809 matches
-
și o treceam de la unul la altul și plescăiam întărâtați de un fir de speranță și bucurie oarbă Așteptare Alarma din parcare trezea toți morții din cartier. Am rămas ore în șir pe balcon să ascult greierii să aștept ora nelămurită când încet-încet - aproape că auzi - se luminează de ziuă. Aveam un șiș în mână cu care plănuisem să spintec tot întunericul ce (încă) tremura ca o mireasă în așternutul nunții sale. Când m-am întors în cameră mă așteptau la
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
e curajul răbdărei, curajul așteptărei și al nădăjdei! Ioana d’Arc e eroină, nu prin virtuțile războinice - soldați ca ea puteau fi mulți - dar prin puterea ei de însuflețire prin care a făcut dintr-o armată șovăielnică și un popor nelămurit - o națiune. Care îi era virtutea? O credință pe care a trăit-o cu toată splendoarea feminității ei: sfioasă și modestă! Căci modestie e intenția ei impersonală și e simțământul că săvârșește ca un servitor, un ordin al lui Dumnezeu
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
facultățile proprii și altceva obiectul însuși, a cărui participare și imitare provin de la harul care ne vine de la El”<footnote Apologia a II-a, XIII, p. 114-115. footnote>. Deci, grație „seminței rațiunii înnăscute”, toți scriitorii au putut să vadă adevărul nelămurit<footnote Pr. Prof. Ioan G. Coman, „Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul și Filozoful ...”, p. 388. footnote>. Căci un lucru este sămânța a ceva și imitarea acestuia pe cât este posibil și altceva este lucrul însuși la care se
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
mă priveau cu ochi atât de ficși încât orice încercare de a ieși din vid (adică din cerc) rămânea absolut inutilă apoi zidurile au devenit - neașteptat - mișcătoare se ondulau precum niște ape marine cutremurate de aer apoi prin perdele cineva nelămurit a schițat un gest tăcut - misterios și brusc a început să se zbată - viol alb - dimineața
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
din iazurile lor? Dezolanta imagine a "tîrgului nemernic, unde iarna lupii se fofilau pînă în preajma Curții", din care lipsesc fluviul, colinele și zidurile, adică totul, poate fi, la rigoare, justificată ca o percepție parțială și subiectivă, determinată de obscurele și nelămuritele antipatii ale protagonistului. Există însă și indicații mai precise, care dovedesc că naratorul n-are habar de topografia reală a orașului: în Lisabona - spune el - se prăznuia o sărbătoare și, pentru a profita de ea, personajul "se așază" la cerșit
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
aceea că există o fatalitate a complicației și doar o aparență a simplității umane. Mediul umil, ales pentru demonstrație, devine, în acest fel, polemic într-un mod aproape ostentativ. Oamenii de prisos, roși de idealuri nu doar nerealizate, dar și nelămurite, niște îngândurate firi involuntare, ajung incapabili de a începe ceva, dar se trezesc continuându-și din inerție, demobilizați, viața agonică. Ei sunt niște înfrânți nostalgici, care își văd viitorul și chiar prezentul doar prin retorica stereotipă a utopiei. Lumea oamenilor
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
mișcată De începutul toamnei. *** În așteptarea unui semn... Ghitara așezată pe genunchi, Nisip răscolit de umbra ei, Mîna care se strînge Pe un nod Ca pe închizătoarea Unei rochii, Sudoarea ce se zvîntă Pe o tîmplă (Cealaltă rămîne În umbră, Nelămurită, Poate nervoasă...) O pată ca un sîmbure De rodie Pe încheietură, ( Un loc pentru numele Cîndva iubit) O pereche de sălbăticiuni Trecînd pe dinaintea Cîntecului Atît de apropiate Încît le-a lovi Pe amîndouă: Dragostea, Moartea, Privirea celui Ce cînta. *** Tac
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
se poate transforma într-o mare nenorocire. Dinu fără tine se rostogolește." Situația pare să se calmeze, nu fără a lăsa în sufletul lui o umbră, căci îi scria la 21 mai 1944: "Eu mă aflu la Isvorani, melancolic și nelămurit ca un Hamlet, care în loc să se plimbe prin galeriile castelului de la Elsinor, se plimbă fără rost pe dealurile din împrejurimi." Dar Nelli nu e convinsă, măcinată mereu de îndoieli, încercând să-l convingă și pe el că "nu e fata
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
