2,984 matches
-
ea, făcându-i semn către golul ce i se căsca la picioare, nerăbdător să o cuprindă. Meg privi în jos în întuneric, de data asta fără pic de teamă. Avea dreptate. Vor fi împreună în sfârșit, pentru totdeauna, cufundați în negura veșniciei. Eric îi promisese că dragostea lor va dăinui dincolo de moarte. Dincolo de orice. Dincolo de toți cei ce îi prigoniseră în acea viață. (...) Muri.” Pe de altă parte, stilul minuțios dar accesibil, realizarea romanului dintr-o perspectivă omniscientă și omniprezentă, utilizarea
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
poeți străini; Cap. 5 - Licențe poetice- (17) poeți români; - (10) poeți străini; Cap. 6 - Creații populare - Creații populare românești - Colinde străine - Cântece străine Cap. 7 - Diverse Cap. 8 - Clopotele în literatură Cuvânt de încheiere al autorului - Partea a II-a - "NEGURA" abordează, în sinteză, problematica apariției și diversificării utilizării clopotelor, clopoțeilor, talăngilor și zurgălăilor în toate cele 7 continente și în toate timpurile (cca 300 de pagini din care ½ ilustrate); Confesiunea unui clopot Cap. 1 - O privire spre începuturi... origini atestări
TRILOGIA “PROIECTUL UNEI LIMBI UNIVERSALE” de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384595_a_385924]
-
priveam cu adâncă liniște măreția peisajului. Masivele cele falnice ale Munților Hymalaya rămăseseră cam într-o parte. Intrasem într-o altă zonă. Un ocean de nori cețoși și întunecați cuprinseseră totul. Întunericul ăsta a durat cam douăzeci de minute. Când negurile se dădură la o parte, ca în basme, o altă splendoare a lumii începu să defileze în fața noastră: era Tibetul. O întindere cât o țară mare, plină de pustiuri, păduri și pășuni nesfârșite. Întreg peisajul era plin de imagini cu
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
prăpădesc *** Alcătuire dinspre zenit spre colb (ghicitori ritmate) lăcaș de flori de busuioc și de coroană-mpărătească ce se preschimbă apoi în coc și care cearcă să-l gătească (părul) albastru ocean cu luciri de topaze sau cerul azur cu-ncruntare de neguri, smarald încrustat pentru gândul schimbat sau alții căprui ce umblă hai-hui, sunt ceea ce sorb bucuriei din suflet când tu mi te-alături (ochii) poartă spre suflet ce murmură ruga, iubirii raspunsul, durerii căldura (gura) ceas perfect pentru `(o)menire o
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
ca toate bogățiile lumii. Alte lacrimi au urmat același drum, ochiul stâng, nevrând să rămână mai prejos și-a adus obolul , se prelingeau stropi pe obraz, fiecare pe partea lui, mereu pe același drum, precum un râu ce curge din negura vremurilor. Odată ajunse sub bărbie, se uneau, continuau călătoria împreună, până se vărsau pe aceași coală de hărtie.Deodată, în fața mea a apărut Doamna,mi-a reproșat cuvintele scrise la adresa ei: -Nu vreau să-ți primesc declarațiile de iubire, sunt
IUBIRE PENTRU...IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382529_a_383858]
-
-Cu ce te-atrage potriveala cuvintelor? o zgândăream. -Cu frumosul! Frumosul despre om și despre ce are în preajmă-i, despre cum gândește... Îl aflu-n poezie luând chip de prinț bucurând oamenii... În lipsa ei lumea s-ar acoperi de negură, dispărând... -Ai tăi primesc aceasta dăruire? -Și nu, și da! Îmi pomenesc întruna să-nvăț și să muncesc... Dar asta nu-i o muncă, prietene? Ce zici? -Desigur! Însă din asta să te hrănești nu poți, m-apropiam de ea
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
sau lemn aurit, colorat. Din loc în loc, piețe cu încântătoare statui de dansatori, care le dădeau senzația că nimeriseră deodată, fără să vrea, în evul mediu. Plimbarea prin oraș părea cu o călătorie în alte timpuri, printre filele învechite de negura timpului ale unei cărți de povești fermecătoare. Orașul își menținea vie strălucirea sa medievală. Părea că, în acest loc, clepsidra timpului s-a oprit atunci, în miezul evului mediu, nisipul s-a pietrificat, s-a împotmolit în interiorul vasului, fără nicio
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
să ia loc și se așeză și el. -Tu, ce crezi că s-a întâmplat cu copiii, în realitate? Care a fost finalul întâmplării ? Legendele au totdeauna un sâmbure de adevăr, izvorăsc din fapte reale, ce s-au petrecut în negura vremurilor, spuse Cornelia. -Eu cunosc, ca și tine, povestea misteriosului Bundtig, care cântând din instrumentul său fermecat, flaut sau fluier, a scăpat orașul de șobolanii care invadaseră orașul, fiind vrăjiți de cântăreț și urmându-l departe de Hameln, în sunetele
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
