618 matches
-
și securitate națională, în timp ce ultimii se orientează cu precădere către aria economică sau cea ecologică. Totuși, diferența majoră între cele două programe de cercetare, apreciază Jervis, nu rezidă în faptul că neoliberalismul vede mai multă cooperare, ci în aceea că neoliberalii sesizează existența unui grad mai mare de conflict care nu este necesar și este evitabil. Concluzia lor este că, în absența instituțiilor, politica internațională produce rezultate suboptimale pentru toți cei implicați. Din acest punct de vedere, cei care se diferențiază
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
mai mare de conflict care nu este necesar și este evitabil. Concluzia lor este că, în absența instituțiilor, politica internațională produce rezultate suboptimale pentru toți cei implicați. Din acest punct de vedere, cei care se diferențiază cel mai radical de neoliberali sunt neorealiștii ofensivi, care apreciază că natura constrângătoare a mediului internațional și ciocnirea preferințelor statelor în ceea ce privește rezultatele limitează drastic măsura în care conflictul poate fi redus prin politici alternative fezabile. Neorealiștii defensivi se situează undeva între aceste două poziții: există
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
în care conflictul poate fi redus prin politici alternative fezabile. Neorealiștii defensivi se situează undeva între aceste două poziții: există situații în care conflictul nu este necesar, însă mai puține decât consideră liberalii; de asemenea, ei sunt mai sceptici decât neoliberalii în privința abilității actorilor de a atinge interesele comune. Instituțiile internaționale Rolul instituțiilor și regimurilor internaționale este, probabil, tema cea mai importantă în contextul dezbaterii neo-neo. Într-o secțiune anterioară au fost definite instituțiile internaționale și regimurile internaționale, acestea din urmă
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
încât cercetătorii din anii '90 au căutat o concepție mai simplă, precum și o nouă etichetă. Cuvântul instituție a înlocuit de acum, în bună măsură, termenul regim în literatura academică din domeniul Relațiilor Internaționale. Urmând tendința noului instituționalism în știința politică, neoliberalii analizează instituțiile nu doar ca variabile dependente (de exemplu, explicându-le formarea sau declinul), ci le privesc și ca variabile independente, preocupându-se de efectele lor în raporturile internaționale. Teza lor centrală este aceea că instituțiile atenuează anarhia internațională și
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
internaționale. Teza lor centrală este aceea că instituțiile atenuează anarhia internațională și facilitează cooperarea, făcând posibilă funcționarea mai eficientă a principiului reciprocității, prin asigurarea unei cantități mai mari de informații despre preferințele, intențiile și comportamentul altor state. Instituțiile internaționale, afirmă neoliberalii, pot schimba preferințele actorilor asupra strategiilor, facilitând astfel cooperarea între state. Pe aceste coordonate s-a dezvoltat, de altfel, și programul neoliberal de cercetări empirice, inaugurat de Keohane în After Hegemony... Afirmația survine în contextul unei importante dezbateri despre promisiunile
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
prin asigurarea unei cantități mai mari de informații despre preferințele, intențiile și comportamentul altor state. Instituțiile internaționale, afirmă neoliberalii, pot schimba preferințele actorilor asupra strategiilor, facilitând astfel cooperarea între state. Pe aceste coordonate s-a dezvoltat, de altfel, și programul neoliberal de cercetări empirice, inaugurat de Keohane în After Hegemony... Afirmația survine în contextul unei importante dezbateri despre promisiunile reale sau false ale instituțiilor internaționale, (re)declanșată de neorealistul John Mearsheimer, care reafirmă tranșant concluzia realistă potrivit căreia instituțiile internaționale nu
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
Keohane și Martin răspund că efectul instituțiilor este independent, în sensul că ele controlează efectele puterii și ale intereselor; această condiționare independentă este posibilă chiar dacă instituțiile în sine sunt produse ale unor considerații de putere și de interese. De altfel, neoliberalii nici măcar nu anticipează apariția unor instituții internaționale în arii tematice în care statele nu percep existența unor potențiale interese comune. Acolo unde această percepție există însă, instituțiile le permit statelor să se deplaseze către frontiera Pareto și chiar să contribuie
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
în ce condiții sunt valide propozițiile realiste (1995, p. 42). Însă Keohane a susținut în mod constant ideea complementarității celor două programe de cercetare, iar același lucru reiese și din observația lui Powell potrivit căreia multe aspecte importante ale instituționalismului neoliberal și ale realismului structural pot fi văzute drept cazuri speciale ale unui model mai general de sistem internațional. Referitor la metafora privind cele două lumi diferite pe care le studiază neorealismul și neoliberalismul, ea este valabilă doar într-un sens
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
