465 matches
-
poezia lui Lucian Blaga intuiția nu se oprește însă niciodată în imposibilul necreator de viziune; tocmai pentru că intuiește adânc, ea sesizează în miezul ascunderii ceea ce se ascunde și ființează în ascuns, "vraja nepătrunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric"2. Deși nepătruns - cu gândul, cu vederea -, ascunsul dă semn în noaptea ființării, vestește discret posibilul început. Nu se închide prin urmare în nemanifestabilul absolut, ci este el însuși deschiderea prin care absolutul începe să semnifice, încolțește în miezul neființei, făcându-le pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
transparent al unei necurmate faceri 19. Creația înseamnă ascensiune, relief ce se înalță în adânc ridicând întregul poem: "florile/ spre alte foarte înalte poieni tânjind/ mai invocă și-acum/ lumina ta fără de nume20". Între ceea ce se dă ca început al nepătrunsului ascuns - sămânță mirabilă - și ceea ce se deschide în floare și apoi în fruct, câmpul revelării posibilului ia trup de lumină. "Mirajul unui dulce fruct" căzut "neașteptat în palme - dar21" nu arată mai mult decât survenirea luminii; nu apariția în lumină
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
scufundată a "omului interior" (homo absconditus), și apoi "centrul său inefabil și incognoscibil", nucleul ontic și adevărata inimă de taină (cor absconditum)56. Or aici ceea ce arată lumina nu se pune în lumină, dar nici nu se ascunde în faldurile nepătrunse ale frumuseții; frumusețea transpare în inima luminii ca miez al unei arătări nevăzute, transparente. Sunt pleoapa unei taine, acopăr, nu ascund"57; atât și nimic mai mult, căci ceea ce se acoperă în arătare se descoperă ca imagine. Doar în imagine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inversă a trupului poetal: "Asemene glorie/ îngerii nu visează,/ asemene aripi/ n-au fulgerele Lui,/ ce răsar din neguri,/ din nouri sâlhui". Aici imaginea nu depinde de nimic pentru a fi; asemenea aripilor ce răsar din neguri și din norii nepătrunși, ea e figura sublimată a trans-aparenței, forma inaparentă a Gloriei în lumina căreia cele ce încă nu sunt se văd ca și cum deja ar fi. Revelarea dispariției (Dan Laurențiu) Cum se proiectează imaginea pe ecranul unui peisaj adumbrit, descompus până la invizibil
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să se eschiveze de la dorința pe care au provocat-o. Bărbații descoperă astfel că ele nu sunt nicidecum o pagină albă, acel lut gata să fie modelat la care visează ei, ci ființe de sine stătătoare, mai mult decât neîmblânzite, nepătrunse. Mai mult decât atât, tinerele practicante ale flirtului nu apar niciodată albe ca neaua: plăcerea, chiar dacă nu a devenit încă juisare, nu le este străină. Înainte de măritiș, aceste fete tinere au intrat în contact fizic, au fost atinse de alți
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sale asupra subconștientului, doctorul Freud a atins firește și această problemă. El a arătat că și noi purtăm în suflet, asemenea minelor de sare de la Wieliczka, un "imperiu alb-strălucitor al cavernelor boltite și culoarelor labirintice și al transepturilor înalte", genuni nepătrunse, adâncimi nebănuite... Partea a treia 1944-1968: Eboșă de cuplu "eliberat" 1945-1950: O ELIBERARE A CORPURILOR? Departe de Auschwitz, capitala imperiului nazist, forțele aliate se desfășoară, se reorganizează și pregătesc o contraofensivă. În 1941, echilibrul forțelor combatante se modifică. Anglia nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de celălalt pot părăsi centrul pistei de dans, retrăgându-se către margine, într-un ungher întunecat. Asta fac, în seara aceea, Bab și flirtul ei. Chipeșul François o trage după el în bucătărie, "care era cufundată în întunecimea cea mai nepătrunsă", iar aici se arată mult mai "iubitor". Cum Bab poartă o rochie de păstoriță stil Ludovic XV, cu decolteu larg, François îi sărută mereu gâtul, porțiunea unde începe pieptul. Ba chiar încearcă să-și bage mâna în corsajul ei... Se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu soarta. Potrivit exegetei, acesta nu pătimește destinul ci îl recunoaște și consimte la el. Omului tragic, conștient de limitele proprii, soarta îi apare ca rost statornic, iar conștiința tragică se naște în actul liber al adeziunii integrale la orânduirea nepătrunsă (p. 122). Eteocle luptă pentru libertatea de a-și realiza destinul. Lepădându-se de sine spre a se regăsi în rostul rânduirii eterne, el depășește stadiul suferinței primitive (p. 124). Tragicul este aspectul cel nou al conștiinței active, actul dramatic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Prometeu care îi prezice viitorul redeșteptându-i conștiința (p. 168). Puterea de anticipare, lăsată în umbră de mitografi, definește personajul eschilian. Tragicul se naște din întâlnirea cu destinul survenită când eroul își împlântă privirea limpede a cugetului în bezna nepătrunsă a soartei (p. 170). Prevestirea viitorului lui Io anunță scena în care Prometeu îl înfruntă pe Hermes, trimis de Zeus să-i smulgă taina cu privire la fiul lui Thetis menit să fie mai puternic decât tatăl său. Bizuindu-se pe forța
