609 matches
-
handbal În liceu e acum presat În ierbarul tinereții, acum elanul tău este estompat, e greoi, e dătător de suferință. Ce este bine? Să iubești sau să fii iubit? Te clatină dilema asta și te scoate definitiv din ultima iubire nemărturisită a vieții tale. „E o noapte duioasă noaptea când iubești / ceea ce nici iubirea nu poate salva.” Gaetana va intra de acum Înainte Într-o perpetuă, eternă confidențialitate. Căci ea, cu adevărat nu va ști niciodată. Condiția umană? Tu paznic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
confidențialitate. Căci ea, cu adevărat nu va ști niciodată. Condiția umană? Tu paznic de tramvaie al unui depou, Într-un București masacrat de mizerie și Întuneric, un oraș parcă În așteptarea unei ghilotine. Tu În el. În tine, o iubire nemărturisită. În iubire, Gaetana, o fată blândă, o fată neștiută de undeva din Ardeal. Mâine va trece pe la tine și inocent veți petrece Împreună Paștele, alături de prieteni și foști colegi. Pe masă ouăle multicolore, roșii, verzi, albastre, galbene, violete, mov, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
petrece Împreună Paștele, alături de prieteni și foști colegi. Pe masă ouăle multicolore, roșii, verzi, albastre, galbene, violete, mov, În așteptarea luminii de Paști. Și, tot mâine, clinchetul soneriei Îți va mai scoate Încă o dată inima din piept. Gaetana, o iubire nemărturisită, o iubire ascunsă, o iubire inventată, o iubire uitată, o iubire regăsită. Disperarea e paroxistică. Tu căsătorit, ea căsătorită. La radio, unduită de cârâitul bruiajelor, emisiunea „Teze și antiteze la Paris”. La microfon, Monica Lovinescu. Aceeași disperare venind de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
va parodia aici, mai tîrziu”(p.53) ; „Să cheltuiești fără să ceri În schimb, ca Timon din Atena, dragoste”(p.55); „Iașa Îmburghezit are mîrșăvia unui personaj de Brecht - valetul Matti, de pildă”( p. 70); „Liubov poate Întreține o relație nemărturisită cu Iașa, asemeni Domnișoarei Iulia, cu Jean”(71); „Lopahin re ia, În spectacolul lui Stein, celebrul gest al lui Hrușciov de la ONU, cînd, spre a se face ascultat, bate cu pantoful În tri bună”(73); „Să Îl explicăm pe Petea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lui Caragiale, din Carmen de Merimée și din Faust. "Bun spițer e amorul", celebra locuțiune bufonă din Caragiale atribuită lui Hamlet, devine laitmotivul unei nesfîrșite serii de crime burlești săvîrșite în numele iubirii. Se întrevede sub această luciditate ostentativă o rană nemărturisită. Refuzul dramei pasionale ascunde o experiență a suferinței și nevoia de autoterapie. Gârbea denunță ipocrizia sentimentelor (Charles-Bovary îi spune Emmei că o iubește, dar ea îl oprește: Dacă mai spui o dată cuvîntul ăsta sau orice altă vorbă răsuflată, chem poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
națională", București, 1994, p. 151. Preferând, în proză, "analizei" "creația" (prin "creație" înțelegînd - în studiul Creație și analiză din Studii literare - "comportismul", "totalitatea manifestărilor concrete"), Ibrăileanu a scris, totuși, el însuși un roman eminiamente analitic, Adela (1933), în care iubirea nemărturisită a unui bărbat în vârstă pentru o tânără de 20 de ani e urmărită cu o deosebit de fină percepție a mișcărilor sufletești. Dumitru MICU, Scurtă istorie a literaturii române, I, Editura Iriana, București, 1994, p. 335.