de toate întruna *m-am născut nemuritor și mor muritor... ied înțărcat am căzut în lapte/ și m-am înecat ca o muscă/ aproape o legendă etruscă/ în care - o uitare și un început de uitare, durerea era numai o nelămurită neliniște *azi durerea e iarăși numai o nelămurită neliniște... aproape o formă de pace în care promit că mă voi întoarce după tinerețea fără bătrînețe și viața fără de moarte (dăruite, doamne, iar nu cucerite) *viața îmi trece prin carne - bufon
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]
-
mor muritor... ied înțărcat am căzut în lapte/ și m-am înecat ca o muscă/ aproape o legendă etruscă/ în care - o uitare și un început de uitare, durerea era numai o nelămurită neliniște *azi durerea e iarăși numai o nelămurită neliniște... aproape o formă de pace în care promit că mă voi întoarce după tinerețea fără bătrînețe și viața fără de moarte (dăruite, doamne, iar nu cucerite) *viața îmi trece prin carne - bufon fără rege și tunel de cîrtiță/ ori de
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]
-
cartea a apărut, la încă de pe acum mitologica Editură Humanitas, am realizat pe deplin că literatura scriitoarei e femeie; adică atrage, făgăduiește fericiri, ridică piedici peste care puțini trec cu plăcerea greutății învinse, mîngîie zgîrîind și te lasă cu o nelămurită senzație de plăcere și de nemulțumire. Nu fără șovăire pășeșete, deci, criticul pentru a se lămuri pe sine și pe alții, încercînd să definescă natura talentului plin de surprize al scriitoarei. N. Iorga După ordurile care au ieșit mai nou
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
veghează în nefaptele lor în nescrise încă destine singurătatea porii-și deschide până la roșu culoarea sângelui și-o dispută și puiul de leandru geamănul meu atinge-mă purpură dar nu mă răni Zori Cum dimineața își încarcă văpaia forme încă nelămurite alunecă în casă un univers cu imperceptibile riduri întunericul părului meu îl înghite ziua de azi va fi la fel ca zilele viitoare o dinamică suportabilă de sentimente asemeni unui nor fără patrie dacă fumul țigării îmi năruie idolii dacă
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
textualist, de mică circulație, ce e drept, publicație numai literară deși de direcție, nici ea raportabila, în vreun fel, la coordonate ale politicului. Deci putem concepe și azi reviste de direcție, atât ca Nicolae Breban, anunțând apariția uneia, ne lasă nelămuriți asupra direcției înseși: în ce constă această, încotro ne poartă? Am văzut factura incertă, nebuloasa a formulărilor lui Nicolae Breban, atunci când e să numească "direcția" ("direcția această nici nu va fi una originală, ideile ei sau ideea ei dominantă circulă
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
și trup, moment în care transferul fricii se amână. A doua închisoare reprezintă evadarea în cuvânt, în vreme ce a treia e întâlnirea cu subconștientul. „Aici totul este mort”, se notează apăsat, într-un discurs ce se tensionează brusc, întretăiat cu evaziuni nelămurite. Mai mult, e etapa în care recunoaște frica violului, fricile în general, firești, dar ascunse abil până acum. Nu întâmplător are revelația suprarealităților: „Mania semnelor și a deducțiilor este în închisori o adevărată epidemie. Să construiești pe un fir de
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
duc până unde trebuie, până în pânzele albe. Până în instanță. Dacă a zis așa ceva, ne ducem, că juriști suntem, până unde trebuie (...) Să știți că eu nu las nimic, dar nu să mă răzbun, răzbunarea este îngrozitoare, dar nu las nimic nelămurit în viața asta", a declarat judecătorul CCR,. Despre o eventuală cerere de sancționare a lui Predescu în plenul CCR pentru afirmațiile sale, Cojocaru a răspuns: "Nu știu, să vedem, în funcție de ce găsesc". Judecătorul CC Ion Predescu a declarat, pentru “Gândul
Ce spune Predescu despre ameninţarea colegei sale, Aspazia Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/42754_a_44079]
-
altceva la mijloc decât numai ,manie", omul urmărind să tragă și vreun profit de pe urma faptelor bune, ,să avanseze în cariera preoțească" sau cine știe ce altceva. Dar acestea sunt ipoteze care nu prea se adeveresc, după cum nici altele, mereu rămânându-i ceva nelămurit lui Mârzea în legătură cu acest ,preot-funcționar" despre care cu cât află mai multe lucruri cu atât are senzația că știe mai puțin. Nu vrea nimic pentru el acest popă, dar tocmai asta îl face suspectabil de orice în ochii lui Mârzea
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
