrivit precoce primejdios primitiv privilegiat proclamat (în chip radical și proclamat) proiectiv propriu
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
demult și obiecte amurgind în unghere Priveam în gol în aerul atotștiutor Așa am și găsit ascuns printre vechituri bastonul cu mâner de argint al străbunicului după mamă, pe numele lui Costa Buchin Tot așa din oglindă țâșneau garoafe albe negrăit de albe se rostogoleau peste chipul dormind a moarte.
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
prin fire fără de început și mai presus de rațiune. Căci Duhul Sfânt, precum este prin fire al lui Dumnezeu și Tatăl, după ființă, la fel este prin fire și al Fiului după ființă, ca cel ce purcede ființial în chip negrăit din Tatăl prin Fiul cel născut din Tatăl; și dăruiește candelabrului, adică Bisericii, ca niște candele, lucrările proprii. Și precum candela împrăștie întunericul, tot așa lucrările Duhului scot și alungă din Biserică păcatul cel de multe feluri. Astfel înțelepciunea desființează
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
Dumnezeu nu mai este nume, se vor bucura de neschimbabilitatea neclintită, ca unii ce au depășit toate cele de la mijloc (18), în care se ascundea odinioară primejdia de a greși în privința cunoașterii.556 Căci ei au fost ridicați în chip negrăit și neînțeles, după har, pe culmea cea mai înaltă, infinită și de infinite ori infinit dincolo de toate după fire, printr-o neștiință și o tăcere negrăită. "Și șapte pâlnii la cele șapte candele de pe sfeșnic. Cuvântul nostru despre candele a
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
primejdia de a greși în privința cunoașterii.556 Căci ei au fost ridicați în chip negrăit și neînțeles, după har, pe culmea cea mai înaltă, infinită și de infinite ori infinit dincolo de toate după fire, printr-o neștiință și o tăcere negrăită. "Și șapte pâlnii la cele șapte candele de pe sfeșnic. Cuvântul nostru despre candele a indicat două înțelesuri ale lor. Cel despre pâlnii va începe de aci. Spun unii că pâlnia e un vas în formă de cupă, în care oamenii
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
conservă lucrurile și în care constă taina mântuirii noastre, hotărâtă mai înainte de toate veacurile și înfăptuită în cele din urmă dintre timpuri. Dintre acestea, Providența, care stă ca un măslin la dreapta lămpii, o percepem numai prin credință în modul negrăit al unirii ipostatice a Cuvântului cu trupul însuflețit în chip rațional; iar Judecata, care stă la stânga, o înțelegem în chip negrăit din taina patimilor de viață făcătoare suportate de Dumnezeu cel întrupat pentru noi(35).560 Căci întâi El a
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
timpuri. Dintre acestea, Providența, care stă ca un măslin la dreapta lămpii, o percepem numai prin credință în modul negrăit al unirii ipostatice a Cuvântului cu trupul însuflețit în chip rațional; iar Judecata, care stă la stânga, o înțelegem în chip negrăit din taina patimilor de viață făcătoare suportate de Dumnezeu cel întrupat pentru noi(35).560 Căci întâi El a primit întruparea cu voia pentru bunătatea Sa, ca Cel ce este prin fire Mântuitorul tuturor; iar pe urmă a răbdat patimile
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
boli), fiind un îndrumător duhovnicesc vestit în părțile de nord ale Rusiei. „Cea mai mare nevoință a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate și gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii și alte neștiute osteneli duhovnicești. Săvârșea încă adesea dumnezeiasca Liturghie și se ruga mult pentru lume și pentru țara în care s-a născut”. Ieroschimonahul a
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
se numește poemul. În loc cu verdeață, spunem noi atunci când petrecem pe cineva în lumea cealaltă, deci, în universul propriu-zis mioritic. Are acolo toată zestrea nunții: și verdele, și apusul, și, nu mai vorbesc de eminescianul “sub raza ochiului senin și negrăit de dulce”. E aceeași topire. Fiind izgonită dintr-o gură de rai ( a evadat din ea), a nimerit în o alta, - în Veneția... “Dumnezeu, - scrie poeta, - revelat/revelând,/ te mai poate-ncânta:/ cu-n apus,/ cu un munte,/ cu-o
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
Iadul cum va răbda Intrarea Ta, Doamne, Și cum nu se va zdrobi întunecându-se, De-a luminii Tale fulgere orbind ? 11. Dulcea mea lumină Și mântuitoare, Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ? O, răbdare de nespus și negrăit ! 12. Nici lumea de duhuri Nu pricepe, Doamne, Nici mulțimea făr’ de trup poate povesti Taina îngropării Tale, neștiind. 13. O, minuni străine ! O, ce lucruri nouă ! Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort, Îngropat de mâinile lui
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
a cutremurat Și lumina soarele și-a stins-o, Când în groapă Te-a văzut neînsuflețit; Nevăzuta mea lumină, Bunule ! 53. Cu amar plângea Preacurata Maica Ta, Cuvinte, Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt; Ne-nceput și negrăite Dumnezeu ! 54.Maica Precista Omorârea Ta văzând, Hristoase, Cu adânc-amărăciune, Ție-Ți grăia: „Să nu zăbovești, Viață, între morți !” 55. Iadul celcumplit Tremura, când Te-a văzut pe Tine, Veșnic Soare al măririi, Hristoase al meu, Și în grab’ a
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]