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Însăși evoluția planetei ori cu ajutorul unor criminali ce vor pune În mișcare, tot arsenalul de distrugere! Așa să fie...? Nu se poate...! Trebue să existe o scăpare dar, unde o putem afla și când...? Mai avea ceva În suflet Încă nemărturisit, deci, spuse domnului Vână Șeful de Unitate să mai aduă un repetir din acelaș coniac românesc și se adresă Șefului de Șantier. „Șefule, declar cu mâna pe inimă, te rog să crezi, spun adevărul...” „Hai spune...Îmi dau silința să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai gândit tu oare dragostea mea, În care colț al planetei noastre să ne Îndreptăm...? Ce părere ai...? Șansele sunt egale, rămâne numai să decidem...!” Atena care În adâncul sufletului ei ar fi dorit reântoarcerea În țara ei natală, dorință nemărturisită, Îl sărută pe obraz, căutându-i privirea. „Ce importanță are...? Dacă vei reuși să mă păstrezi În sufletul și mai ales În inima ta, te voi urma pretutindeni...! Ai toată Încrederea, te iubesc mult...!” Înduioșat, Tony Pavone o strânse În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
De când Vasilica s-a prăpădit, timp de o săptămână Iorgu n-a scos niciun cuvânt, n-a dormit și n-a mâncat aproape nimic. Slăbise mult, numai ochii i se făcură mai mari... licăreau parcă o durere ascunsă, tainică și nemărturisită. Cu fața în sus, pe pat, privea tavanul întunecat pășind în trecut. Năpădit de felurite gânduri se simțea străin și singur, zvârcolindu-se doar cu durerea lui și amintirile lui. Uneori, i se părea că se lasă tavanul peste el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spus... Dar, nu mai încercă să-i spuie ce avea pe suflet. Tace, tace întruna și-l privește... Știe că nu poate vorbi, a renunțat, îl privește doar și tace... Numai ochii i se făcură mari, licăreau o durere ascunsă, nemărturisită. Pentru o clipă, lui Iorgu inima i se opri, parcă, și se înecă pusă pe plâns... ceva nedeslușit îl tulbură, îl puse pe gânduri. Peste câteva clipe, apăru infirmiera cu o tăviță acoperită cu un șervețel... Era ora prânzului. ”- A
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și se afunda în cea mai frumoasă parte a pădurii, până ajungea la o poieniță plină de clopoței și măcriș. Acolo se așezau în cerc. Ce făceau, ce-și spuneau, iată ce aș fi vrut să aflu, îmi doream asta (nemărturisit) cu toată ființa mea, dar mă exclusesem singur de la aceste mistere. Devenisem chiar organizatorul unui alt grup, ostil și disprețuitor, și consideram, cu o ură inexplicabilă, drept o crimă prietenia dintre băieții și fetele din grupul lui Traian. Ne organizaserăm
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întrebări la care se găsesc răspunsuri printre rânduri. Scriitorul nu soluționează problemele și nu dă verdicte, nu impune semnificații. Astfel, rămân ambiguități și mistere nedezlegate care abundă în romane. Este vorba de o literatură a adevărurilor sugerate și a secretelor nemărturisite. Anton Holban nota, în Testament literar, că unul din imperativele romanului „static” ar fi de a nu da niciodată toate explicațiile, ci de a sugera numai. El insista asupra necesității de a lăsa deschisă narațiunea, problematizând viziunea eroului. Acel „Poate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ca și la Marcel Proust, Holban încearcă, prin experiment personal și confesiune, să ajungă la prezentarea monografică a unui sentiment. Dacă Ioana este studiul psihologic al geloziei, iar O moarte care nu dovedește nimic o monografie concentrată a iubirii latente, nemărturisite și relevate de absența sau senzația pierderii ființei dragi, Jocurile Daniei vorbesc de pasiune și de adorație rămase fără finalitate, de sentimente debordante cultivate dar neîmpartășite, de o adevărată “tragedie sentimentală.”<footnote Mihai Zamfir, op. cit., p. 117 footnote> Cel mai
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și o voce distinctă. „Cum e și normal, <<romanul>> lui Mirel are și capitole erotice. În călătoria întreprinsă în Orient, băiatul reține mai ales unele detalii erotice și , acasă, se laudă cu aventuri imaginare. În București cutreieră străzile în speranța nemărturisită - a unei aventuri adevărate, însă când se ivește prilejul, bate speriat în retragere. Pe mătușa Mary o iubește în taină, îi cotrobăiește cu volupate prin lucruri sau se ascunde în buduarul ei. Altă dată ochii îi fug după Ioana, o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în tablourile lui Grigorescu și în visele copilăriei bătrânilor uitați de rai pe pământ. Țăranii rătăciți de azi au „faitoane” cu roți de cauciuc, trase de cai, dacă mai au, dar ei ajung foarte rar pe-aici. Dintr-o nostalgie nemărturisită, Ionică a lăcuit roțile cu obade largi și le-a ridicat pe ziduri. Pentru ca trecătorii să nu uite de unde am pornit: am fost o națiune de răzeși sau de moșneni. Cu care și boi. Ultimii daci liberi, după ce majoritatea au
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mai bătrână, avea o considerabilă avere. Nici Georgeta nu-i displăcea. Era frumoasă, cu relații care erau mai degrabă folositoare decât dezonorante, cu putințe admirabile de a-l împinge. Firește, Georgeta contrazicea conceptul lui de femeie sfântă, dar dacă în fundul nemărturisit al sufletului tocmai calitatea de curtezană cu trecere îl atrăgea, la lumina conștiinței își zicea că face o faptă minunată: "ar înălța-o pe Georgeta până la el". Toată ciuda lui Stănică venea din faptul că Olimpia nici nu-l înșela
