895 matches
-
calcați Grînele-n picioare! vitele mele, pașteți 700 Ciorchinii copți! Pastorii strigă după Lúvah, prințul Iubirii. Taurii lui Lúvah să calce Grînele-n picioare și harabaua plină s-o tragă În Hambar în vreme ce copiii-adună Spicele din jurul ușii. Atunci își ridica-vor mîinile neprihănite și-i mîngîia-vor înfuriatul nas, Iar el va linge gîtul dalb al fetișoarei și pește capul ei 705 Va răspîndi mireasma răsuflării sale; în vreme ce din ai săi munți înalți Al groazei leu jos coborî-va, și-ncovoindu-și luminoasă coama
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
însele condiționate din afara persoanei, în lumea sensibilă omul este existență eteronomă; dându-și sieși legea, având astfel putința acțiunii din datorie, în lumea inteligibilă, omul este ființă autonomă. "Kant distinge spune Ion Petrovici pe lângă eul nostru transcendental, cu puritate morală neprihănită și un eu empiric, o puternică cetățuie egoistă a sufletului nostru preocupată numai de fericirea individuală"65. Dar, date fiind acestea, cum comunică cele două instanțe ale unității umane de existență? În ipoteza năruirii acestei unități datorită plasării celor două
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
poezie Neliniștea purpurei (1979) este un imn închinat țării și oamenilor, pământului ei, cinstind „mâna roditoare-a țăranului/ preacurată de atâta țărână” (Greu încărcat de lumină). Pe fond de peisaj străvechi, se intonează o poezie de o senzualitate gravă, între neprihănit și solemn, născută din neliniștile iubirii prevestitoare de nuntă (Bucură-te, tu, Descântec întors, Mâinile , Neliniștea purpurei). Volumele ce s-au succedat cu o ritmicitate susținută, Ființa tainei (1981), Muntele și Iluzia (1984), Curat și nebiruit (1986), sunt alcătuite din
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
de ființă. Moartea, despuiată de suferință, de speranța redempțiunii se reduce la recea numărătoare a cadavrelor (Dimineață, Morții). Închisoarea e „Golgotă șeasă, fără altare”. Totuși, o undă de lumină în ochii unui monstru (Sfântul), Ion Ion, fixat prin moarte în neprihănita copilărie, „fătălăul”, cu suprafirescul genealogiei lui metaforice, de androgin („Cine știe din ce zmârc,/ Morfolit de o copită/ De făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
marine („Deci l-au luat pe Iona și l-au aruncat în mare și s-a potolit urgia ei”, cf. Profetul Iona, I, 15), și mitul Ifigeniei, care trebuia să fie sacrificată prin decapitare pentru declanșarea vântului marin („Primește sângele neprihănit din gâtul gingaș de fecioară/ Și dă acestor nave prielnică plutire”, cf. Euripide, Ifigenia la Aulis) (50). Faptul că în ultima clipă, pe altar, zeița Artemis o înlocuiește pe Ifigenia cu o căprioară arată epoca genezei acestei legende : când sacrificiul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
exerciții și gimnaziile; * au exilat pe acuzatori; * l-au condamnat la moarte pe Meletos; * au ridicat o statuie în cinstea lui Socrate; * Anytos a fost alungat. Euripide i-a mustrat pe atenieni în piesa "Palamedes": Ați ucis pe-atât înțeleptul, Neprihănitul, îndrăgitul de muze" 5. Gnóthi seautón ocrate a fost dascălul de supremă vocație pentru că, aparent, îi lipsea cu desăvârșire orice aer didactic. N-a scris un rând, deci nu putea fi autorul unei doctrine constituite. Paradoxal, deși n-a vrut
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Sfânt al lui Dumnezeu”. În Fp 3,14, Petru le reproșează compatrioților săi că au preferat să ceară grațierea unui ucigaș în locul lui Isus: hymežs dè tòn hágion kaì tòn díkaion Qrnesaste... „Voi v-ați lepădat de Cel Sfânt și Neprihănit...” (C) În Ap 3,7 este însoțit de ho alQthinós: „Cel adevărat.” Semnificații de bază: transcendent, desăvârșit. 3.2.2.7.2. Emmanouel șhó estin methermQneuómenon Meth’ hQmÄñ ho theósț: „Emanuel, care se tălmăcește «Cu noi este Dumnezeu»” (Mt 1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Emanuil (toate traducerile românești). Numele ebraic scris grecește este explicat: el descrie misterul Întrupării, prin care Dumnezeu a venit să locuiască printre oameni. 3.2.2.7.3. ho díkaios: „Cel Dirept” (SC); „Cel Drept” (Blaj, BVA, G-R, BS); „Cel Neprihănit” (C); „Iustus” (Vg); „le Juste” (BJ); „the Righteous One” (RSV). - În Fp 3,14, Petru vorbește despre Isus numindu-l ho hágios kaì ho díkaios: „Cel Sfânt și Drept.” - Ștefan, în Fp 7,52, spune că profeții au vestit perì
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tocmai datorită ei poate să ispășească păcatele celor nedesăvârșiți, întinați, păcătoși. 1In 2,1 confirmă și el această interpretare: „...dacă păcătuiește cineva, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos cel drept (IQso¤n Christòn díkaion).” Semnificații de bază: moralmente desăvârșit, neprihănit. 3.2.2.7.4. ho hósios: „Cel Preacuvios” (SC); „Cel cuvios” (Blaj); „cel sfânt” (BVA, G-R, BS); „Sfanțul” (G-R, C); „Sanctus” (Vg); „șTonț saint” (BJ); „șthyț Holy One” (RSV). Apare în Fp 2,27 și 13,35 unde se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