categoric. Infracțiunea economică dăinuie de multe veacuri iar Biserica nu este deloc străină de ea. In plină campanie electorală pentru un nou președinte al țării se petrec astăzi coincidențe oarecum stranii. Eu le-aș numi similitudini cu evenimente petrecute în negurile istoriei undeva pe glob. Dacă o găină furată este o biată găină nefericită iar hoțul prins după mâncarea ei rămâne un cinstit votant deoarece este imposibil de dovedit că găina tocmai mâncată este aceeași cu găina furată ieri, cum te
SIMILITUDINE, SAU …? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383927_a_385256]
-
ceea ce se dovedi a fi un lucru înțelept fiindcă el răsplăti fapta lor. Aurul se revărsă în aceste orașe, iar splendide monumente marcară trecerea lui pe aici. Era o altă măsură menită să-i ducă imaginea de om drept prin negurile istoriei. Curtea sa avea acum în permanență o mulțime de învățați cu care purta aproape în fiecare seară discuții prelungite. Știa că înțelepții, deși nu totdeauna folositori, ba chiar de multe ori doar niște cârcotași nesuferiți, scriu, ori scrisul este
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
prăpădesc *** Alcătuire dinspre zenit spre colb (ghicitori ritmate) lăcaș de flori de busuioc și de coroană-mpărătească ce se preschimbă apoi în coc și care cearcă să-l gătească (părul) albastru ocean cu luciri de topaze sau cerul azur cu-ncruntare de neguri, smarald încrustat pentru gândul schimbat sau alții căprui ce umblă hai-hui, sunt ceea ce sorb bucuriei din suflet când tu mi te-alături (ochii) *poartă spre suflet ce murmură ruga, iubirii raspunsul, durerii căldura (gura) *ceas perfect pentru `(o)menire o
CINE E EA? [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384034_a_385363]
-
luminat de razele iubirii. Roua care plânge, razele lunii care străpung întunericul și verdele ierbilor sunt imagini grăitoare care contemplă imagini ale sentimentului de dor mângâiat de vise și memorii calde, pe filele cărora au curs lacrimi pure. Departe de negura vremilor și zgomotele surde, frumusețea neștirbită a iubirii își are cuibul în adâncurile sale, acolo unde se poate regăsi cu sine. “Te caut în roua ce-ți plânge pe gleznă,/ Din frageda glie călcată de cerbi,/ În razele lunii străpunse
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
ropot,/ Cade cortina peste mine.” ( Clopotele ) În memoria marelui poet Adrian Păunescu, Dumitru Marian Tomoiagă a zugrăvit în versuri un tablou al durerii în care lumina se luptă cu întunericul sub ochii generațiilor care au uitat ce înseamnă valorile. În negurile acestor vremi sumbre, autorul întărește ideea fundamentală că iubirea e cea care cunoaște eternul în ciuda tuturor suferințelor care încearcă să sugrume frumusețile universale: “De milenii se luptă ziua cu noaptea,/ Astăzi fuge de ieri și-l așteaptă pe mâine,/ Orologii
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Strâns-am, un mănunchi de vise, Le-am trimis pe aripi de vânt, Dar au fost curând ucise De ignoranță, de aprig cuvânt! Șters-am o lacrimă din fila vieții, Din negura trecutului ce moare, Că nu vom da nicicând identității Un nume care mult ne doare... Celor ce astăzi de noi nu le pasă De strămoșii ce ne-au dat ștafeta, Parc-ar fi cuprinși de-angoasă Și-n gât li
VISE DESTRĂMATE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384039_a_385368]
-
din care a curs apă, și din astfel de inimi curg lacrimile de pocăința care spală întinăciunea păcatului. Dacă n-ar fi harul Botezului în noi n-ar curge nici lacrimile cele mântuitoare ale pocăinței. Harul Sfântului Botez, învăluit în negura păcatelor, se trezește în noi ca dintr-un somn greu, ca dintr-un mormânt, prin lucrarea pocăinței”. Trebuie subliniat faptul că pocăința nu este lucrarea unei clipe, a unui singur moment din viața noastră. Nu putem s-o încheiem într-
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
din cui. - Pătrule!... Trezește-te odată, Pătrule, că mă prind zorii zilei și am o vorbă doar să-ți spun! - Cine îmi strică odihna, acum, în miezul nopții? - și se duse la fereastră. Trase perdeaua de un colț, dar prin negură nu zări nimic. - Ieși nițel până la poartă să-ți spun o vorbă! Pătru deschise ușa și din prag, la licărul stelelor, zări în drum un individ într-o mantie neagră, iar pe cap cu o pălărie cu boruri largi de
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