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și iluzii. Arta și cultura, după Lucian Blaga, dobândesc o autoritate, un hieratism, chiar o sacralitate prin faptul că ne oferă modalitatea de a încerca descifrarea tainelor din spațiul în care existăm. Și noi vrem să aflăm încă din tainele nepătrunse sau neînțelese ale Iașului dintotdeauna. Similitudinile conexiunilor pe subiecte atât de diferite aparent (întâlnite în Eseuri) îmi par nu numai frapante, îmi par chiar ciudate prin nuanțele, accentele, asemănările care se repetă istoric și metafizic, într-o filozofie agreată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să fie și mai mare. A.B.Se spune că scriitorii nu pot trăi singuri, dar, scriu singuri. Dacă ar fi să mulțumiți cuiva pentru ceea ce sunteți, cui ar trebui să mulțumiți? Mulțumesc Universului că e atît de mare, de nepătruns, inepuizabil ... Dacă ar fi fost epuizabil, azi am fi fost niște ființe tare încîlcite, frustrate, sufocate, captive în propriile limite. Așa, însă, avem destul loc să ne desfășurăm imaginația, să ne descărcăm nebunia individuală. În una din cărțile mele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în considerare a ceea ce Giuseppe Ungaretti înțelegea prin Sentimentul timpului. În materie de eternism, Blaga e mult mai apropiat de mai vârstnicul Sadoveanu decât de alții din propria-i generație; reperele psihosenzoriale ale lui Blaga lumina, stihialul, zariștea cosmică, misterul nepătruns, orizontul abisal și întoarcerea spre sine coincid surprinzător cu cele sadoveniene. De o parte, muntele sacru sadovenian și "țara de dincolo de negură"; de alta, la Blaga, muntele mitic, nu mai puțin impregnat de taine. La capătul vederii muntele era pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lumii” pe care o redăm în întregime: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 112 Și nu ucid Cu mintea tainele ce le-ntâlnesc În calea mea În flori, în ochi, pe buze ori morminte... Lumina altora Sugrumă vraja Nepătrunsului ascuns În adâncimi de întuneric, Dar eu, Eu cu lumina mea sporesc a lumii taine Șintocmai cum cu razele ei albe luna - Nu micșorează, ci tremurătoare Mărește și mai tare taina n spații. Așa îmbogățesc și eu întunecata zare Cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
într-un TGV pentru a te considera un spirit itinerant. Trenulețul ne poartă printre vile cochete, acoperite cu olane, printre grădini frumos aranjate și pâlcuri de palmieri înalți, spre punctul de destinație, cunoscut doar gazdelor noastre portugheze. Gândurile lor sunt nepătrunse (numai dacă nu-ți propui să le penetrezi telepatic), și în loc să mergem spre o zonă culturală a orașului, cum ne-am fi așteptat, facem o escală la țărmul Oceanului, într-un loc numit, foarte plastic, Boca del Inferno (Gura Infernului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am stat mai mult timp pe punte, sub umbrele, cu ochii ațintiți la splendoarea de castel care-și scălda zidurile în apă. O imagine în oglindă a măreței reședințe a cruciaților, trecând prin fața noastră, îndepărtându-se cu toate enigmele sale nepătrunse. Prindem ocazia pentru a face fotografii cu Felicitas Hoppe, cu VITALIE CIOBANU și cu Andrei Bodiu pe punte, având drept fundal turnurile medievale. Admirăm malurile verzi ale râului, cu sălcii pletoase și stuf - o vegetație foarte bogată, un verde pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a clădit institutul biologului Pavlov. Coltuși. Un loc de retragere și liniște. Laboratoare și locuințe, ale tuturor celor care se devotează cercetărilor științifice. E un loc de pace. Totuși aici are loc un război neostenit pentru a cuceri tainele încă nepătrunse ale vieții. Bustul lui Pavlov. Statui ale cânilor sacrificați pentru știință. Casa lui Pavlov, rămasă nelocuită după moartea lui, cu tot ce cuprindea în două etaje, e de lemn. Vineri, 29.VI Din vremea însorită a Leningradului, revenim în ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la el de două ori ca să-l recunoști. Fața-i era brăzdată de o suferință la care ochii lui nu luau parte. Era o suferință a celulelor lui și numai a lor. El Însuși - eul conștient, care privea prin ochii