544 matches
-
ei întotdeauna au uneltit, au trădat, când la nemți, când la ruși, când la turci. Acum lucrătura lor este de a pune plecarea lui Toma la ruși pe seama mea, așa spune Greceanu și are dreptate: asta face naș Dinu și neica Mihai, l-au trimis pe Băleanu la Poartă ca să spună că eram înțeleși cu Toma... Acum vor ca să scoată din București căpitanii și lefegiii, aiurea, prin bălțile Dunării, chipurile după hoți, ca să ne poată prinde mai ușor și să ne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împărătești vlădica turna mir sfânt pe capul noului domnitor, spunând: — Vrednic este să fie unsul lui Dumnezeu. Toți cei de față răspundeau cântând; — Vrednic este! Doar spătarul Mihai se aplecă puțin spre stânga sa și-i șopti marelui stolnic Constantin: — Neică Dinule, mare lucru că ai apucat să-ți vezi visul cu ochii. Mare bucurie să-l vezi vodă pe Ștefan. Ar mai fi spus spătarul ceva ca să-și arate bucuria dar privirea veninoasă a fratelui mai mare îl îngheță. Era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a așezat pe o poziție imposibilă, trădase un domn în favoarea altuia, amândoi fiindu-i nepoți în aceeași măsură; Stanca fusese sora aproape geamănă lui, de fapt de Constandinul Stancăi îl legau mai multe amintiri frumoase decât de Ștefan al lui neica Dinu. Se cutremură la gândul că nenorocirea lui Brâncoveanu ar putea fi mai mare.... Întotdeauna când se fac trădări grave, trădătorul își dă dreptate în baza preceptului „scopul scuză mijloacele”, dar... există și un dar. Constantin Brâncoveanu era fiul surorii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar putea fi mai mare.... Întotdeauna când se fac trădări grave, trădătorul își dă dreptate în baza preceptului „scopul scuză mijloacele”, dar... există și un dar. Constantin Brâncoveanu era fiul surorii sale Stanca și Ștefan Cantacuzino era feciorul lui Dinu, neica Dinu. Stanca, Dinu și Mihai s-au născut la un interval de un an și două, trei luni unul de altul, au crescut împreună, au visat aceleași vise, cu Stanca a fost chiar și la Ierusalim. Nu o să se întâmple
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dacă marelui stolnic Constantin nu i-ar fi slăbit vederea, ar fi putut citi în zâmbetul spătarului disprețul pentru nepotul ajuns mare ban, care trecuse pe la Mogoșoaia ca să vadă dacă a mai rămas ceva de furat în urma turcilor. — Ei da, neică Dinule, reluă spătarul după un timp, mi-ar fi părut rău după clanțe. Acum, dacă domnia sa, marele ban, ne spune că-s la locul lor, m am liniștit. Clanțele erau ciocănite la Brașov și filigranul de deasupra e de argint
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ispravnicul cel bătrân are grijă de palat, deși umblau vorbe că ar fi nebun. Cică în fiecare dimineață, când răsare soarele pleacă pe lac cu o luntre și stă așa, se tot uită spre palat... I-ar spune și lui neica Dinu, dar nu poate. I-ar spune că Brâncoveanu nu a fost un domn, a fost o vreme, pe Constandinul Stancăi îl pot ține închis la Ediculé, dar amintirea vremii lui n-o s-o poată șterge nimeni. Îi pare rău
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
același sentiment de regret pentru acele vremi, părerea de rău pentru timpul care trece răpind cu el tinerețea cu visele ei. — Auzii că visterniceasa Maria s-a întors în Moldova, la moșia ei de la Hangu, intră și el în vorbă. Neica Dinu întoarse enervat privirile spre spătar și răspunse: — Care moșie de la Hangu? N-are nici un fel de moșie, e locul mânăstirii și egumenul a făcut jalbă la Neculai Vodă să-și ia satele înapoi. Și o să le capete, pentru că mânăstirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici un fel de moșie, e locul mânăstirii și egumenul a făcut jalbă la Neculai Vodă să-și ia satele înapoi. Și o să le capete, pentru că mânăstirea are toate zapisurile de danie pentru sate, tocmai de la ctitor, de la Miron Barnovschi. — Înțelesesem, neică Dinule, că vodă Neculai Mavrocordat vrea să dăruiască mânăstirea Hangu patriarhiei Alexandriei, preafericitul patriarh Samoilă fiind acum în Moldova după danii. Vrând ca Hangu să fie mai bogată, egumenul a dat-o în judecată pe visterniceasa Maria, soața răposatului Ilie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
