2,065 matches
-
mi se părea neverosimil, ceva nu era la locul său, dar decizia se pare că era luată de vreme ce nici Vichi, nici ceilalți nu veniseră la discuție, pur și simplu mă dăduseră afară pentru că Finți nu dorise aplauze la scena aia nenorocită. Era una din lecțiile mele, pe care trebuia să o asimilez dacă voiam să fiu cineva în teatru. Astea, lecțiile de viață, trec mereu pe lângă noi, dar nu ne înghiontesc, nu ne trag de nas, trec pur și simplu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Hans să facă și el același lucru, dar n‑are nici școală și nici vreo temă ca lumea. Deci nu vii cu noi, spun băieții cu afișele și se ridică să plece. Du‑te, îl sfătuiește mama. Pe vremea asta nenorocită?! Nu, mersi, dar nici pe vreme bună nu m‑aș duce, pentru că atunci ar fi momentul potrivit să joc tenis. Dar munca pe care o faci ți‑a plăcut dintotodeauna. Datorită ei ai devenit un membru adevărat al clasei muncitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑o să mă jertfesc. Când citesc în cărțile lui Rainer despre durere, mi se pare totul mult mai real decât atunci când mă gândesc la durerea tatălui meu pe treptele morții de la Mauthausen. Mai ieși undeva astăzi, Hans? Pe vremea asta nenorocită? Deocamdată nu vezi nici la cinci metri, chiar de‑ai fi călare pe un cal (unde pentru el s‑a adunat toată fericirea din lume), iar în câmp deschis se mai lasă și ceața de seară care te face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când mă gândesc la ce‑o să facem noi doi acuși, să sperăm că reușesc să trec cu tine de portarul de noapte, domnul Fischer, că n‑am închiriat decât o cameră cu un pat. Care trebuie să fie vreo magherniță nenorocită, cârtește Anna pe ascuns, neîncrezătoare. Aș putea să trag oricând la Bristol, dacă aș vrea, dar nu vreau. Călătoresc în interes de serviciu. Mă ocup de motociclete. Chestia cu motocicletele nu‑i adevărată, de fapt vinde confecții de damă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doar sunt colegi, în calitate de părinți. Mai știi, poate că are succes la ea și ca bărbat. Intimidată, mama spune, hai să plecăm repede de‑aici, că s‑a și stârnit o oarecare zarvă din cauza noastră. Tatăl șuieră printre dinți, derbedeu nenorocit, de‑aia îți plătim noi totul la o vârstă când ar fi trebuit să muncești de mult și să te întreții singur, ca tu să te rușinezi de familia ta! Eu măcar am făcut un război întreg într‑un post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a Întâmplat, nu-i așa? Dar Îți spun sigur că Reiko nu mi-a luat nimic, nici nu s-a folosit de mine În vreun fel, așa cum Își Închipuie Keiko. Într-o vreme am fost o vedetă În țara aia nenorocită, mereu aveam lângă mine câteva actrițe sau manechine, cu care cheltuiam pe seară câte două milioane de yeni. Ce mai chefuri trăgeam! Iar acum am ajuns să cerșesc În mijlocul vagabonzilor din New York. Tocmai ăsta e șpilul poveștii mele: am gustat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tot te violează cineva. Asta-i America. O țară nemaipomenită! Dar nu-mi place să fiu obligat să o fac cu gura. Doare rău să-ți spargă cineva dinții. Probabil că gura Înmuiată de sânge le provoacă o plăcere deosebită nenorociților. Pletosul m-a rugat să-i dau ziarul care se afla lângă el. L-a luat și și-a acoperit umerii cu el. — Să nu te apropii de Yazaki! mi-a zis pe neașteptate, apoi și-a lăsat capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
clătină capul: — I-am spus asta, Bernie. Da’ nu vrea să asculte. În drum spre ieșire am zăbovit în dreptul ușii băiatului, ascultându-i vocea tânără și puternică: „Încărcați-vă armele goale, / Și lustruiți-vă cuțitele, / Să-i omorâm pe evreii nenorociți, / Care ne otrăvesc tuturor viața“. Pentru o clipă, am fost tentat să deschid ușa și să-l pocnesc peste bot pe puștanul dornic de violență. Dar ce rost avea să fac orice altceva decât să-l las în pace? Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că o să-l coste încă douăzeci de mărci, și a fost de acord. Stăteam acolo, imobilizată ca un pui la rotisor, după ce el terminase, și l-am rugat să mă dezlege. Ochii lui iau o expresie ciudată, mă face curvă nenorocită sau ceva de genul ăsta. Mă rog, te obișnuiești ca bărbații să devină nesimțiți cu tine după ce au terminat, ca și cum le-ar fi rușine de ei înșiși, dar mi-am dat seama că ăsta era altfel, așa că am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am zis. Ce s-a întâmplat? — Nu există dovezi. Victimele au fost fie speriate, fie cumpărate. Vedeți dumneavoastră, Streicher este un om foarte bogat. Pe lângă ceea ce câștigă în calitate de guvernator districtual, vânzând favoruri și slujbe, face o avere din ziarul ăla nenorocit al lui. Are un tiraj de jumătate de milion, ceea ce la 30 de pfenigi exemplarul se ridică la 150 000 de mărci pe săptămână. Korsch scoase un fluierat. — Și asta fără a pune la socoteală ce obține din publicitate. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aia probabil că i-ar fi convenit foarte mult. — Fă bine și deschide-ți ochii, Gunther! Fă o plimbare jos la celule și în camerele de interogatoriu și vezi ce se întâmplă în locul ăsta. Pretențios în legătură cu cei care lucrezi?! Porc nenorocit. În clădirea asta, există oameni care sunt bătuți până mor. Probabil, chiar în timp ce vorbim. Crezi că-i pasă cu adevărat cuiva despre ce se întâmplă cu un pervers amărât? Morga e plină de ei. M-am auzit replicându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unde Becker selectă o ținută din garderobă. Când găsi niște pudră și ruj, Lange răcni puternic și vru să mă lovească. Nu, țipă el, nu o să port asta. I-am prins pumnul și i-am răsucit brațul la spate: — Laș nenorocit! Lua-te-ar naiba, Lange! O să o porți și o să-ți placă, sau Dumnezeu mi-e martor că o să te atârnăm cu capul în jos și o să-ți tăiem gâtul, ca la toate fetele alea pe care prietenii tăi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dumneavoastră dintre toți oamenii trebuie să știți ce vreau să zic. — Ce ghinion. Ar fi putut încă să ne fie folositor. — A primit ceea ce un ucigaș trebuie să primească. Cineva trebuia să o facă. Nu cred că vreunul dintre ceilalți nenorociți vor primi vreodată ceea ce li se cuvine. Frăția SS și toate alea, hmm? Am făcut o pauză și mi-am aprins o țigară: — Lor ce li se va întâmpla? Poți să te bazezi pe faptul că sunt terminați în SS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe strada următoare - și ei testau alte geamuri cu bocancii. Hotărând prevăzător să o iau pe alt drum, tocmai eram pe cale să mă întorc când am auzit o voce pe care am recunoscut-o pe jumătate. — Ieșiți afară de aici, evrei nenorociți, urlă tânărul. Era Heinrich, fiul în vârstă de 14 ani al lui Bruno Stahlecker, îmbrăcat în uniforma Tineretului Hitlerist motorizat. L-am zărit chiar în timp ce azvârlea un pietroi într-o altă vitrină. Râse încântat de propria-i îndemânare și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe aceeași orbită, care, analizate băbește, până la capăt, sunt inexplicabile. Cum se-nvârt sateliții, știu. De ce, cu ce scop, cui folosește asta, mie-mi scapă. Plus că mai există cazul acela ciudat din Galaxia Gutenberg, unde, în jurul unui satelit pitic, nenorocit, se-nvârte o întreagă planetă. Da, dom’le - se-nsufleți comandantul -, sunt atâtea probleme nesoluționate, că dacă stai să cauți mereu la ele, te apucă damblaua! Drept să-ți spun, nu știam că gândești atât de bine. Ai făcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
refuza? oricum voi spuneți că astea-s rude cu voi!” se mai răstește Sarsailă exasperat. Ia mai duceți-vă și la maimuțe, băi orbeți-glumeți-ce-sunteți, ” Dispareți dracului în junglele de unde-ți provenit maimuțarilor, cu neamu' vostru cu tot, surogat de simiani nenorociți ce sunteți!” ------------------------------- Daniel IONIȚĂ București, România 29 august, 2013 Daniel IONIȚĂ, poet, scriitor și translator (română-engleză), născut la București în 1960. A părăsit România în 1980 împreună cu părinții și cu sora să, stabilindu-se în Noua Zeelandă și mai apoi în
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
Păcat că nu și-a scris impresiile! Am fi avut o pagină lirică despre una din întreprinderile comerciale ale lui Caragiale, una mai reușită ca cealaltă (penultima a fost cucerirea restaurantului gării Buzău, din primăvară până în toamna anului 1895 când nenorocitul birtaș a vrut să-l facă marț pe Gherea, antreprenorul restaurantului gării Ploiești, afacere rentabilă). Amatorilor de vorbe de duh ale lui Caragiale le voi da după Constantin Graur, fostul meu director de la Adevărul, această anecdotă in extenso: La un