ale realismului structural pot fi văzute drept cazuri speciale ale unui model mai general de sistem internațional. Referitor la metafora privind cele două lumi diferite pe care le studiază neorealismul și neoliberalismul, ea este valabilă doar într-un sens cantitativ: neoliberalii se orientează cu predilecție înspre alte fenomene internaționale decât cele care țin de securitate. Însă aceasta nu înseamnă că ei neglijează sau recunosc vreo supremație incontestabilă a realismului în domeniul Studiilor de Securitate: teoria instituționalistă ar urma să invadeze gradual
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
datorită faptului că dinamica sa internă a condus, în multe arii tematice, la niveluri de cooperare ce depășesc practicile OIG și sugerează apariția unui nou tip de actor pe scena internațională. În fine, trebuie menționat faptul că literatura de factură neoliberală nu a ocolit nici OIG cu caracter de alianță politico militară. Astfel, hegemonia statocentrismului realist în cadrul Studiilor de Securitate a fost, pe alocuri, pusă în discuție, sugerându-se că dezvoltarea organizațională a Organizației Tratatului Nord-Atlantic (NATO) a avut un anumit
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
sistemul internațional construiește actorii este influențarea decisivă a proceselor prin care actorii își definesc interesele. Într-un sistem internațional ghidat de principii (neo)realiste, un stat superputere își va defini interesul în anumite coordonate. Un sistem internațional dominat de principii neoliberale va determina o definire diferită a interesului național. În procesele de atribuire a identităților și definire a intereselor, actorii internaționali sunt ghidați de anumite reguli. În sens larg, ele sunt depozitarele succinte ale așteptărilor unei colectivități date (comunități intersubiective) referitoare
Constructivismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
Banca Mondială (BM) ar putea fi sursă de insecuritate alimentară la nivel mondial. OMC plasează politicile de liber-schimb și competitivitatea economică ca priorități în atingerea securității alimentare; în timp ce economiile locale și producția de alimente autosuficiente sunt influențate de aceste politici neoliberale care afectează securitatea alimentară a populației locale. Este nevoie, în acest context, de găsirea unor soluții durabile pentru prevenirea unei insecurități alimentare prelungite și acute. Suveranitatea alimentară, principiul alternativ la mișcarea neoliberală, dezvoltat în 1996 de mișcarea internațională țărănească, Via
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
de alimente autosuficiente sunt influențate de aceste politici neoliberale care afectează securitatea alimentară a populației locale. Este nevoie, în acest context, de găsirea unor soluții durabile pentru prevenirea unei insecurități alimentare prelungite și acute. Suveranitatea alimentară, principiul alternativ la mișcarea neoliberală, dezvoltat în 1996 de mișcarea internațională țărănească, Via Campesina, se referă la "dreptul populației, din țări sau Uniuni de a-și defini politica lor agricolă și alimentară, fără a fi influențate de țările terțe"18. Conform acestei definiții date de
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
și politică. Ca sens, suveranitatea alimentară diferă de noțiunea securității alimentare, aceasta din urmă fiind definită de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) ca "accesul la o alimentație suficientă, sigură și sănătoasă pentru toți indivizii", delimitând limitele politicilor neoliberale pentru a se asigura accesul la o alimentație sănătoasă și hrănitoare, precum și practicile agricole industrial și multinaționale. Conform Via Campesina, suveranitatea alimentară este "dreptul oamenilor la o alimentație sănătoasă și adecvată cultural și produsă prin metode durabile"19, motiv pentru
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
rol important în procesul legislativ european. Cu 3940000 euro în 2005, grupul are o intensă activitate politică. Reunește partide comuniste ortodoxe*, neocomuniste*, postcomuniste* și formațiuni cu înclinații „roșii-verzi”. în ciuda acestei diversități ideologice, se regăsește în jurul anticapitalismului* și al respingerii globalizării „neoliberale”, al antifascismului*, al luptei pentru pace* și al anti-rasismului*. în mai 2004, 14 formațiuni comuniste sau postcomuniste creează Partidul Stângii Europene (PSE), ai cărui inițiatori sunt Rifondazione Comunista (Italia) și PDS (Germania). PSE dorește să reunească formațiuni care dispun de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
diferă în ceea ce privește intensitatea procesului. Un consens există în jurul feminismului, democratizării - înmulțire a procedurilor de democrație directă, deschidere la noile mișcări sociale și rețele de cetățeni -, pacifismului* și dezarmării, antiimperialismului și susținerii țărilor pe cale de dezvoltare, opoziției (critice) a Uniunii Europene neoliberale, apărării serviciului public și a achizițiilor statului social. Criticați pentru propria lor „gestiune a capitalismului”, socialiștii sunt totuși considerați ca niște parteneri firești în cadrul unor coaliții guvernamentale. Varianta comunistă reformistă reunește PCF*, Linkspartei-PDS german, Partidul Muncii elvețian, Partito dei Comunisti
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
