805 matches
-
să linșeze eter nitatea Însă eternitatea ca o boală de piele se întinde peste tot Baba și mitraliera poeziei au ajuns pe prima pagină a Apocalipsei În locul stiloului am un pumn de cenușă Fascinația zilei de mâine Utopie garantată de nenăscuții deznădejdii Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIA BABA ȘI POEZIA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 982, Anul III, 08 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
EREZIA BABA ŞI POEZIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372740_a_374069]
-
poezie, cu dansuri stranii de cocori, poate că noi în rotire continuă și-n veșnică ardere suntem naivii acestui secol care mai credem în tine, lacrima noastră poate renaște o altă lume cu alte văi care despart munții, visatul om nenăscut dintr-o lacrimă care va însămânîa viitorul... joi, 4 septembrie 2014 Referință Bibliografică: trece septembrie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1343, Anul IV, 04 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
seară-n zori! * * * 8.Îmbrățișarea dragostei De presiunea obsesivelor idei, îmi curge săngele din vene în condei. În liră pun îmbrățișatea dragostei, nemărginită de-a fi trăirea clipei. Când cerul de sub pleoape aprinde scântei. * * * 9.Plânsul pruncilor Ne plâng copiii nenăscuți, iubite! Că nu ne-am fost soți și nu le-am fost părinți. Cu lacrimi în ploi și-n zăpezi cernite, regrete își lasă că, n-au fost doriți. Gustul dragostei Dragostea e ca pelinul sau ca fagure de miere
SCRIERI PENTRU ISTORIA LITERATURII ROMÂNE-ANTOLOGIE-RAMURI SENTIMENTALE (I) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379775_a_381104]
-
Ultimele zile, deosebit de aglomerate în activități profesionale, mi-au permis o ”fugă” ... XIX. DESPRINDEREA..., de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1642 din 30 iunie 2015. DESPRINDEREA... Nu-mi amintesc deloc clipa când m-am născut... Și nici desprinderea din nenăscut de m-a durut... Nu știu atunci de ce am plâns fără de lacrimi , Căci nu știam de-această viață- val de patimi... Nu m-a-ntrebat nimeni de vreau, ori nu ca să apar... Și nici când vreau să trec acel tainic hotar... Nu
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
mine niciun gând... Nu îmi voi aminti nicicând cum am plecat, Căci tot ce-a fost aici voi fi uitat... O lume apărută..., ... Citește mai mult DESPRINDEREA...Nu-mi amintesc deloc clipa când m-am născut...Și nici desprinderea din nenăscut de m-a durut...Nu știu atunci de ce am plâns fără de lacrimi , Căci nu știam de-această viață- val de patimi...Nu m-a-ntrebat nimeni de vreau, ori nu ca să apar...Și nici când vreau să trec acel tainic hotar...Nu
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
că o face dinadins pentru a se pune pe linia moderniștilor și nici că ar fi fost influențată de mari poeți înaintași, deși, uneori, întâlnim termeni sau chiar titluri care amintesc de poezia lui Barbu sau Blaga. Astfel ideea de „nenăscut” pare o preluare a „increatului” din Oul dogmatic barbian, în timp ce un titlu precum ” Oprește destrămarea” amintește clar de motto-ul volumului Marea trecere a lui Blaga: „Oprește trecerea. Știu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - și totuși
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
ce ne spune poetul: ” acum înțeleg/ bătaia inimii mele / în imensitatea văzduhului/cuvântător -/ câmp de vise,/ gânduri călcate-n/ mii de isoscele,/ acum, când/ Soarele încearcă să apună / pe brațele lungi / cât razele din priviri,/ acum înțeleg/ nefirescul din mine, / nenăscutul / din care aș vrea să evadez,/ în care mi-e greu să renasc.” ( Acum înțeleg). Să fie deznădejde, să fie înțelegerea aceea din urmă... că nimic nu durează o veșnicie, că orice geometrie se închide în conul ei de umbră
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ÎNTREBARE RETORICĂ Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTREBARE RETORICĂ Ești oare conștient ce mi-ai răpit ? Timp imaterial, eter nemărginit, Copiii-mi nenăscuți, părinții, Imaginile proiectate, sfinții, Îneci realitatea în cuvinte, Înnozi cărările spre cele sfinte, Ne lași ca într-o piesă de un rar grotesc Să căutăm un ințeles nepământesc, Nici sclav nu aș mai spune azi că sunt, Simt gust pe
ÎNTREBARE RETORICĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379295_a_380624]
-
