1,301 matches
-
Charles Hartshorne și ideile acestuia nu arată că ar fi familiar cu perspectiva neoclasică pe care acesta o oferă argumentului ontologic. Atunci când se referă la Dumnezeu, el se referă la Dumnezeul teismului clasic. Se pierde astfel avantajul implicat în distincția neoclasică dintre existența divină și actualitatea divină: argumentul ontologic nu trebuie văzut ca o mișcare dinspre un concept abstract către o realitate concretă (aici au fost concentrate multe din criticile adresate argumentului ontologic); ci mai degrabă, mișcarea este făcută dinspre un
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
momente 439. Hartshorne critică "teismul clasic" deoarece acesta propunea o perspectivă greșită prin faptul că introducea un contrast între Dumnezeu și Lume. Hartshorne se referă la Dumnezeu ca fiind "dipolar" plecând tocmai de la diferențele prezentate între teismul clasic și cel neoclasic: în perspectiva teismului clasic Dumnezeu este absolut, creator, infinit și necesar în timp ce lumea este relativă, creată, finită și contingentă. Dumnezeu trebuie prin urmare privit în același timp absolut și relativ, creator și creat, infinit și finit, necesar și contingent. El
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
cosmologic i se poate reproșa că nu specifică ce atribute trebuie să aibă o ființă necesară iar aici trebuie să vină în ajutor celelalte argumente teiste 448. Hartshorne nu a considerat argumentul ontologic o dovadă completă pentru teism. Specialiștii teismului neoclasic recunosc importanța deosebită pe care o are argumentul global în teoria lui Hartshorne (în cadrul "argumentului global prezentat și în teza sa de doctorat Harvard 1923 Hartshorne prezenta "argumentul categoriilor perfecțiunii, considerat a fi o primă variantă a sa referitoare la
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
rețea astfel încât fiecare argument susține și este susținut de celelalte argumente. Acest lucru nu implică faptul că argumentele nu pot funcționa independent unul de altul, dar cuprinse într-un "cadru cumulativ", ele constituie un cadru și mai convingător pentru teismul neoclasic propus de Hartshorne 452. Hartshorne admite că fiecare argument are punctele sale slabe, dar ele se "ajută" și se completează unul pe altul. Este de părere, în ceea ce privește argumentul ontologic, că cea mai slabă premisă a argumentului ontologic este premisa care
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
prezent. Dumnezeul lui Hartshorne este un Dumnezeu "în ascensiune"455. Charles Hartshorne poate fi considerat cel mai important susținător al argumentului ontologic în filosofia analitică, prin formalizarea cu succes a argumentului ontologic din perspectiva logicii modale și prin dezvoltarea teismului neoclasic un cadru mai adecvat (în comparație cu teismul clasic) pentru susținerea existenței necesare a lui Dumnezeu. George Goodwin consideră două contribuții ale lui Charles Hartshorne (și care sunt extrase din doctrina neoclasică a temporalității) ca fiind cele mai importante în cadrul discuțiilor contemporane
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
argumentului ontologic din perspectiva logicii modale și prin dezvoltarea teismului neoclasic un cadru mai adecvat (în comparație cu teismul clasic) pentru susținerea existenței necesare a lui Dumnezeu. George Goodwin consideră două contribuții ale lui Charles Hartshorne (și care sunt extrase din doctrina neoclasică a temporalității) ca fiind cele mai importante în cadrul discuțiilor contemporane asupra argumentului ontologic: 1. substituirea concepției clasice și monopolare asupra lui Dumnezeu cu înțelegerea di-polarității abstract concret în Dumnezeu; 2. precizarea coextensivității între necesitatea de re și necesitatea de dicto
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
reconstrucție, mărturisind totuși în final că cineva ar putea să accepte validitatea argumentului expus, dar s-ar putea arăta neîncrezător în premisele care stau la baza acestui argument. Pentru a întări aceste premise, Malcolm ar fi avut nevoie de perspectiva neoclasică de interpretare a existenței și actualității. Plantinga pare în operele sale familiar cu opera lui Charles Hartshorne, dar nu este la fel de clar că ar fi conștient de teismul neoclasic propus de acesta. A dorit să ofere un argument ontologic victorios
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
a întări aceste premise, Malcolm ar fi avut nevoie de perspectiva neoclasică de interpretare a existenței și actualității. Plantinga pare în operele sale familiar cu opera lui Charles Hartshorne, dar nu este la fel de clar că ar fi conștient de teismul neoclasic propus de acesta. A dorit să ofere un argument ontologic victorios, dar, după cum am văzut, a primit critici importante plecând chiar de legile logicii modale și în special axioma S5 din logica modală, care susține că dacă o propoziție este