închinau cu pocale umplute cu câte o oca de vin. Măria sa Ștefan Vodă era vesel pentru că a doua zi se pregătea să plece cu Curtea la Târgoviște. Mihai se gândea la visterniceasă, fiica lui Miron Costin, cel decapitat. — Bine, bine, neică Dinule, dar noi doi știm că dreptatea este de partea visternicesei, reluă el în șoaptă. — Numai Dumnezeu știe unde-i dreptatea! — Ba noi doi știm bine. Nepotul Ilie vistiernicul ne a arătat înscrisurile... Mai ții minte? Satele Bălțătești și Mânzești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pleca Badea Ușurelu, trimis de taica, o zi și o noapte până la Iași să-i scape pe Cantacuzini de spânzurătoare, acum se pierd moșiile Cantacuzinilor în Moldova și noi... — Visterniceasa Maria nu e Cantacuzină și nepoată-sa și mai puțin. Neică Dinule, cum să nu fie Cantacuzină, dacă a fost soață vistiernicului Ilie Cantacuzino? Dar ce se întâmplă? În sală intrase un dorobanț și cu pas grăbit se îndreptă spre vodă Ștefan, îi șopti ceva, domnul îl căută din priviri pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prăbușească jos ca un mal. Vodă Ștefan se repezi să-l ajute și amândoi, susținându-l, îl așezară într-un jilț. Bătrânul respira greu, fără să poată scoate nici un cuvânt, fața îi era roșie vineție, iar buzele palide tremurau sacadat. — Neică Mihai, să-l tragem colo spre laviță, să-l întindem pe spate. Aș, nu, ajută-mă să-i țin capul așa în sus, să i se scurgă sângele în jos, că dacă nu i se liniștesc vinele damblagește. Măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se părură tare frumoși: Păuna doamna, zveltă, palidă, cu buzele subțiri, jucându-și mereu inelul de pe un deget pe altul, vodă Ștefan, bărbat la patruzeci de ani, îmbujorat în obraji și cu o imensă tristețe în ochii mari, migdalați, doar neica Dinu era descumpănit, îi trecuse spaima, pentru că fața nu-i mai era vânătă stacojie, ci lividă. Obrazul de hârtie lăsa acum să se vadă albastre, vinișoarele pe nas și la tâmple. Era pentru prima oară în viața lui când spătarului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu câteva clipe în urmă vine să-i alunge șovăiala și remușcările. Zâmbi, pentru că și acum, ca și alte ori, nu putea să-și stăpânească gândurile: „Oare de ce se crede Păuna Cantacuzină și nu Brâncoveană?” — Nu este nimic de râs, neică Mihai, hotărî doamna, îl așteptăm pe imbrohorul Rekiap să ne spună el, ca și cum n-am ști nimic. Ziceați că lipsesc din spătărie scrisorile cu rușii și că nu s-au putut găsi. Să ni le trimiță oamenii țarului, să le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-mi să plec, și fără să aștepte un răspuns spătarul se îndreptă spre ușă, de unde se mai înclină o dată și ieși. Îl supărase modul în care stolnicul îl exclusese - la Târgoviște, vodă Ștefan, la București, domnia sa și doamna Păuna -, pentru „neica Mihai” nu mai era loc. Când a ajuns la Mitropolie nu s-a dat jos din caleașcă, l-a trimis pe feciorul de lângă vizitiu să întrebe dacă sfinția sa îl poate primi. Peste câteva minute află că mitropolitul Antim era la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fir de sârmă de argint isonul. Oare ce verset o fi rostit citețul? se întrebă spătarul. Șugubăț, vlădica Thedosie cel din icoană, îmbrăcat în odăjdii cu pătrățele i se păru că-i răspunde: „Cum, nu știi? Să ne facem aci, neică Mihai, Bizanțul nostru, ăsta e versetul!” — Âââ, âââ, reveni neînchipuit de grav isonul, terminându-se cu înfrățirea la unison alături de glasul dascălului: — Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor va pieri. De jur-împrejur pe pereți, păretare, scoarțe caramanii, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Uitaseși, măria ta, că prin asta, așa cum spune Evanghelia, ai pus cărbuni aprinși pe capul lui. — Dar i-am iubit, părinte Gherasime, i-am iubit, ca domn niciodată nu i-am pedepsit după fapta lor pe naș Dinu și pe neica Mihai. Ca domn, măria ta, mă întreb dacă aveai voie să-i iubești întratât. Domnii n-au voie să iubească, ei trebuie să fie drepți. — Pot oare domnii să se întoarcă la legea iudeilor și să uite de Iisus Hristos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că n-a secat izvorul lacrimilor lor? Îmi spui că pot să dorm acum. Nu pot, sfinția ta, să adorm fără să mă întreb cum de nu am putut cunoaște ce era în sufletul lui naș Dinu și al lui neica Mihai. E