460 matches
-
Aflată la Cotroceni, Regina Maria notează informații despre nora sa, rămasă la Sinaia: „Veștile despre Sitta sunt îmbucurătoare”. Presa anunță că Regina Sofia, mama Principesei Elena, va veni de la Atena la Sinaia, via Constanța, pentru a-și întâlni fiica și nepoțelul, Mihai. Regina Maria i-a venit în întâmpinare la Constanța. Joi, 3 noiembrie. La ora 1230, Regina Sofia a sosit cu trenul la Sinaia. Ca și în zilele trecute, interesul pentru mamă și copil este la fel de intens: „M-am dus
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
este în Rădăuți, Calea Cernăuți, nr. 103 și distribuie carburanți (benzină, motorină) și butelii de aragaz. Când dispune de timp, se ocupă de mașini și agricultură, împletind aceste două frumoase pasiuni. În schimb, Laurica, își folosește puținul timp liber alături de nepoței, împletind sau cosând goblenuri. Pasiunea ei însă e contabilitatea, care o practică din anii tinereții. Familia Burciu Vasile și Laurica, nu și-a uitat rădăcinile, locul de unde descind. Mereu se întorc la Costișa, satul natal, de care îi leagă cele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sunt îngropate în legendă. Japonezii reunesc în alcătuirea ființei lor sensibilitatea poetului, dar și duritatea și tăria de caracter a războinicului. Prima călătorie: București Charles de Gaulle Narita Primăvara-2002 Este prima mea călătorie spre Japonia. Sunt „garda de corp” a nepoțelului meu, Dimitrios, în drumul spre Țara Soarelui Răsare, pentru reîntregirea familiei. Deși a trecut puțin timp de la tragicele evenimente din 11 septembrie 2001S. U. A., îmi însoțesc, plină de curaj și hotărâre, prețioasa comoară și am convingerea intimă că totul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mai se serbează “ziua constituției”; pe 4 mai se serbează « midori-no-hi » (ziua naturii, a renașterii); pe 5 mai este sărbătorită “ziua băieților”. Perioada de ședere fiind de trei luni, am avut fericita ocazie să văd toate acestea, bucurându-mă alături de nepoțelul meu, deși, la fel ca în poveste, „un ochi îmi râdea și altul îmi plângea”... când mă gândeam că eu o să plec fără el. Dar pentru că îl iubesc, m-am consolat cu gândul că va trăi într-o țară civilizată
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
se potrivește. Taro-san a încheiat fermecătoarea poveste a sake ului cu aceste cuvinte: „Închide ochii și deschide ți sufletul, savurează cupa de sake în liniște... Kampai! Noroc!” La întoarcerea de la Kyoto mi-am făcut timp să stau de vorbă cu nepoțelul meu, elev la o școală din Asakusa. Dimi s-a adaptat foarte bine vieții din Japonia și are mulți prieteni aici. Educația în școlile japoneze Sistemul de învățământ japonez arată așa: 6-3-3-4. Ceea ce înseamnă: 6 ani de școală elementară 3
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
toamna”! Când le-am expus băieților ideea unui „jurnal de bord” m-au aprobat, astfel au devenit colaboratorii mei, filmând sau fotografiind ceea ce le-a plăcut în mod deosebit. Cristina a fost călăuza și traducătorul nostru, la fel și Dimi, nepoțelul meu din Japonia. Soțul Cristinei, Shinya, era cel care ne povestea despre legendele și tradițiile japoneze. Părinții lui au lucrat într-o bază militară americană, el născându-se în acea bază unde a copilărit alături de copiii americani, albi și negri
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Kamakura, la onsene, pe Aleea Nakamise, ne-am plimbat cu vaporașul pe râul Sumida și am făcut o mulțime de poze. Kotoha s-a comportat ca o soră mai mare a lui Dimi. Am îndrăgit această copilă ca pe proprii nepoței. Spre amintire, mi-a făcut în agenda de însemnări un desen. S-a atașat de noi și comunicăm foarte bine prin semne și zâmbete, iar băieții prin intermediul lui Dimi, dacă era bine „răsplătit” pentru efort... La ora 18:30 ne-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mele. Deocamdată, sunt înghesuite în toate cămările inimii. Când voi ajunge acasă, le voi ordona, apoi le voi ajuta să iasă la suprafață prin scris. M am bucurat de această vacanță, fiind într-o companie grozavă: cei trei fii, fiica, nepoțelul și ginerele, șapte „magnifici” sau șapte „samurai”! Fiecare dintre noi, a trăit sentimentul de „deja vu”. Cel mai mult însă, l-a avut Cristi , care, după câteva halbe de bere, începea să vorbească în japoneza veche, după spusele ginerelui meu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și străduința fiecăruia de a nu-l indispune pe celălalt. Le-am mulțumit, Cristinei și lui Shinya, chiar și lui Dimi, pentru efortul făcut de a ne asigure o vacanță de neuitat. Eram fericită la gândul că fiica mea și nepoțelul și-au găsit locul într-o țară civilizată, lângă un om de caracter și foarte generos. El apreciază faptul că am crescut șase copii și am menținut familia unită. Aceste vacanțe, pe care ni le pune la dispoziție, vin din
