3,700 matches
-
succes decât într-o emisiune TV. Și, de fapt, chiar aceasta este scena cu care începe romanul lui Bogdan Suceavă, Vincent nemuritorul: o emisiune în care se discută despre cât de benefic sau nu este sistemul prin care oamenii devin nemuritori prin transferul intelectului pe suport electronic. În realitate, acest roman lasă cititorului o tot atât de puternică impresie pe cât reușește să o facă o emisiune cu suspans. Cu toată bunăvoința pe care nu aș vrea să o las deoparte, mă întreb cui
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
acolo poate fi întâmpinat de ceva cu totul surprinzător. Oare Vincent nu s-a gândit la asta? Oare autorul nu s-a gândit la asta, putând evita astfel existența unui personaj pe care nu îl putem crede ori memora? Vincent nemuritorul poate fi o carte de divertisment intelectual, dar nu mai mult decât atât.
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
nu stă să priceapă infinitul, dar în schimb se întreabă dacă o durere va dura la infinit sau dacă, bunăoară, universul e infinit. Seara, cînd stăm în pat și medităm la nemărginirea lumii sau la posibilitatea ca sufletul să fie nemuritor (și aceasta tot o variantă de infinit este), ceea ce ne frămîntă cu adevărat e gradul de intervenție a infinitului în viața noastră, de aici și înclinația de a resimți infinitul în forma lui adverbială sau adjectivală. Nu teoria infinitului ne
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
Antonescu, Ludovic Orban sau Hașoti vor mai prinde vreun loc în conducerea partidului. Comportamentul bezmetic al lui Antonescu, de pildă, îmi amintește, izbitor, de volutele nevrotice ale lui Remus Opriș. Care Opriș? Unul, la fel de insolent și resentimentar, care se credea nemuritor pe vremea când PN} CD-ul făcea legea în România. Posesorul unei guri cât o șură, individul ocupase posturile de radio și televiziune, de unde emitea bazaconii cu o ușurință pe care-o văd astăzi doar la duo-ul comico-bombastic Crin
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
piedestalul lui. Iese din transă. Deschide sertarul, scoate o bancnotă de o sută, o pune pe farfurioară, pune farfurioara în sertar și împinge sertarul spre Kiril. — Bulgarule, ia-ți banii înapoi. Edy, fă storno în casa de marcat. — De ce, sunt nemuritor? spune cu o voce nesigură Kiril, fără să se atingă de bani. — O să mori mâine. Statutul nostru ne interzice să luăm bani de la un client dacă nu putem să-i dăm un preaviz de 24 de ore, să aibă timp
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
părul din vârful capului și sprâncenele îi sunt ușor arse. De asemenea, hainele de pe el sunt înnegrite. Ține în mână o pungă de hârtie. — Bună ziua, madame Agnès, o salută el din inerție. — Bună ziua, domnule Lionel. Ce mai e nou? — Sunt nemuritor. — Nu e grav. Ce-aveți în pungă? — Cenușă. Parțial umană, adaugă el, pipăindu-și sprâncenele. Pentru lămâi. — Domnule Lionel, dacă vă reușește figura cu cenușa, să nu mă uitați c-o sticluță de limoncello. Nu pentru mine, pentru Fatima, ea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ascult. Am două vești: una bună și una rea. Cu care să-ncep? — Cu aia rea. Ca să mă bucur la urmă. — O să mor duminică. — Asta o știam deja, îl ironizează ea. Și vestea bună? — Orice-aș face, până duminică sunt nemuritor. — Aștept explicații. — După-masă, am încercat să mă sinucid din nou. — Vezi să nu devină un obicei. Am fost la crematoriul La Mort des Autres. M-am închis într-un sicriu. Sicriul a fost coborât în cuptor. În clipa în care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fiind spart în două. Lionel se trezește, se uită la ceasul de la mână și sare în picioare ca la orfelinat. Începe să facă flotările și se oprește după o sută de bucăți. Simte că are o energie debordantă, caracteristică oamenilor nemuritori. Ia extensorul din cămară și execută tracțiuni fără număr. Duce extensorul în debara. Revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate în spate și le depărtează ușor, atât cât să poată sprijini punga de cele două
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