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
de Veronica Micle . Pe exemplarul dăruit lui Eminescu, autoarea scrie ; * Scumpul meu Mihai Eminescu, ca o mărturisire de neștearsă dragoste, Veronica Micle, București 6 februarie 1887. În anul 1888 - martie, Iacob Negruzzi, supune în Camera Deputaților - cererea unui ajutor viager, nenorocitului poet național, Mihai Eminescu. Trecut prin Senat, aprobat de Cameră, acest ajutor s-a votat în aprilie 1889, iar * poetul național * nu a mai ajuns să beneficieze de cei 250 lei. În același an 1888, decembrie, apare ediția a II
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1989, p. 187). " Moralitatea este pentru suflete identică cu sănătatea pentru trup!" Pasiunea națională și socială a scriitorului venea din dorința de a vedea pe români ieșiți din starea nenorocită în care se aflau: "Populația rurală în marea ei majoritate, mai ales cea depărtată de târguri, n-are drept hrană zilnică decât mămăligă cu oțet și cu zarzavaturi, drept băutură spirt amestecat cu apă, trăind sub un regim alimentar așa
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la "Românul", eu de la "Timpul", și hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuți să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul, cât a trăit pe acest pământ", îi spunea poetul. În anul 1884, repetă gândul salvării prin călugărire, ecoul lui răzbătând într-o scrisoare a lui Petre Missir către Titu Maiorescu
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
rost. Știa că-i cu arțag, atunci când i se urca răchia la cap. - Ce-i, măi Vasile, ți-ai uitat cumva năravul la mine și ai venit după el? - Lasă-mă, nea Tase, în Dumnezeii mamei mele. Sunt un om nenorocit. - Dar ce-ai mai pățit, frate? Îl întrebă contrariat Tase. - Mi-a născut muierea iar. - Măi, Vasile, măi, asta-i de bucurie nu de necaz, când îți mai vine pe lume un alt suflet. Atunci ești bun de cinste. - O
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
fie așa. Au început să plouă apoi cu fete, una după alta și acum vezi și matale unde am ajuns, am patru în șase ani. Dau cu drujba și cu țapina din zori până în seară, pentru o bucată de pită nenorocită. Crucea mamii ei de viață. - Măi Vasile, băiatule. Lumea nu se sfârșește cu tine și cu necazurile tale. Știi cum este. Din ce este viața mai grea, cu atât ți se face ceafa mai tăbăcită ca la boul ce trage
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
puternice. Orice ar fi, măcar voi sta pe scaun. Parcurg exact un kilometru, când mașina trage puternic dreapta. Frânez. Cobor și constat că am pană. Asta mai lipsea! Nu mai pot! Simt că explodez. Aici, în mijlocul câmpului în cel mai nenorocit loc, mașina mea face pană! Incredibil! Deschid porbagajul. Scot roata de rezervă și mă apuc de treabă. Cricul se afundă în noroi. Daaa... strada nu e asfaltată. Primăria este indiferentă la cererile noastre. “Cine v a pus să vă faceți
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
corespondența mea cu Eminescu- a scris ea îngrijit pe pachet, conștientă de valoarea acestor scrisori, o parte din scrisorile mele sunt aici, o parte a rămas la el. De voi trăi, voi scrie ceva relativ la fazele acestui amor trist și nenorocit, de voi muri, lumea să ierte: Toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mână de pământ, cum a zis însuși Eminescu” După cele două săptămâni de stat în București, s-a simțit rău și a plecat
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
se liniști. Totuși, se ridică de la birou și-i spuse lui Ștefan privindu-l în ochi: — Jură-mi că nu ați vrut să mă răniți cu ceea ce ați făcut! Voi nu știți că am pierdut o sarcină din cauza acestor trandafiri nenorociți, spuse ea călcând florile, în picioare. — Delia, doresc o explicație! Nu înțeleg ce acuzații îmi aduci! Explică-mi! Îmi datorezi o clarificare a comportamentului tău, având în vedere că ești avocat. S-au așezat în fotoliile din încăpere, Delia anunță
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363422_a_364751]