681 matches
-
vest a satului se vede conturul șanțurilor unei vechi așezări fortificate (cetăți). Diametrul sanțurilor e circa 50 m, înălțimea acestora atinge pe alocuri 2 m. Azi teritoriul e ocupat de un cimitir reformat. În interiorul cetății s-au găsit obiecte ceramice neolitice, romane și medievale. E posibil ca fortăreața să fi fost utilizată încă din perioada lui Árpád (*845; †907). Regele Ungariei și Croației Andrei al II-lea (1205-1235) a făcut cadou satul magistrului Denes, unul din strămoșii familiei Bánffy, familie care
Comuna Cuzdrioara, Cluj () [Corola-website/Science/300325_a_301654]
-
calea ferată, cea mai apropiată gară CFR fiind Brăișoru. Împrejurimile localității Morlaca au fost locuite încă din cele mai vechi timpuri. Drept mărturie, la marginea satului, în locul numit "Drumul găunos" (spre Bologa), s-au descoperit topoare de piatră din perioada neolitica, de pește 4000 de ani vechime. De asemenea, pe teritoriul fostului cătun Remetea s-a descoperit și un fier de plug din perioada dacica. Din perioada stăpânirii române a locului, se mai păstrează fundația castrului român de la Grădiște. De o
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
din județul Cluj, Transilvania, România. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 084), localitatea apare sub numele de „Sz. Miklos”. Numele localității provine de la Sfântul Nicolae (Nicoară), a cărui denumire populară este Sânnicoară. Vechimea așezării este atestată prin fragmente neolitice de silex găsite în locurile ”Pripor” și ”La Țigla” . În Lab s-a găsit un mormânt din epoca bronzului cu vase de lut și ceașcă de cultură Otomani. Pe porțiunea de drum roman care trece pe contrapantele Tarcei Mici s-
Sânnicoară, Cluj () [Corola-website/Science/300353_a_301682]
-
sec. III - II î.e.n. Lângă pârâul Valal, la marginea dealului "Garatfarka", s-a descoperit o urnă de lut bitronconică dacică din sec III-II î.e.n. și fragmente de ceramică dacică "La Téne". Pe teritoriul satului s-au mai găsit un topor neolitic de piatră și fragmente de ceramică din perioada de trecere spre epoca bronzului și din epoca bronzului. În hotarul satului se află o capelă în stil romanic din sec. XII - XIII. Economia acestei localități este bazată în special pe agricultură
Doboșeni, Covasna () [Corola-website/Science/300376_a_301705]
-
topoarele plate de piatră și coarne de cerb, toate specifice acestei culturi. În stratul de humus al stațiunii s-au mai găsit fragmente ceramice și obiecte din fier din a doua epocă a fierului, dovedind faptul că peste o așezare neolitică s-a suprapus o așezare dacică. Pe malul stâng al Oltului se află un castru roman, distrus în cea mai mare parte de construcții din secolul al XVIII-lea , dar mai ales de construcția castelului Mikó din anul 1827. În
Olteni, Covasna () [Corola-website/Science/300381_a_301710]
-
pe DJ 121 E, la o altitudine de 720-750 m. De această comună aparțin satele Ladauti și Saramas. Vestigii arheologice. Pe teritoriul fostei localități Costanda, cu ocazia unui sondaj din 1960 și 1962 s-a descoperit un nivel de locuire neolitic timpuriu cu microlite geometrice și un loc de prelucrare a acestora. Prima atestare documentara: 1843, Zagoni-Bodza; 1874 Zagonbarkany. Preotul Gheorghe Radu, fiu al satului, în monografia comunei natale, afirmă că de numele localității sunt legate mai multe ipoteze: în vechime
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
fost datată în epoca bronzului, epoca dacică și evul mediu. La 300 m la vest de drumul național Sfântu Gheorghe-Miercurea Ciuc, se află o așezare aparținând culturii "Storcevo-Criș". Pe teritoriul satului, în locuri neprecizate, s-au mai descoperit un topor neolitic de piatră cultura "Coțofeni", o daltă și o ceașcă dacică. Prima atestare documentară datează din anul 1332. Principala activitate economică a localității este agricultura (cultivarea cerealelor și legumelor) și creșterea animalelor dar și exploatarea și prelucrarea primară a lemnului, comerțul
Valea Crișului, Covasna () [Corola-website/Science/300384_a_301713]
-
la o altitudine de 548 m, pe DN11 (Brașov-Bacău). Prima atestare documentară datează din anul 1334. Cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate între anii 1957-1959, pe malul drept al râului Negru, în locul numit "Telek" s-a constatat existența unei bogate așezări neolitice. Aici au fost descoperite trei locuințe și două morminte aparținând "culturii Tisa", materiale arheologice aparținând "culturilor Boian, Cucuteni-Ariușd, Bodrogkeresytúr, Coțofeni și Noua", precum și vestigii din epoca bronzului ("cultura Wietenberg") și din prima epocă a fierului. Epoca dacică este deasemenea marcată
Reci, Covasna () [Corola-website/Science/300382_a_301711]
-
din epoca romană. Aici s-au găsit întâmplător substrucții de clădire de piatră, fragmente de țiglă și de ceramică romană provincială. La capătul vestic al satului, pe un loc amenajat ce poartă denumirea de "Mégely", a fost descoperită o așezare neolitică atribuită unei faze timpurii a culturii "Ariușd-Cucuteni", suprapusă de o locuire dacică. Economia acestei localității este una predominant agricolă, bazată pe cultura plantelor (cultivarea cartofului ,sfeclei de zahăr și cerealelor) și creșterea animalelor.