șansă să-i joace un renghi pentru că racheții sunt cu pistoalele la tâmplele lui. Îi dă pistolul. Lionel scoate butoiașul în lateral, să se asigure că are șase gloanțe: în fond, și el vrea să verifice ipoteza c-ar fi nemuritor. Stiopa înțelege altceva din gestul lui: — Vrei să joci ruleta rusească? — Nu, ruleta românească! Cu șase gloanțe. — Ești nebun? N-ai nici o șansă. De-aia îi zice ruleta românească. Lionel pune butoiașul la loc. Își lipește gura pistolului de frunte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lume trăiește. Și cât mai are de trăit. După o socoteală rapidă, constată că mai are două zile pline și ceva - nu se știe cât - dintr-o a treia, ziua de duminică. În fond, nu e mare brânză să fii nemuritor. Ba chiar îți răpește din farmecul vieții: ce poate fi mai plictisitor decât să știi că nu 175 ți se poate întâmpla nimic care să te surprindă? E ca și cum ai vedea un film a suta oară: și dacă e o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Haimanaua bardului de la Mircești). Mai găsim asemănări cu temele și personajele pieselor lui M.Sebastian, Al.Kirițescu, M.Ștefănescu, V.Eftimiu, Gh. Ciprian. Tudor Mușatescu rămîne modern, actual, plăcut la lectură și agreabil de urmărit pe scenă. A creat roluri nemuritoare și a bucurat spectatorii decenii la rînd. Iar Titanicul..., alături de Gaițele, Take, Ianke... și Steaua fără nume, va mai genera, desigur, noi și noi montări destinate publicului de comedie. CÎnd era pe moarte, Dumas Tatăl - care cîștigasen viață bani, nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
desosebit profesionalism de profesoara Eleonora Stamate, grup premiat la recentul concurs ”Gala Teatrului Școlar”. Fără odihnă, iat-o, din nou, dăruită unui frumos proiect cultural În care sunt implicați cei tineri dornici de a presăra pe drumul existenței lor flori nemuritoare, crescute din noblețea trăirilor și spiritului lor creator. “Când ziua-și pierde mantia albă // Iar râul cade-n albie gol”...gândurile poetului, prozatorului, eseistului, Petru Blaj (Dinvale) ( de profesie medic primar) se Îndreaptă către semeni, cu generozitate, gentilețe , conduită morală
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fruntea mea, arsă de dor - În mângâieri catifelate se topeau! Ți-aduci aminte! Ți-am scris un poem. Să mi-l trimiți, draga mea! Și l-am trimis chiar a doua zi. Puțin parfumat (așa, să-ți amintești), o floare nemuritoare și o șuviță din părul meu bălai. Sper că le mai ai? Să nu-mi spui că nu le-ai păstrat?! Și ți-am mai scris două scrisori. Îți mărturiseam dorința-mi tainică: tot restul vieții să-mi trăiesc, la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe tabla de aramă. Ciocanul izvodește un cântec, o poveste, asemenea unui dangăt de clopot ce vine din vremea de dincolo de vremi a istoriei noastre pe care, deși nimeni n-a scris-o până acum, ea se păstrează vie și nemuritoare. Neamul nostru e făurar de frumusețe: toarce argintul în fire și-i dă chip de floare și alte minunății, dă strălucire aurului meșterindu-l în podoabe prețioase, face ca arama să împrumute culoarea lunii în nopțile de mai. Fără țigani
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
el, de teamă să nu i-o fure noaptea. Orașul, care li se păruse nu demult foarte aproape, fugise departe, șatra se scufundase undeva în adâncuri. Numai ei doi planau deasupra unei lunci pline de ierburi, de tufișuri și flori nemuritoare ce îmbătau împrejurimile cu mirosurile lor tari. În afară de ei, lumea nu mai exista. Aveau impresie că se aflau în paradis. Vișinel o luă în brațe pe Voica, o sărută prelung. Deși nu-și potolise setea și ar fi vrut ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sunt sclavii prejudecății materialiste sau istoriciste (s.n. - V.V.), care confundă fenomenul cu ideea, forța cu dreptul, posibilul cu licitul, legitimând astfel orice formă de dominație, oricât de opresivă și tiranică ar fi ea. Contra unei asemenea opinii se ridică principiile nemuritoare și eterne ale Eticii creștine, pe deplin confirmate de rezultatele celor mai profunde cercetări și de analizele critice ale filosofiei moderne”. Orice Stat existent, orice ordine pozitivă nu este, așadar, și numai ca atare, unica rațional legitimă. „Mai presus de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
teatrului este să le readuci aminte oamenilor ce este important. Just! Pare un truism, nu? Din păcate, nu! Credeam, cum am Învățat cîndva, că important este să vorbești, pe scenă, despre dragoste, viață, moarte, ideal, eșec, putere, credință. Teme mari! Nemuritoare! Ele sunt temele importante ale dramelor și tragediilor istoriei teatrului. Din nefericire, și Dodin și eu, suntem contraziși de unele montări recente, semnate de oameni cu nume, ori de artiști iubiți pătimaș , de o parte a criticii. Într-o repre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