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de cireș, visul poetului, dar și curajul și spiritul neînfricat al samuraiului. Pentru unii, Japonia înseamnă sunet, pentru alții culoare, pentru mine, Japonia simbolizează sunet, culoare și încă ceva în plus... Japonia este țara care mi-a adoptat fiica și nepoțelul... Noaptea s-a așternut, soarele a trecut în asfințit pentru ca mâine să răsară din nou, aducându-ne lumină, căldură și speranță în suflet. Sunt împăcată cu tot ceea ce las în urma mea și pășesc în viitor cu gândul curat și plin
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sinceritatea scrierii, în țara legendelor mitologiei Shinta, unde Zeița Soarelui Amaterasu este închisă într-o peșteră de către fratele ei. Mi-am adus aminte de această legendă citind primele pagini ale cărții în care simțim emoțiile autoarei, având alături comoara neprețuită, nepoțelul, în primul drum spre Capitala Luminilor, Parisul cu aeroportul Charles de Gaule, și apoi în zbor, cu emoțiile firești, până la Narita, capătul călătoriei. Unde, cazați la un hotel la etajul nouă, priveasc pe fereastră, în toată măreția sa, Templul “Asakusa
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
local select ? — Ia, s-auzim, râde Cristi. Pribeagu ia un ton serios, se ridică în picioare, ușor clătinându-se, și începe să recite cu glas tare : — Bunicuța lui Pandele ! După Strada Ghica Tei... A băgat cumva de seamă, cum că nepoțelul ei... Când nu-i observat de nimeni, nici tăticu’, nici mămica, se cam joacă cu puțica ! Aplauze din nou. — Stați, stați, domnii mei... Că i-a spus, nu l-a lăsat. Zice măi Pandele, dragă, nu-i frumos ! Vezi pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bine face, numai că el nu va ezita să trimită alți și alți oameni la pușcărie pentru ca planul lui să reușească. Tu voiai să ataci pe ambele fronturi. Mama ta era siriană, tatăl, palestinian. Știai ce înseamnă umilirea unui popor. Nepoțelul care n-a reușit și care vine smiorcăindu-se la emirul X ca să-i vorbească de necazurile sale și să-l ușureze de un cec... Cine va ști să aprecieze sacrificiul individului în lupta dusă pentru izbânda Poporului?" Tu unul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească-nțelepciune. La răspântia din vale, gârbovit de zile grele, Un bătrân și-oprește pasul, sprijinit între proptele. Nepoțelul, ce spre școală, se grăbește de-astă dată Îl salută..., iar bunicul: „bună dimineață, tată!”. 22 mai 1941 Ia seama Văd suflete muncite de flacăra ideii Ce rătăcesc „cărarea” de patimi mult orbiți... Nu-nconjură prilejuri, ci se aruncă-n
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
apăr pricina înaintea lui Dumnezeu" (Iov,13.3). Un "Iov" contemporan însă, care are la îndemână sute de citate, nu doar din Scripturi, ci și din literatura clasică sau modernă. Așadar, la o vârstă când cei mai mulți dintre bunici își plimbă nepoțeii prin parc, le inventează jocuri și jucărioare sau le povestesc seara câte un basm plăsmuit de alții, Victor Aciocîrlănoaiei nu pregetă să ia în spate crucea scriiturii pentru a le spune urmașilor una dintre cele mai adevărate și mai tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Suntem mai vârstnici cu o vreme, Ne-am prins la tâmple ghiocei, Am adunat și ani și... lene, Avem acum... și nepoței... Suntem mai vârstnici cu... un ceas, Măi ucigași cu inc-o floare, Din câți am fost, câți am ramas, Să râdem azi, cântând sub soare! Colegi, e ceas de sărbătoare, Lăsând tristetea-n amintire, Să ne-aruncam în dar o
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile Curelaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93334]
-