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ontologic nu poate fi considerat suficient pentru a demonstra existența lui Dumnezeu; este nevoie de un argument cumulativ în care argumentul ontologic are rolul central; obiecțiile împotriva argumentului ontologic sunt cel mai bine înlăturate prin conceperea divinității în termenii teismului neoclasic. Cel mai bine sunt încorporate aceste idei în reconstrucția argumentului ontologic pe care o oferă Charles Hartshorne. Acesta consideră că există trei posibilități în ceea ce privește existența lui Dumnezeu: 1. Dumnezeu există cu necesitate (adică în toate stările de lucruri). 2. Existența
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
putem trage două concluzii raționale atunci când ne raportăm la ființa perfectă: existența sa trebuie considerată necesară sau imposibilă. Contingența trebuie eliminată deoarece este incompatibilă cu statul ființei perfecte. Celelalte argumente teiste ne pot ajuta în alegerea unei variante, iar teismul neoclasic ne oferă un cadru adecvat prin care să ne raportăm la Dumnezeu, în cazul în care am optat pentru prima variantă. Bibliografie Adams, Robert, Merrihew, Leibniz: Determinist, Theist, Idealist, Oxford University Press, New York, 1994. Allen, R. E., The Ontological Argument
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Leibfried, 1995). O viziune critică asupra modelului social european este furnizată de Wickham (2002), care argumentează că accentul asupra calității relațiilor sociale a dat naștere unei liste normative de așteptări ce sfidează situațiile de trade-off și principiile rarității din economia neoclasică: [Aceasta este] versiunea europeană a „plăcintei cu mere” americane: nu doar creștere, nu doar ocupare, ci slujbe bune și chiar coeziune socială în același timp. Într-un stadiu mai timpuriu, s-ar fi putut spune tunuri și unt<footnote Este
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
și de Est. Studii de caz asupra României și Bulgariei pot fi găsite în Tache și Neesham (2011) și Tache și Dumitrache (2013). footnote> uriașa disparitate a salariilor duce doar la o disparitate relativ mică a productivității în favoarea estului. Teoria neoclasică a comerțului arată că țările cu salarii sociale ridicate își vor putea continua politicile atâta timp cât condițiile generale permit investiții profitabile. • Criteriile de la Maastricht ale convergenței nominale Aceste criterii, impunând o disciplină bugetară strictă, pot determina și ajustări în jos ale
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
toate argumentele-i sînt praf și pulbere"; Rațiunea, un ghimpe-n trupul Revelației"*; "patul îngroșat al Revelației cei sumbre"; "Cum să venerăm Zeități necunoscute?"** [*Reason, a thorn in Revelation's side: prin această idee Chatterton pare a fi de partea neoclasicilor și a cartezienilor, care proslăveau rațiunea; totuși, se cuvine să privim această concepție în contextul celorlalte afirmații privitoare la Biserica oficială, care din perspectiva lui Chatterton nu a făcut decît să preia o moștenire pe care nu a înțeles-o
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica poezie” franceză a secolului al XVIII-lea, din barocul italian sau din lirica neoanacreontică greacă) și se contopesc, prin intermediul cântecului de lume, cu influențe populare. Petrarchiste, dar receptate prin poezia neoclasică grecească și prin Erotocrit, sunt „cumplitele” contraste ale iubirii ce înflăcărează și îngheață sau dorința îndrăgostitului de a se substitui unuia din obiectele de podoabă - turban, colan („Mă mulțumesc dar să fiu cerc și să am de centru nu pământul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
frază bine stăpânită, cu perioade echilibrate, deși închide un zbucium sufletesc puternic; grija pentru construcție se menține chiar în împrejurări tragice. Deși lirica a rămas la stadiul de schiță a posibilităților, temperamentul lui V. vădește, sub formele învechite ale poeziei neoclasice și manieriste, un tumult romantic, necuprins însă deplin în stihuri. SCRIERI: Poeziile Văcăreștilor, îngr. Mihail Dragomirescu și Emil Gârleanu, pref. A. I. Odobescu, București, 1908; Văcăreștii, Poezii, îngr. P. V. Haneș, București, 1924; Corespondența literară dintre Nicolae și Iancu Văcărescu, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
răspândirii lor la nivelul întregului glob (Biersteker, 1992; Fukuyama, 1992). Ca urmare, teoriile liberale au jucat un rol crucial în definirea schimbărilor de sistem în țările foste comuniste ca „tranziții” la democrație și economia de piață. Teoriile liberale, științele economice neoclasice și studiile neoliberale despre democrație au în comun o concepție asupra actorilor sociali ca agenți autonomi, raționali și motivați de interese egoiste (Pop, 2002). Efectul la nivelul societății al acțiunilor acestor actori, despre care se presupune că operează în condiții
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