dovedit, printre altele, că apa nu e un singur element, ci e compusă din atomii unor substanțe diferite. Un hair-splitter, prin urmare, potrivit ca "blazon" al unei proze care trăiește din efectele, desfăcute pînă la ultimele fărîme, ale unor povești nelămurite pînă la capăt. Și din comentariile nu o dată nostime pe marginea lor. Din bricolaje. Și din liste, ca aceea testament cu care se încheie volumul, ca o încercare (cam forțată) de a-i aduce pe Marcantoniu și pe Fabrizia între
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
s-a transmis și poeziei mele, care n-a putut fi niciodată foarte violentă, n-a clamat niciodată niște adevăruri intime, ci a rămas în zona ei de penumbre, de stări elegiace și de aspirații mai mult sau mai puțin nelămurite. Revenind la interlocutorii mei, cu Gaëtan Picon am comunicat foarte bine, s-a legat chiar un fel de prietenie. M-a invitat de cîteva ori acasă la el, locuia într-un fel de mansardă, deloc sărăcăcioasă, plină de tablouri ale
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
moral pe care-l presupune. De fapt raporturile cu bărbații, fie ei soți, amanți sau fii, Lăură și Chloé le resimt tot mai mult ca pe niște ciuntiri ale libertății, agresante și mereu mai obositoare. Este un sentiment la început nelămurit apoi din ce in ce mai limpede, conducând la întrebări de felul acelora pe care și le pune Chloé de la un moment dat: "...în numele a ce trebuie să suport numai farmecul unor obraji aspri, mângâierile stereotipe ale unui bărbat, ca să nu mai vorbim despre
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
înnoiește de prin 1957, cînd apare și Fluxul memoriei. Sugestia trecerii care e de fapt nu zădărnicie, ci o împlinire a destinului are pregnanță: "Flori tîrzii, flori de toamnă-/ De aramă, de purpură steme/ Peste paloarea grădinii brumate/ Un sentiment nelămurit mă-ndeamnă/ Să vă iubesc mai mult decât pe toate"/ De la intimitatea grădinii, poetul va trece la mai amplul peisaj al pădurii, al turmelor, etc.deocamdată nu insistăm, pe acest peisaj hieratic, cețos, nordic, tipic baconskyian. Poate că nu e
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
faptului divers, foarte bine "prinsă", chiar și în notații lapidare, dă viață unei cărți scrise cu rigoarea unui jurnal de bord. E o generalizare a stării aceleia vagi, entre chien et loup, expresie folosită și pentru vreme, și pentru pasele nelămurite, nici bune, nici proaste, și pentru statutul incert al unei discipline parcă prea "înalte" ca să reziste. Long live..., i se urează, dar parcă fără prea multă convingere... Apoi, deodată, "din vag cum era, Zürichul a încetat să mai fie. Cumpăr
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
faptul că nea provocat să discutăm tot ce-am discutat până acum? Herta Müller este neîndoielnic o conștiință. Tocmai din respect pentru ea am simțit acum nevoia să revin asupra unor probleme care atunci, în seara de la Ateneu, au rămas nelămurite. Există sigur un punct în care îi dau total dreptate Hertei Müller: intelectualii nu și-au făcut curat în ograda proprie imediat după 1990. Și nu și-au făcut, pentru că au fost prea mulți cei care avuseseră legături cu Securitatea
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
alt articol). Peste intriga stufoasă, cu explicații limpezi, în ordinea concretului, se conturează un suprafundal cu noime nedivulgate. "Oamenii fac ceva, dar gîndesc la altceva", e o generalizare încă elementară pe care o face autorul, fiindcă abia tatonează indefinitul, stratul nelămurit pînă la capăt. Mă întorc, cum am făgăduit, la tezele lui Jacques Derrida, în discursul menționat, despre ștergerea hotarului dintre vis și trezie și decepția trăită de insul respectiv de a nu mai putea reface ce s-a petrecut în
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
urbană. Chada schimbă placa: diferența e aici una rasială - deși cuvântul e impropriu - Elizabeth, rebotezată Lalita fiind indiană (Aishwarya Rai, Miss World din 1994), iar Darcy, american. De ce el vine de pe mai noul continent în loc să fi rămas englez m-a nelămurit, dar m-am prins după următorul dialog. Lalita îl acuză că are o mentalitate imperialistă, el dă replica "Dar sunt american", iar ea răspunde elocvent cu "Tocmai". Oricum, în acest context, trama pierde tot provincialismul britanic din Austen, acțiunea trecând
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
Sorin Lavric Rămîne o chestiune nelămurită dacă o temă sordidă, ca cea a mahalalei, poate da naștere unor capodopere literare. Estetic vorbind, problema pare a fi prost pusă, căci reușita unui text literar nu stă în lumea din care se inspiră, ci în talentul celui care
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]