Moacșa, Covasna () [Corola-website/Science/300380_a_301709]
-
de fructieră, periegheza efectuată de Z. Székely, demonstrează că că în acest loc a existat o așezare dacică, din sec. I î.e.n.-I e.n. distrusă de lucrările edilitare. De pe teritoriul satului, dintr-un loc neprecizat provin mai multe fragmente ceramice neolitice, aparținând "culturii Boian, faza Giulești". Începând cu secolul al XVII-lea, izvoarele de apă minerală urmează să fie valorificate, astfel aici se construiesc primele adăposturi din lemn și piatră pentru bolnavii care veneau din împrejurimi la tratament, iar odată cu trecerea
Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/300385_a_301714]
-
de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: tellul de „la Popină” (sud-est de satul Brăniștari); cel din vatra satului Uzunu (ambele aparținând culturii Boian din neolitic); situl de la „Gropile lui Sulă” ( est de Brăniștari), cuprinzând tot o așezare neolitică a aceleiași culturi, precum și una medievală; și situl de „la Beci”, aflat pe terasa Neajlovului, la nord-est de Hulubești, și conținând urme de așezări din Epoca Bronzului (cultura Tei), perioada Latène (cultura geto-dacică) și din Evul Mediu Timpuriu. Alte opt
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
În rest, alte noua obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Șase dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Dealul Morții” cu așezări din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina) și neolitic (cultura Boian); așezarea neolitică de la „Valea lui Moș Ion”, aparținând aceleiași culturi; situl de la „Puțul Popii”, cu o așezare similară și încă una aparținând culturii Tei din Epoca Bronzului; așezarea neolitică (cultura Boian) de la „Valea Goii”, toate patru în zona
Comuna Comana, Giurgiu () [Corola-website/Science/300427_a_301756]
-
obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Șase dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Dealul Morții” cu așezări din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina) și neolitic (cultura Boian); așezarea neolitică de la „Valea lui Moș Ion”, aparținând aceleiași culturi; situl de la „Puțul Popii”, cu o așezare similară și încă una aparținând culturii Tei din Epoca Bronzului; așezarea neolitică (cultura Boian) de la „Valea Goii”, toate patru în zona satului Comana; situl de la
Comuna Comana, Giurgiu () [Corola-website/Science/300427_a_301756]
-
cu așezări din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina) și neolitic (cultura Boian); așezarea neolitică de la „Valea lui Moș Ion”, aparținând aceleiași culturi; situl de la „Puțul Popii”, cu o așezare similară și încă una aparținând culturii Tei din Epoca Bronzului; așezarea neolitică (cultura Boian) de la „Valea Goii”, toate patru în zona satului Comana; situl de la „Dealul Oltenilor”; și situl de la „Buturugile”, ambele din zona satului Vlad Țepeș. Celelalte trei obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură conacul Mihail Kogălniceanu (sfârșitul secolului al
Comuna Comana, Giurgiu () [Corola-website/Science/300427_a_301756]
-
În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Unsprezece obiective din comuna Ghimpați sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două din ele sunt situri arheologice: așezarea neolitică aparținând culturii Boian aflată la 300 m est de Ghimpați; și situl de la vest de satul Naipu, de pe malul Câlniștei, sit ce cuprinde așezări din neolitic (cultura Gumelnița) și din perioada Latène. Celelalte nouă sunt clasificate ca monumente de arhitectură
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
În rest, alte patru obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Unul dintre ele este situl arheologic din „Grădina IAS” de la est de satul Herăști, sit ce conține o așezare neolitică atribuită culturilor Boian și Gumelnița, și o necropolă daco-romană din secolul al IV-lea e.n. Alte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură conacul Stolojan (1900) de lângă podul de peste Argeș și curtea Stolojan (secolul al XIX-lea), aflată în
Comuna Herăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300436_a_301765]
-
Grajdurile CAP” din Bila; la est de cimitirul din Bila; lângă fostele magazii CAP din nord-nord-vestul satului Schitu; la sud-vest de Schitu; precum și la „Măgura lui Boboc”, la 3 km de Schitu către Naipu, unde s-a găsit un tell neolitic aparținând culturii Gumelnița. Vestigiile datează din perioade ce variază de la neolitic (culturile Boian și Gumelnița) până în Evul Mediu Timpuriu. Alte trei obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1857); școala veche (1900), ambele din Schitu; și