va putea apropia destul de tare de perfecțiune. Morala ar fi că, până la urmă, indiferent de faptul că premisele nu erau deloc propice, conform logicii, Ana a luat decizia după considerente pur emoționale. Dar, oare va putea oferi iubirea pentru copilul nenăscut baza materială necesară - adică o casă, o masă, un serviciu și posibilitatea, ocupându-se să obțină toate acestea, să mai găsească timp și pentru a sta cu el, să-i ofere căldură sufletească, o căldură a căminului și pentru a
POLUL VRĂJITOARELOR VII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374123_a_375452]
-
acum de la marginea stâncii din colțul ascuțit pe care-l șlefuiești neîncetat în poeme printre cuvinte două glasuri frământa azimile unei viitoare liturghii a bucuriei de a fi născută renăscuta la răsăritul soarelui între două săbii de verbe neatinse de nenăscuții viselor omului Anne Mărie Bejliu, 20 septembrie 2016 Referință Bibliografica: stoluri de puncte pe un cer al nimănui / Anne Mărie Bejliu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Mărie
STOLURI DE PUNCTE PE UN CER AL NIMĂNUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374146_a_375475]
-
pământului la un loc, ca o centură de viață -iubire-... La fântână, clipa începe jocul inelelor. Zidul de piatră închide soarele. Printre zăbrele, apa râde cerului, stele. Apa cheamă noaptea luna plină să-i țeasă pe pânza izvoarelor, copilăria copiilor nenăscuți. Fila cade încet. Acoperă pietrele Domnului cu încă o rugă nescrisă. Femeia aprinde candela de primăvară, ascultă cântecul fiului, bărbatului, tatălui, Tatălui. ***** Victor apare și dispare continuu, parcă vrea să mă distragă de la ceea ce caut să scormonesc în spirala cu
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor. Tăcută, forma revoltei noastre se destramă. Rodește neroditul dintr-o sămânță. Pasărea sensurilor zbucnește. Libertatea în a fi cunoaște și forma, și neforma, și tăcutul, și, mai ales, netăcutul nenăscutului, când născutul râde lui Dumnezeu cu ochii cerului, lăsat pământului pradă creșterii. - Încep tot mai mult să simt, Victore, cum mă risipesc prin mine necunoscându-mă, ca un cheag de sânge amețit de curgerea întregului. Câte un picior de verbe
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
prima privire, unica privire care contează mereu de fapt. Vrea să-mi spună, cred eu, de ce teama nu se înțelege deloc cu încrederea și că în toate relațiile mele cu persoane masculine intervine teama aceea profundă născută sigur din teama nenăscutului din mine care a simțit pericolul expulziei mai devreme decât nașterea și poate fărâmițarea materiei din care urma să devină născutul, copila, adolescenta, femeia... Îl întreb de ce se menține și acum, după ce am aflat că de fapt tata m-a
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
ani prin care m-am scurs ca ființă umană nu au reușit să o vindece? Sau poate că ceva anume în mine atunci refuza viața știind la ce s-a angrenat acceptând încercările care au urmat? Există o conștiință a nenăscutului? Sau mai degrabă o subconștiință a lui? Peste toate tăcerile lui Victor din acele clipe, aud foșnetul fructelor rostogolind odată cu ele propria-mi ființă printre rădăcinile tuturor pomilor fructiferi tăiați de mâinile oamenilor și totodată, simt aromele timpilor acestei vieți
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
în coiful tău și nu le mai da drumul. Ține-mă strâns să-ți simt iubirea simplă,, curată, liniștită și dă-mi voie măcar pentru nouă arce de timp să nu mai greșesc. Îmi pare din ce în ce mai clar faptul că subconștientul nenăscutului este șef de trib peste toți mormolocii rațiunii și ceva mai târziu își unește forțele cu subconștientul născutului, al sugarului, copilului. Adolescentul și maturul deja primesc pe tavă materialul de dislocat, iar forțele lor sunt deja slăbite de lenea atât
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
lenea atât de convingătoare a umanului, pentru a mai putea discerne bolovanii de granulația fină a nisipului lăuntrului pe care numai tălpile îngerilor mai calcă uneori protejându-i frumusețea și armonia interioară. Și iubirea vine tot de acolo, din subconștientul nenăscutului, altfel cred că pe pământ nu exista semnul acesta al vulturului sărutând fruntea căprioarei când paște cu aripa sa, luând în ochii lui bucuria cerului de a fi senin. Poate că de aceea am iubit și iubesc mereu cu o
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Rătăcirea Timpului la Masa Tăcerii Zborul pescărușului semnează orizontul între două clipe În urma fiecărui pas timpul mușcă cu forță spațiile Lumina eliberează căderea secundelor din trecerea cuvintelor În urma fiecărui pas iarbă nenăscută, iarbă neruptă de trecut Rănit la picioare te ridici din botezul apei în tăcerea regăsită Din colțul viselor neputința reținerii clipelor rebele Anotimpuri ce nu există trec prin umbrele oaselor albite La Masa Tăcerii sufletul în căderea sărutului eliberează timpul