greu când te vând cei pe care i-ai iubit, e tare greu, grea caznă a cugetului, dar cum este când i au legat în această vânzare pe toți ai tăi, te-ai întrebat? O să-ți cer ceva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mii de pungi ca să l facă domn din nou. Când au venit să le spună, citea turcul că taica s-a răzvrătit și nu a vrut să dea și de asta ei toți Brâncovenii au fost osândiți la moarte împreună cu neica Ianache. Cel fel de judecată o fi asta, de unde să ia taica șaizeci de mii de pungi? Nu-i venea să creadă că vizirul este așa de prost și nu știe că taica n-are atâta aur. Nimeni în Țara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rai sunt poame de tot felul, și rodii, și roșcove... Iisuse Hristoase, ajută-mă să nu greșesc. Nici cu gândul... Lacrimi mari scăldau fața copilului, se uită în jur, zâmbi fericit, nimeni nu-l vedea, acum toți se uitau la neica Ștefan cum se împărtășește, ridică mâna cu pumnul strâns și-și șterse grăbit lacrimile. Se împărtășește robul lui Dumnezeu, Ștefan..., cântă cu glas răgușit monahul cel coliliu și mâna-i tremură atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aripi de păsări care se înălțau ca niște săgeți în văzduh, ca de acolo de sus să poată vedea soarele nerăsărit încă, și peste toate, ca un ciocan izbind înfundat, loviturile inimii. Cu aceeași acuitate auzi șoapta măriei sale taica spre neica Ianache: — Să fii domnia ta primul, eu o să fiu ultimul. Rogu-te ai grijă cum faci ca să nu se răzvrătească dragii mei coconi. Rogu-te, ai grijă, după pilda domniei tale să moară și ei creștinește, cu sufletul împăcat. Rogu-te
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-te ai grijă cum faci ca să nu se răzvrătească dragii mei coconi. Rogu-te, ai grijă, după pilda domniei tale să moară și ei creștinește, cu sufletul împăcat. Rogu-te... Ce face? Taica plânge în hohote în genunchi în fața lui neica Ianache? Ștefan se întoarse brusc, lăsând marea cu păsările ei și se aplecă să-l ridice pe taica izbindu-se de Constantin, care făcea același lucru. N-avea grijă, taică, șopti Constantin, noi o să fim primii, neica Ianache și cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
genunchi în fața lui neica Ianache? Ștefan se întoarse brusc, lăsând marea cu păsările ei și se aplecă să-l ridice pe taica izbindu-se de Constantin, care făcea același lucru. N-avea grijă, taică, șopti Constantin, noi o să fim primii, neica Ianache și cu mine. O să încercăm, deși știi, aș vrea să știi asta, până acum am fost împreună, dar de murit, fiecare moare singur, așa cum îi dăruiește Dumnezeu sfârșitul. Singur... Un răpăit scurt de tobe turcești și sunete de trâmbițe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oară: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin! Toți șase își însemnară trupurile făcând larg semnul crucii. Din spate, șase ajutoare de călăi le prinseră puternic mâinile în lațuri dinainte pregătite. Tobele începură din nou să răpăie. Neica Ianache nu le auzea, doar glasul suspinat al voievodului său spunându-i „ai grijă să moară și ei creștinește”. Bum, bum, îi făcea sângele. Acum rămăsese doar atât, bătaia inimii lui. Făcu un pas înainte, și încă unul. Dar ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știe, că n-am văzut-o la pagina cinci din libertatea... Da’ ce importanță are? Sandu Șpriț scoate ostentativ portofelul, aruncă banii pentru propria consumație pe masă, se ridică și pleacă Îmbufnat, acompaniat din boxe de Nelu Ploieșteanu - Mai treci, neică, și tu dealul, și vino la noi cu calu’... I se aude vocea În timp ce se Îndepărtează. Prietenii... Ferește-mă, Doamne, de dușmani, că de prieteni mă feresc singur. După vreo trei metri se oprește și Întoarce capul. Gicule, zici că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
eu fac cinste tot trei zile, sare și Gore, mai ales că de azi am intrat În registrul cu datornici. Și să mor eu dacă nu mă simt ochei, ca să zic așa... M-am obișnuit cu ideea. Patroane, mai adu, neică, două halbe, că ți le plătesc În ziua cu banii. Cât o mai fi și aia! Izbucnesc râsete pe la mese, iar unii dau cu șepcile de pământ și Înjură guvernul, președinția, urnele de vot, ștampilele și parlamentul de “adormiți”. Sandu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]