Comuna Schitu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300444_a_301773]
-
1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Șapte obiective din comuna Vânătorii Mici sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: tellul neolitic (cultura Gumelnița) de la „Spital”, în satul Izvoru, aflat lângă biserica veche de lemn, pe malul stâng al Neajlovului; așezarea din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina III) aflată la 500 m de satul Vânătorii Mari spre Corbeanca; așezarea din secolul al
Comuna Vânătorii Mici, Giurgiu () [Corola-website/Science/300450_a_301779]
-
din ruinele caselor acestora (1640) și din biserică „Adormirea Maicii Domnului” (1646). În rest, alte opt obiective din comuna sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu că monumente de interes local. Șase dintre ele sunt situri arheologice: așezarea neolitica din „Valea lui Gâlca” (la est de Vărăști); situl arheologic din curtea fostului CAP Dobreni cu o așezare neolitica aparținând culturii Gumelnița și una din Epoca Bronzului (cultură Tei, faza III); așezarea din perioada Latène (secolele al III-lea-I
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu că monumente de interes local. Șase dintre ele sunt situri arheologice: așezarea neolitica din „Valea lui Gâlca” (la est de Vărăști); situl arheologic din curtea fostului CAP Dobreni cu o așezare neolitica aparținând culturii Gumelnița și una din Epoca Bronzului (cultură Tei, faza III); așezarea din perioada Latène (secolele al III-lea-I î.e.n.) din Vărăști, la limita fostului sat Obedeni; o altă așezare neolitica a culturii Gumelnița, aflată la marginea de
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
curtea fostului CAP Dobreni cu o așezare neolitica aparținând culturii Gumelnița și una din Epoca Bronzului (cultură Tei, faza III); așezarea din perioada Latène (secolele al III-lea-I î.e.n.) din Vărăști, la limita fostului sat Obedeni; o altă așezare neolitica a culturii Gumelnița, aflată la marginea de est a satului Dobreni, pe malul Șabărului; situl de la „Hotarul Cucoanei” (fostul sat Obedeni), cu așezări din perioada Latène și Evul Mediu Timpuriu (cultură Dridu); și situl de la Vărăști aflat la ieșirea din
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
și documentele istorice fiind puține, doar legenda mai oferă ceva informații despre fondarea satului. Zona ocupată de această așezare a fost propice locuirii, urmele de activitate umană coborând în timp mii de ani, până în epoca bronzului și probabil, până in neolitic.Dovezile acestei locuiri străvechi se mai pot găsi în pământ, în locul numit La Cărămizi, ce se află la o distanță de câteva sute de metri în spatele fostului CAP, pe malul singurului ochi de apă rămas din lacul numit , sugestiv, Cărămiziul
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Sâncrăieni - Cozmeni - Băile Tușnad. Prima atestare documentară datează din anul 1332, dar săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului aduc dovezi materiale a unui locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în sud-estul satului s-a descoperit o așezate neolitică de tip "Criș" precum și urmele unei așezări din "Hallsttat". În locul numit "Bobélyok" s-au descoperit fragmente de vase ceramice aparținând culturii "Wietenberg" și epoca dacică iar în zona cimitirului materiale arheologice din epoca bronzului. La marginea vestică a satului, spre
Cozmeni, Harghita () [Corola-website/Science/300476_a_301805]
-
local. Două sunt clasificate drept situri arheologice așezarea din Epoca Bronzului (cultura Glina) de la Roșu, aflată pe malul drept al Dâmboviței, în colțul pădurii; și situl de la Chiajna, de pe malul înalt al Dâmboviței, între conac și cimitir, cuprinzând: o așezare neolitică, una din Epoca Bronzului (cultura Tei), una geto-dacică, una din secolul al VI-lea e.n. și una medievală din secolele al XVI-lea-al XVII-lea. Celelalte două monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură. Unul este biserica „Sfântul Nicolae
Comuna Chiajna, Ilfov () [Corola-website/Science/300492_a_301821]
-
Ilfov, din subordinea municipiului București, sector devenit în 1981 județul Ilfov. Nouă obiective de pe teritoriul comunei Ciorogârla sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov, ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice tellurile neolitice din satul Ciorogârla punctul „La Plopi”, atribuite culturii Boian; situl de la liceul agroindustrial din același sat cuprinzând o așezare neolitică, una din Epoca Bronzului aparținând culturii Glina, și una din secolele al III-lea-al IV-lea î.e.n.; și situl
Comuna Ciorogârla, Ilfov () [Corola-website/Science/300494_a_301823]