nepătrunși, calm-alerți, de borfaș - nu avea nimic de-a face cu această suferință a celuilalt sine al său respins, o suferință a sistemului nervos, a cărnii și viscerelor și celulelor. S-a strecurat la masa la care stăteam și a comandat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zone mărfii, simțind lipsa vagă și persistentă, ca o fantomă palidă a sevrajului. Așadar, tipul ăsta umblă prin locurile În care Își practica odată Îndeletnicirea lui Învechită și de neînchipuit. Însă e impasibil. Ochii-i sînt negri și au calmul nepătruns al unei insecte. Arată ca și cum s-ar hrăni cu miere și siropuri levantine, pe care le suge printr-un fel de trompă. Care e Îndeletnicirea lui pierdută? Cu certitudine e ceva din clasa de jos și are legătură cu morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zice, înmărmurit, privind imensitatea zdrobitoare ce se desfășura dinaintea mea. De unde și până unde, îmi ziceam în gândul meu, atâta amar de apă care înfășură pământul de jur împrejur? Ce lumi, ce prăpăstii, ce taine or fi în adâncimile ei nepătrunse, în vecinicul ei întuneric? Toate aceste întrebări fără răspunsuri se înfățoșau minții mele speriate care nici prin vis nu visase așa ceva. Stam în fiecare zi ceasuri întregi în fața pustiului de apă, fără nici un gând, ascultând glasul ritmic al valului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dulci, mai prietinoși, mai primavaratici; sunt plini de taine, plini de legende, plini de doine. Ei îmi povestesc multe de toate din trecutul, din prezentul țărei aceștia și îmi vorbesc profetic și despre viitor. În codrii lor ca niște cetăți nepătrunse s-au adăpostit odinioară vechii noștri luptători, care ne-au pastrat neatinse numele, limba, credința și datinele strămoșești. Tot ei vor priveghea și în viitor asupra destinelor neamului nostru ca niște străjeri neadormiți a căror brațe s-întind departe ș-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un drum al pierzaniei. Sunt sigur că tu, păstrătorul cărții pecetluite, știi despre ce e vorba, fiindcă, deși cauți să nu arăți, tu știi tot ce se petrece, puține taine de aici și de jos, de pe pământ, îți sunt ție nepătrunse... Mă opresc din iureșul vorbirii și-l fixez pe Lazarus dorind să obțin de la el o confirmare că aprecierile mele sunt corecte. El tace cum îi este felul, nu spune nu, și eu iau asta drept un da categoric. -Lazarus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Pentru că și cei mai înrăiți feminiști tot acceptă că potențialul fizic al femeii față de al bărbatului nu e chiar același. Sau la tehnologie, acest fascinant - acum, când privesc în urmă - obiect de studiu al cărui utilitate emana din gândirea de nepătruns a mai-marilor comuniști... Cot la cot cu băieții, cream tot felul de artefacte ce nu-și puteau avea vreun rost decât în societatea noastră multilateral dezvoltată. Unul dintre obiectele astea era cutia poștală. Cine n-a făcut - la vârsta când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aveam și responsabilitatea scrisului literar, al nostru și al unor confrați care activau la Cenaclul literar din localitate și se adresau paginii literare a ziarului... „Scrisul - această frumoasă îndeletnicire liber asumată, pasionantă ca dragostea pentru femeia iubită, pornită din adâncurile nepătrunse ale spiritului, devoratoare de energii intelectuale și sufletești, - scrisul cu înaintări și stagnări, cu împliniri și poticneli, cu bucurii și întristări este una dintre temele predilecte ale discuțiilor noastre. Ne bucurăm că ne vedem, iar schimbul de informații și de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Mihăiță dă colțul, în fine (deși, la cum joacă, e mort din prima scenă), personajul lui George Alexandru se pierde printre morminte, iar scenariul îl lasă acolo. Acest film înduioșător de stângaci, incoerent și previzibil conține totuși un mister de nepătruns : în închisorile comuniste, numărătoarea la ruletă să făcea crescător : 1, 2, 3, poc ! 20 de ani mai târziu, în cazinou, se făcea ca un countdown : 3, 2, 1, poc ! Sens ascuns sau scăpare ? Aceasta-i întrebarea. Capitalism/comunism (azi/ieri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Deci, jos cu plăcerile trecătoare și cizmulițele roșii (ca ale lui Gheorghe Cozorici în ștefan cel Mare), sus cu privirea tragică și broboada neagră ! Cărmăzan trage mult enorm ! de înmormîntare (și de praznic, unde primarul dezbate cu preotul misterul de nepătruns al alegerii unui cuvînt de gen feminin, sulă, pentru a desemna un organ masculin sula) și trebuie să spun că insistența lui m-a mișcat ; sigur că n-aș mai vrea să văd în viața mea un film de-al
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]