bucatele de pe masă. De când bunicul spărsese o farfurie, mâncarea îi era servită într-un castron de lemn. Uneori puteai vedea în ochii bătrânului câte o lacrimă. Singurele cuvinte care îi erau adresate erau scurte avertizări, atunci când scăpa furculița sau mâncarea. Nepoțelul de patru anișori privea totul în tăcere. Într-o seară, înainte de cină, tatăl a observat că băiețelul său se joacă cu niște bucăți de lemn pe care le zgâria. Cu blândețe, a întrebat copilul: „Ce construiești acolo, micuțul meu?” „Eeei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a câinelui, nici "domnia ta" n-ai fi trădat de două ori: și Moldova, și pe domnul ei. Te-ai putea gândi totuși că, de mă osândești, zdrobești inima dragei tale surioare și... și urgisești niște prunci ce-ți sunt ție nepoței, cerșește Isaia. Ștefan se întoarce către Sora ce plânge în brațele Mariei. Mă doare durerea ta, Sora... Te rog să mă ierți... Spune! Pot să fac altfel? Sora hohotește, dar din gura ei cuvânt de îndurare nu iese... Isaia se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost primul traducător al lui Sorescu, poate cel mai capabil de a adapta finețea versurilor soresciene la tonul complicatei rigori suedeze, fără să slăbească intensitatea poetică a epicului narativ sofisticat. Altfel, poezia lui Sorescu, aparent ușor de tradus chiar de nepoței, suna așa cum editorul Vladimir Dimitrijevi¾ obișnuia să spună: poem de cabaret. În Sydsvenska Dagbladet a apărut o pagină despre Sorescu, scrisă de poetul și criticul Tommy Olofsson. El scrie: „Literatura română e sfidător de bogată, cu toate deceniile de cădere
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de presă după victoriile istorice, precum acel 5-1 cu Germania. Nu va fi nici un silenzio stampa, Beckham, Seaman și Owen nu vor trata ziariștii cu fundul, echipa Angliei nu se va comporta ca o bunică peste care tocmai a năvălit nepoțelul în closet exact cînd își ridica poalele. Pentru tabloidele englezești, funcționează principiul universal de presă „It’s bleeding, it’s leading“, adică iese în față ceea ce sîngerează. Mai concret, e important ceea ce interesează. În acest moment, cu o lună înainte de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pruni, suman alb de zăpadă, bunicul este evocat cu tabieturile lui valahe, prin putina în care făcea băi de nuc, casa bătrână prin mirosuri de șerbeturi: Prin ochelari de geamuri privea cu ochi de lampă Ca o bunică bună la nepoțelul mic. Pe-atunci știam că-i vie; azi nu mai știu nimic: Apăs cu nepăsare de om pe-a ușii clampă. Sub coperișul care îi sta ca un bonet, Glicina ce pe tâmple cădea ca o șuviță. Și, mirosind a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
divorțat și ea, și la nunta căruia eu am fost cavaler de onoare... Ei, ea era văduvă, eu văduv, ne-am căsătorit, după primul an de căsătorie am avut un băiat, acum e inginer aci, are o firmă... am și nepoțel de 8 ani și-s foarte, foarte fericit. Am lucrat În construcții și-am fost bine apreciat, am primit un apartament cu patru camere, cu garaj - am avut și mașină, vă Închipuiți -, cu o curticică, și l-am dat la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost Închis, am și niște bani În plus, nu? Eu mă descurc foarte bine. Copilul nu trebuie să mă ajute cu nimic, el Își câștigă treaba lui, eu cu nevastă-mea mă descurc, stăm aproape unii de alții, am un nepoțel de toată splendoarea, bun de carte, drăgălaș. Ce să-i mai cer altceva lui Dumnezeu? Sănătate-i mai cerem lui Dumnezeu amândoi. Sunt foarte-foarte fericit. Dar resentimente aveți? Nuuu! Nu! Păi, așa m-am născut... Eu nu urăsc pe nimenea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care nu poate decât să se închidă în sine însuși 504 și asupra lui însuși și să lucreze. Intruziunea celuilalt se impune sub o formă acustică, vacarmul tatălui care "râde și cântă, bătând din palme pentru a-l distra pe nepoțel, ceea ce constituia o gălăgie smintită, monotonă, neîntreruptă și care reîncepea mereu cu și mai multă putere"505 îl smulge pe Kafka din somnul de dimineață. În fața acestui tumult incomprehensibil ("dansurile negrilor mi se păreau mai inteligibile"), acest mod de a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se mai confruntă și azi, ca acum patruzeci de ani, cu „umbrele de la Pitești” care „circulă printre noi, ne întâlnim la colț de stradă, prin grădini, unde mai întâlnim, e drept și călăii scoși la pensie și plimbându-și duminica nepoțeii de mână. Toți sunt încă printre noi, și morții și vii, și victimele și călăii, cu toții știm că celălalt știe tot ce nu este mărturisit, alcătuind un fel de boare ciudată care otrăvește atmosfera și o va otrăvi până când totul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]