termen de respiro dat a fi adesea precum un pahar umplut cu apă, și intercalat în cotidian cu blandețea și seninătatea unei dovezi de înțelegere a presiunii ritmului alert în care pașii se pierd, pe rând, fugitiv și sistematic, în negura din ce în ce mai îndepărtată, ce cuprinde, acaparând veșnic, trecerea zilelor... Privind spre păsările, care în zborul lor lin, înălțându-se spre culmi semețe, pare că ating nori cu aripile lor, mângâindu-i în foșnet ușor asurzind vântul ce adie spre pământ, printre
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
depărtări, oriunde nu au reușit a ajunge ele, cu pași lini plutind înainte, în zborul deasupra tuturor suflărilor, pătrunzând în orizonturi infinite, deschise treaptă cu treaptă urcând spre veșnicie... Făclia ce-o poartă maiestuos cu sine oglindește arzând clipe din negura timpului, când dorințe vii și cugete în lacrimi umpleau spirite, reînviindu-le odata cu ele! Liniști tulburătoare în suflete răvăseau ființa omenească, în simplitatea ei complexă, încercată de propriile-i patimi dintotdeauna, asemeni unor furtuni, oprind secunde întregi totul în loc
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
martie 2014 Toate Articolele Autorului Lumini din necuprins Elena Buldum Țâșnesc lumini din necuprins, Se sting în ceruri în tăcere, Din arca unui val din vis, În ale nopții negre sfere. Alintul lor îmi surpă gândul Fantasmagoriei de păreri Împrăștiind neguri de-a rândul, Tăceri răpite de tăceri.. În centru, razele în vii culori Dansează hora și se prind de mână, Le prind în păr de-atâtea ori Mănunchi de-azur și purpurină. În asfințit săgeți de raze Se sting, se-
LUMINI DIN NECUPRINS de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383442_a_384771]
-
furtunos în fluviul secat El amintea de timpurile străvechi Plângea ca un copil Disperat de viață, fără mine Eu tăceam profund Vedeam că nu suporta despărțirea Pescăruș cu sufletul rănit de multă vreme ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ ACEASTĂ DIMINEAȚĂ (Këtë mëngjes) În această dimineață, negura Și-a tras perdelele albe Soarele i-a păstrat lumina până târziu Umede, frunzele pe pământ Oamenii se grăbesc spre muncă Așa cere viața asta scurtă Viața azi nu-i ușoară Dacă nu știi, rămâi pe drumuri Iubirea și speranța
TRADUCERE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383455_a_384784]
-
să-l caute. Am înțeles de la vrâncean că se schimbase traseul iar o parte dintre vagoane au pornit spre altă destinație. Pe la miezul nopții iar s-a schimbat locomotiva. În sfârșit, când zorile începeau să spargă întunericul, mușcând flămânde din negura nopții, ne aflam în gara Vaslui. Eram, cred în viața mea de călător cu trenul, pentru a treia oară în această gară. Am mai fost odată la Iași, imediat după cutremurul din 1977 și acum vreo patru - cinci ani în
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
ce devine posibil și tangibil ochilor minții la răscruci ale realităților, când se despart în bucăți ziduri ale neputințelor, iar bariere se deschid spre a traversa dincolo de orice plăsmuiri ale rațiunii conduse de viziuni, cufundându-se pur și simplu în negura viitorului, pășind spre o lume infinită a renașterii, ființa își urmează conștientă, însetată, propria chemare, al cărei glas răsună în ecouri îndepărtându-se înspre nemărginiri... ~ Cristina P. Korys ~ (sursa foto: net) Referință Bibliografică: Pășind spre o lume infinită a renașterii
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CÂND NEGURI SE AȘTERN PESTE CLIPE Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când neguri se aștern peste clipe Iar speranțe se cern în risipe, Lasă-ți tristețile și dorurile, La noapte, să
CÂND NEGURI SE AȘTERN PESTE CLIPE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383527_a_384856]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CÂND NEGURI SE AȘTERN PESTE CLIPE Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când neguri se aștern peste clipe Iar speranțe se cern în risipe, Lasă-ți tristețile și dorurile, La noapte, să plece în lumea lor, Fii împăcat cu sufletu-ți, omule, Nu uita că ești doar un trecător... Prin lume hoinar o vreme
CÂND NEGURI SE AȘTERN PESTE CLIPE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383527_a_384856]
-
înotând greu prin ape tulburi, Întunericul tăios vei răzbate, Cu raiul tău vei face zi din noapte, Iar pe chipu-ți senin va străluci Steaua ce-n zări te va călăuzi... ~ Cristina P. Korys ~ (sursa foto: net) Referință Bibliografică: Când neguri se aștern peste clipe / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2261, Anul VII, 10 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina P. Korys : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CÂND NEGURI SE AȘTERN PESTE CLIPE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383527_a_384856]