RĂTĂCIREA TIMPULUI LA MASA TĂCERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362149_a_363478]
-
de cocori Ce și-au purtat prin neguri o unică iubire, Înlănțuiți se-așează la cuibul lor din flori Pășind nedespărțiți, prin ploi, spre fericire. Privindu-le iubirea, un gând ce l-am uitat Poartă pe-a aripa udă extazul nenăscut, Își slobozește vrerea și-un reținut oftat Chemând o primăvară cu pasul de-nceput. Te chem fără cuvinte la margine de dor Să-nmugurim în doi după o iarnă lungă, Visez încă-n cocon că-s fluture în zbor Și
LUMEA DIN COCON de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378737_a_380066]
-
lemn. altele îmi ridică privirea spre metalele cu rădăcini de spirit. sclipesc în adâncul pământului apoi saltă sarea înmulțind bilele mărunte de mercur. simt acidul sării simt recele rostogolirii mercurului printre fibrele de lemn uitate odată demult de palmele cuvintelor nenăscute. se naște totul în jurul meu sau eu în jurul a tot ceea ce nicicând nu gândeam că există sub tălpile înfricoșate de adevăr. atâta frumusețe pe care acum vulpile civilizațiilor de carton le topesc, le modelează în banale forme din care energiile
TABLOU TRĂIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377744_a_379073]
-
asalte,/ Că miezu-i să-l amestece cu polii./ Și se rosti atoatefăcătorul/ Cuvînt: "Tăcere, valuri turburate!/ Tu, hau nemărginit, te potolește![...]" Și nu statu ci se-avîntă dendată,/ Pe áripe de serafimi purtat/ În slavă Tatălui învăluit,/ În Haos și în nenăscuta Lume -/ Căci Haosul îi auzise glasul./ Și îl urma întreaga lui suita,/ În lung cortegiu și strălucitor,/ Priveliștea Creației s-o vadă,/ [...] Ci rotile încinse se opriră/ Și el lua atunci în mîna-i sfîntă/ Compasul cel de aur, pregătit/ În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ca un obiect oarecare. Suntem „Înfășurați” În timp, dar nu ne dăm seama prea ușor de acest lucru. Chiar dacă are o determinare obiectivă, dincolo de ființa noastră, el nu capătă contur decât printr-un „consum” sau chiar „construcție” subiectivă. Pentru cel nenăscut sau needificat ca subiect, timpul nu are nici o relevanță. Timpul este infinit. Oare când o fi fost Începutul și când se va sfârși totul? Nu putem ști cu exactitate când a Început ceva și când se va termina. Clipa prezentă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lui Stith Thompson (34). Îl regăsim și în baladele românești : Pi băițăl l-o luat, în ladițî l-o turnat Și-n maria [= mare] cî l-o dat (29, p. 427). în unele basme românești este expus pe apă pruncul nenăscut, aflat încă în pântecele mamei sale. Astfel se întâmplă lucrurile în basmul Fata de împărat și fiul văduvei (cules de Petre Ispirescu). Prințesa - rămasă grea „dintr-un vântișor” - este lăsată pe Dunăre într- un „boloboc”. În basmul Finul lui Dumnezeu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
găsise nici o referire la monogamie. E drept însă că, în pilda sa către barbarii din primul Templu, Augustin înfierase monogamia ca fiind cea mai rea dintre relele care pot pândi ființa omenească, o închisoare din care nu pot evada copiii nenăscuți. "Un bărbat nu poate avea copii cu o singură femeie, căci pruncii lor nu se vor deosebi defel unul de altul și nu vor servi Lucrării Domnului. Amestecați-vă sângele și numai așa îl veți afla pe Mesia, speranța de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
monogamia pentru vina de a împiedica apariția tuturor sufletelor. Se simțea însă tare nefericit. Când dorul de fata cu șolduri fine și cu glasul domol aproape că îl sufocă, încercă să-și spună că, de fapt, tânjește după copilul lui nenăscut, după minunea pe care Dumnezeu i-o dăruise și apoi i-o luase înapoi atât de repede. Nici Maria nu părea dornică să îl ajute să treacă peste durerea de a-i fi pierdut pe Xentya și pe copilul ei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că au infectat o femeie însărcinată. De aceea te-am întrebat dacă tânărul pe care l-ai văzut ar fi putut avea șaptesprezece ani. Nimeni nu a cercetat efectul pe care l-ar fi putut avea virușii asupra unui copil nenăscut. Asupra mamei lui nu ar fi avut nici un efect, dar asupra copilului... - Și ce ar fi un asemenea copil? - Nu știu. Rolul virușilor era acela de a recompune structura mentală a Sfântului Augustin cel Nou. La prima Insămînțare, clona nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]