statele nu sunt preocupate de câștigurile relative, ci de cele absolute 26. Keohane a recunoscut acest lucru în 1993: „Grieco a adus o contribuție fundamentală atrăgând atenția asupra problemei beneficiilor comparative, un subiect ignorat mai ales de comentatorii liberali sau neoliberali ai economiei mondiale”27. Această omisiune este revelată de presupusa ordine a preferințelor din dilema prizonierului: fiecare stat este preocupat de modul în care strategia oponentului său îi va afecta propriile câștiguri (absolute), dar nu de cât de mult câștigă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1999, pp. 96-97) Cu această idee, Wendt ar părea că previne utilitatea unei definiții generale a realismului, precum cea din eseul de față. Dar se poate argumenta că mulți dintre cei despre care Wendt consideră că acceptă centralitatea puterii, inclusiv neoliberalii și el însuși, în ultimă instanță, o resping. De exemplu, Moravcsik (1997, p. 531) îi include pe lista teoriilor liberale științifice pe susținătorii ideii păcii democratice 8. Concluzia logică a acesteia este că, dacă toate țările s-ar democratiza, nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dacă toate țările s-ar democratiza, nu ar mai exista război. Universalizând instituțiile politice interne corecte, s-ar elimina, cu alte cuvinte, amenințarea reprezentată de puterea militară. Această concluzie idealistă este incompatibilă cu realismul, așa cum este el definit aici. Instituționaliștii neoliberali consideră că formele de cooperare internațională în zone de interes specifice pot apărea dacă există instituțiile bine concepute (vezi Keohane și Nye, 1977; Keohane, 1984; Haas, Keohane și Levy, 1993; Keohane și Martin, 1995)9. Odată înființate, puterea nu mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Sovietology: Bridging the Methods Gap in Soviet Foreign Policy Studies”, World Politics, 40, pp. 169-193. Spegele, Roger, 1996, Political Realism in International Theory, Cambridge University Press, Cambridge, UK. Sterling-Folker, Jennifer, 2000, „Competing Paradigms or Birds of a Feather? Constructivism and Neoliberal Institutionalism Compared”, International Studies Quarterly, 44, pp. 96-119. Sterling-Folker, Jennifer, 2002, „Realism and the Constructivist Challenge: Rejecting, Reconstructing, or Rereading”, International Studies Review, 4, pp. 73-97. Strange, Susan, 1987, „The Persistent Myth of Lost Hegemony”, International Organization, 41, pp. 551-574
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai puțin dezvoltate. Să aruncăm o privire mai de aproape asupra chestiunii. După patruzeci de ani de rivalitate și de războaie indirecte, URSS se prăbușește, iar Statele Unite triumfă, impunând cu această ocazie Întregii lumi legitimitatea modelului propriu, cel al capitalismului neoliberal. În același timp, au avut loc multe alte schimbări legate de subiectul nostru. Observăm astfel trei mutații de fond. Prima mutație: organizarea unui sistem În cadrul căruia actorii care exercită hegemonia nu mai sunt (sau, oricum, nu mai sunt doar) statele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
destulă greutate, căci acesta este probabil nivelul cel mai dificil de pus În practică ă, observăm tentative de a se crea o forță militară care să acționeze la nivel mondial. A doua mutație: fenomenul de mondializare a schimburilor, conform logicii neoliberale. Barierele protecționiste slăbesc sau tind chiar să dispară; comerțul Înflorește; investițiile străine directe sunt În plină expansiune; volumul tranzacțiilor financiare crește nemăsurat; costul transporturilor este tot mai redus; noile tehnologii din domeniul comunicațiilor se răspândesc pretutindeni; informațiile circulă cu extremă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acceptarea faptului că Poporul este divizat. Conflictele de clasă care Însoțesc avântul capitalismului neputând fi domesticite de democrația liberală, referința la popor ia o turnură exacerbată. Funcționarea economiei internaționale vine să Întărească această logică. FMI și Banca Mondială impun principii neoliberale statelor neoccidentale. Politicile economice introduse sub patronajul lor contribuie la adâncirea inegalităților. Antagonismele capătă o intensitate sporită. Neputându-le integra Într-o formă democratică adecvată, autoritățile caută să le estompeze și să unească Întregul popor Împotriva „opresorilor străini” (Mann, 1996
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Geneva) ceea ce stă scris în cele două foi, mai ales în leftistul „Courrier International“. Toate articolele astea ipocrite, unde se plânge de mila Africii și a africanilor, apoi se vând pagini publicitare cu produse de lux pentru șefii de întreprinderi neoliberale îmi provoacă greață. Efectiv nu mai pot să le citesc. Sau titluri de genul „Sri Lanka: nature, art, boudhisme“, opus celor de genul „Pologne: l’homophobie se port bien, merci!“. Asepticul și exoticul, inofensivul budism opus homofobiei catolicismului polonez. Lista este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
prilejuri de insatisfacție. Scriu despre mizerii și mărunțișuri. Bombăn toată ziua, mi-am pierdut încre derea în virtuțile nației, în soarta țării, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioții de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmoderniștii la elitiști. Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacționar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]