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
intimida și a stăpâni sinodul, izbucni o răscoală și atunci episcopul Teoctist de Adrianopole observă următoarele: "Rebelii vor iestimp să întrebuințeze pe episcopi ca pe niște frigări de lemn, pentru a frige în ele pe Bekkus, au însă totodată gândirea nemărturisită de a-i arunca pe urmă și pe ei în foc". Esperiența confirmă curând după asta adevărul acestei aserțiuni. Intrând odată în curentul primejdios al responsabilității religioase și politice, nu mai era nici o oprire pentru corabia mișcată de furtună. Admițîndu-se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e cu putință să fii persan?" - "Cum e cu putință să fii francez?") Există o superioritate prostească pe care ți-o dă limita proprie și care face ca evaluarea oricărei alte limite să se miște între condescendență și adversitate. Disprețul nemărturisit al contemporanilor față de oamenii altor vremi ("sărmanii oameni din Evul Mediu!"), stupoarea în fața altor zei, contrarierea pe care o provoacă în noi obiceiurile altei nații, perplexitatea în fața cuvintelor altei limbi, exaltarea în fața peisajului autohton - vin toate din identificarea spontană cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
piardă niciodată umbletul ăsta săltăreț, legănările astea creole și ritmice; rotofeiul parcă ar fi deprins acest ritm atît de potrivit cu corpolența lui virilă de om cam slobod la gură, parcă l-ar fi deprins, cum spuneam, În urma unor Îndelungi și nemărturisite eforturi matinale. Și pe urmă, odată deprins cu el, odată obținut echilibrul necesar pentru ca nimic din corpolența lui trandafirie să nu se prăbușească sau pur și simplu să nu se Îngrașe prea tare sau să devină efeminat, odată dobîndit umbletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și care fac cinste Republicii Moldova ? - Vorbeam despre „podul speranțelor”. El este podul construit de elevii și studenții moldoveni veniți la studii în România. Câtă speranță au adus cu ei acești copii și tineri ! Speranțele lor, dar și visele nepovestite, iubirea nemărturisită, spaimele refuzate ale părinților, ale buneilor și străbuneilor lor! Le văd și acum ochii dilatați de speranța reușitei, de teama umilinței sau a insuccesului ! Așa erau primii moldoveni la cursurile și seminariile noastre. În egală măsură ambițioși și încrezători în
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
de a face istorie. Cine a înțeles acest lucru este lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rațional, abstract, conștient în tragicul nostru. Cu adevărat, cele câteva milenii de istorie ne-au făcut necruțători cu subistoria noastră. Aspirația nemărturisită, dar constantă, a unui popor, ridicat prin creații la mare cultură, trebuie să fie închegarea lumii întregi în jurul său. Aceasta este ideea pentru care luptă - știind sau neștiind - culturile mari. Prin conținuturi, mesianismele se deosebesc, se opun, se războiesc; numai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
crește în răgazurile vieții. Concepția monolineară a istoriei absolutizează un singur principiu, căruia îi sacrifică toate conținuturile reale și concrete. Idealismul, ca și pozitivismul, s-a întrecut în a batjocori devenirea. Nu datorită idealismului a înțeles Hegel istoria, ci iraționalismului, nemărturisit dar prezent în toată viziunea sa. Comparați înțelegerea sa istorică perspectivei pozitiviste a lui Comte și veți remarca fadoarea teoretică a ultimului și bogăția nuanțată a întîiului. Istorie și iraționalism nu sânt termeni identici, ci corelativi. Istorie și raționalism însă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să-i contemple pe Nemuritori maiestuoși ca în temple. A preferat să-i vadă în mijlocul aventurilor lor galante, să îi micșoreze la o scară aproape umană. Probabil că așa îi înțelege și-i simte mai aproape. Cum totuși scopul lui nemărturisit este să-și impresioneze vizitatorii, n-a putut nici să renunțe la scenele mitologice. Căci și el gândește asemenea mitocanului din ziua de azi: îmi permit totul, atât cât mă ține punga. De ce nu s-ar duce mai degrabă la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu eram căsătoriți decâde puțină vreme. Tu erai la noi și voi două erați cam pilite. Te-am dus acasă cu mașina. Ți-aduci aminte? Mi-aduc aminte, chipul ei se schimonosește amintindu-și povestea asta din trecut, Împărtășită, dar nemărturisită. — Te-am călărit pe bancheta din spate a mașinii. Portobello, zâmbim noi. Ți-amintești ce mi-ai spus atunci? Nu? Să nu-i spunem niciodată lui Carole. Asta ai spus. Timp de zece ani, din când În când ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ipocrizie că urâm pe cei puternici și pe cei mincinoși, că vom lupta împotriva lor fără cruțare până îi vom doborî. Voi vorbiți de iubire și Dumnezeu, dar numai ca, sub scutul lor, să puteți urmări mai lesne alte scopuri, nemărturisite! Tu însuți ești o pildă vie, de aceea te-am și observat de când te-am cunoscut. Pentru mine ești un caz interesant, Bologa, să nu te superi!... Tu, în străfundul sufletului tău, ești un mare șovinist român, nu protesta, c-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]