judecată limpede asupra epocii trăite (precum și a celei anterioare!). O bogăție de informații și situații - multe, emblematice pentru arta căreia ne-am dedicat existența. Și mai presus de orice, o mistuitoare dragoste de scenă, deturnată acum pe scena ...de hîrtie, nemuritoare și născătoare de alt gen de aplauze : În concluzie, artistul Ion Focșa. Punct. Un titlu amuzant dintr-un ziar central : „Guvernul sprijină culturile de golomăț, păiuș, raigras, timoftică , firuță și sparcetă”. Aha!... Are vocabular Guvernul, tată! Leo Butnaru ne readuce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Cyme, la Foceea, la Erytreea, la Chios și în sfârșit, la Ios, unde își găsește obștescul sfârșit. Oare în care localitate din cele prin care trecuse, o căutase poetul orb, mai insistent ca oricând, pe Afrodita. Sau, mă rog, pe nemuritorii eroi ai Iliadei? De câte ori marea înspumată nu-i crease poetului măcar iluzia că ar fi văzut chipul zeiței?” 5. 11 noiembrie ’80. Nemaipomenitul Eliot: “Time present and time past? Are both perhaps present în time future/And time future contained
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Valy chiar i-o adusese pe Iozefina, ca pe tavă, îl făcu să rămână și să se așeze pe un scaun. Gândul laș. Și-o aminti pe Iozefina mai proaspătă ca oricând. De Dragobete, când o invitase la un vals nemuritor, la balul din în foaierul Casei de Cultură, vals care degeneră într-un rock-and roll și mai apoi într-un bluess de-al Beathles-ilor, Hey Jude, o simțise mai aproape. Da. Când se uită în dosul ei, o văzu pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de afară, departe de viforul care spulbera zăpada, iarna, mi se părea adesea că până și inima din piept începea să-mi bată mai tare. La sfârșitul filmului, nu-mi venea să cred că toți oamenii aceia frumoși și parcă nemuritori, aveau să dispară cu totul în peretele pe care era trasat cu un simplu chenar negru și dat cu lapte de var, adică ecranul. Directorul Bogdan Paloș, artist el însuși, deosebit de cunoscut pe parcursul a zeci de expoziții de acuarele în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mister, scandal, era populară și posteritatea dovedește că era și valoroasă. Tata, care era un om rafinat și foarte inteligent, a înțeles că se adresa omului de pe stradă și cu toate astea era foarte bună, o capodoperă, să nu spunem nemuritoare, ar fi ridicol, dar o capodoperă durabilă. În ciuda handicapului, în acea vreme insesizabil, ca a fost scrisă într-o limbă, franceza, care între timp a devenit o limbă moartă. Cred că am citit-o de douăzeci de ori la rand
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
măsele. Din păcate pentru el, Bazil n-a fost capabil să Înțeleagă la timp un adevăr atît de simplu - și asta l-a costat enorm. Încă din primii ani de liceu, Își stabilise drept scop În viață crearea unor opere nemuritoare, care să determine convertirea spirituală a Întregii omeniri. Avea Însă, din capul locului, un neajuns: numele de Vasile Țumburuc nu sună deloc convenabil pentru un mare scriitor, iar el refuza cu obstinație ideea de a adopta un pseudonim, convins fiind
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
toți cei care ne iubesc. Paraziți. Dulapurile astea. Helen și cu mine, gândacii de bucătărie ai culturii noastre. Ușa cu oglindă este brăzdată de o cicatrice adâncă lăsată de inelul ei cu diamant. Din vremea în care detesta rahaturile astea nemuritoare. Să ne închipuim cum ar arăta nemurirea, când până și o căsnicie de cincizeci de ani ar fi ca o aventură de-o noapte. Să ne închipuim cum trec pe lângă noi curentele și modele, ștergându-se în ceața trecutului. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
străluciți care au vrut să repare lucrurile și n-au reușit decât să le strice și mai rău. Eu vreau să ard ceaslovul. Îi spun ce mi-a spus Mona. Că m-a vrăjit ca să mă transforme în sclavul ei nemuritor, care s-o iubească de-a pururi. — Mona minte, zice Helen. Dar eu cum pot să știu asta? Eu pe cine să cred? Poate că cenușiul din oglindă, viitorul, nu-mi este limpede pentru că în momentul ăsta nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]