origine poloneză care activau în mediul academic occidental. Programul redactat de comisie a fost mai târziu cunoscut sub denumirea de „terapie de șoc”, sugerată de Jeffrey Sachs. Filosofia acestui program a fost ancorată în teoria economică de tip neoliberal (sau neoclasic), pe trei componente-cheie: liberalizarea prețurilor, stabilizare și privatizare. Alte puncte vizau politici monetare și bugetare restrictive, cu scopul de a controla creșterea prețurilor prin politici monetare și bugetare severe, cu dobânzi pozitive ridicate și deficite publice cât mai reduse, liberalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Ceea ce ne propunem, așadar, este în primul rând să le singularizăm, să le însuflețim și să le acordăm locul binemeritat în istoria literaturii. Desigur, aceasta nu presupune o absolutizare pozitivă prin ignorarea unor aspecte, precum caracterul impur al acestor reveniri neoclasice, în sensul amestecului cu tendințele fiecărei perioade în care s-a produs recurența, evidențiindu-se astfel o anumită incapacitate a acestora de a se concretiza pe deplin la nivelul creațiilor propriu-zise. Dimpotrivă, se va urmări o analiză obiectivă, neutră, a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
creațiilor propriu-zise. Dimpotrivă, se va urmări o analiză obiectivă, neutră, a acestor manifestări printr-o dublă raportare la trunchiul comun al paradigmei clasice și la momentul estetic al apariției lor. În acest sens, perspectiva adoptată va fi una dinspre mișcările neoclasice înspre contextul literar. Această precizare este necesară, deoarece, așa cum am mai menționat anterior, în general, neoclasicismele au fost asimilate cu mișcarea dominantă a epocii (iluminism secolul al XVIII-lea, romantism secolul al XIX-lea, modernism secolul al XX-lea) fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
imposibil de obținut într-un domeniu atât de complex, cu atât de multe ramificații, precum cel al clasicismului și al ecourilor acestuia. Ordonarea textelor s-a făcut ținându-se cont de criteriul cronologic, fiecare capitol axându-se astfel pe manifestările neoclasice dintr-o anumită epocă, din spații diferite. O excepție o face, poate, capitolul Neoclasicismul pașoptiștilor români, deoarece vizează doar spațiul autohton. Restul capitolelor însă oferă o perspectivă mai largă prin înglobarea unor texte ce țin de culturi distincte, analizându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nici dogmatic, Voltaire e un om de gust, vocea unei civilizații care chiar dacă a dispărut irevocabil, a lăsat o puternică amprentă asupra literaturii și criticii franceze. Claritate, măsură, plan, gust, continuă să fie cuvinte cu greutate în Franța, iar gustul neoclasic francez reprezintă în puritatea lui, un câștig durabil al civilizației."135 III.3. Experiențele estetice britanice Cercetarea fenomenului cultural din spațiul britanic al sfârșitului de secol al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea a născut destul de numeroase controverse
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
196, se afirmă în continuare, că doar excesele didacticiste pot duce la o delimitare în secvențe unitare a perioadei moderne în dezvoltarea ei literară.197 Aceeași idee va fi reluată mai târziu de Virgil Nemoianu care evidențiază că succesiunea Iluminism neoclasic Iluminism romantic Romantism poate fi identificată astfel, fără rezerve, doar în Anglia sau într-o mult mai mică măsură în Franța și Germania.198 În studiul său, Îmblânzirea romantismului, acesta susține teoria unei anumite disocieri în interiorul curentului ce a dominat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la nivelul operelor propriu-zise amestecul elementelor este mult mai complex. În studiul său aproape exhaustiv asupra coordonatelor estetice ale gândirii scriitorului Ideologia literară a lui Ion Heliade Rădulescu D. Popovici identifică drept mentori spirituali asumați pe Marmontel estetician de factură neoclasică din secolul al XVIII-lea -, și pe Victor Hugo marele promotor al ideilor romantice.215 La studiile lui Marmontel, care sunt oarecum la granița dintre vechiul sistem clasic și noile idei romantice, Heliade ajunsese prin intermediul cursurilor de literatură ținute la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
din cauză că aceasta se folosea de religia catolică în scopuri politice și sociale, nu de natură spirituală. Mișcarea se stinge spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial, lăsând în urmă din punct de vedere literar imaginea celei mai zgomotoase direcții neoclasice a începutului de secol, care merită, totuși, consemnată mai ales pentru voluptatea polemicii și a ideilor privitoare la renașterea clasicismului, majoritatea acestora fiind dezvoltate în paginile cotidianului ce purta numele grupării, apărut în anul 1908. O cu totul altă viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
E. Hulme Considerat de T. S. Eliot drept "cea mai fertilă minte a generației"262 sale, poetul, filosoful și eseistul T. E. Hulme și-a câștigat respectul în epocă prin teoriile lui care au vizat mai ales impunerea unei perspective neoclasice, precum și inițierea unui nou tip de poezie prin concretizarea unor imagini care să devină expresia trăirilor (ideile vor fi prelucrate și dezvoltate ulterior de către imagiști). Conștientizarea deschiderii unei noi epoci artistice, încrederea în nevoia unei schimbări fundamentale în ceea ce privește coordonatele procesului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]