oudè dÀseis tòn hósión sou idežn diaphthorán: „nu vei îngădui că Cel Drept al tau să vadă putrezirea.” (t.n.) În Evr 7,26, este primul dintre atributele lui Hristos-Marele Preot: archiereùs hósios, ákakos, amíantos: „un Mare Preot drept, nevinovat, neprihănit...” (t.n.) Când este nume hristic, este sinonim cu numele precedent, ho díkaios, si poate fi tradus fie cu „drept”, fie cu „sfânt” în accepția de „desăvârșit din punct de vedere moral”. 3.2.2.8. Stăpân 3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care poartă fărădelegile multora și le ispășește, din Is 53, si jertfă mielului de Paști (Ex 12), simbolul răscumpărării poporului lui Israel 302. Este prezent și în 1Pt 1,19: „ați fost răscumpărați s...ț cu Sângele scump al Mielului neprihănit și nepătat, Hristos (timíÄi haímati hÄs amno¤ amÀmou kaì aspílou Cristo¤).” Pavel folosește, în loc de „miel de Paști”, metonimia „Paștele”, cu aceeași semnificație, când le scrie corintenilor: „Curățiți-vă de plămada cea veche, ca să fiți aluat nou, s...ț că azimele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Preoția lui este veșnică: el este archiereùs s...ț eis tòn aiÄÎna („Mare Preot în veac” - 6,20), aparábaton échei tgn hierosýnQn („are preoția nestrămutata” - 7,24). - Este desăvârșit: „De un astfel de Mare Preot (archiereús) aveam nevoie: sfânt, nevinovat, neprihănit, osebit de cei păcătoși și înălțat deasupra cerurilor, care nu are nevoie, că marii preoți, să aducă în fiecare zi jertfe, mai întâi pentru păcatele proprii și apoi pentru ale poporului, întrucât a făcut această o dată pentru totdeauna, aducându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
printre oameni. Este o alegorie, adăpostind în subsidiar o temă îndrăgită în secolul al XVIII-lea, mai ales de literatură franceză - renunțarea la voluptățile vinovate și la toate deșertăciunile lumești și regresiunea în mijlocul naturii, într-un mediu pastoral, simplu și neprihănit. Descrierile de natură sunt făcute în maniera sentimentală sau preromantica. Fiind judecător la Fălticeni, G. e trimis în 1833, „cu a slujbii datorie”, pe valea Suhăi, a Sabasei și a Bistriței, până la Broșteni. El își așterne impresiile într-un jurnal
GANE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
G.Gr. Caïr, care semnează versuri. S-a publicat, de asemenea, literatură populară din Oltenia, din Moldova și Transilvania, în sumar figurând și folclor aromân. C.Z. Buzdugan traduce un studiu al lui Paul Lafargue, pe care îl intitulează Basmul zămislirii neprihănite, unde se cercetează într-o perspectivă materialistă un mit străvechi. Revista a tipărit și multe traduceri din Lermontov (C.D. Anghel), Lev Tolstoi, S.I. Nadson, Turgheniev, Cernâșevski (C.Z. Buzdugan transpune în limba română fragmente din romanul Ce-i de făcut
LUMEA NOUA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287886_a_289215]
-
zice: „Pentru tine sfârșitul sunt eu!”. L-am păcălit și am supraviețuit. • Lagăriul n-a fost o farsă ci un turn cu carne arsă! • Numai somnul rațiunii a putut naște un asemenea mecanism draconic care a tocat milioane de vieți neprihănite. • După Auschwitz, tot ce a urmat a fost un fel de surogat. • Cine a văzut odată acele schelete umane, a văzut infernul cu fantomele sale. • Auschwitz - o rană mare în trupul unui popor ales; și neînțeles. • Fuhrerul a vrut să
GÂNDURI REBELE (18) – AFORISME DIN ŢARA MORŢII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381297_a_382626]
-
și încarnarea dogmei într‑un mod de viață, sunt indisolubil legate, chiar mai mult, sunt interdependente: „În privința adevărului, trebuie să știm că este cu neputință ca cineva care are mâinile curate și viețuiește fără păcat să nu aibă și sufletul neprihănit, neîntinat de falsele învățături. Tot astfel, este cu neputință ca cel care are sufletul neprihănit și neîntinat de falsele învățături să nu aibă mâinile curate și să nu trăiască în curăție. Aceste două lucruri sunt legate unul de altul și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interdependente: „În privința adevărului, trebuie să știm că este cu neputință ca cineva care are mâinile curate și viețuiește fără păcat să nu aibă și sufletul neprihănit, neîntinat de falsele învățături. Tot astfel, este cu neputință ca cel care are sufletul neprihănit și neîntinat de falsele învățături să nu aibă mâinile curate și să nu trăiască în curăție. Aceste două lucruri sunt legate unul de altul și nu pot fi despărțite: un cuvânt neîntinat în suflet și o viață fără cusur” (Com.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Paul de Alep („Cât despre femeile și fetele lor, ele sunt lipsite cu totul de sfială și de cinste ...” 362). Arhidiaconul sirian le prețuiește, însă, pe femeile din țara Românească („Să se știe că femeile și fetele din țara Românească sunt caste, neprihănite și virtuoase”363), reparând cumva imaginea româncei. Oricât am dori să amendăm exagerările (sau ceea ce noi numim „exagerare”) „cantitative” ale vizitatorilor străini, trebuie să convenim că numărul femeilor cu moravuri lejere, al prostituatelor chiar, era, la noi, însemnat. Ele reprezentau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moarte, Își asumă responsabilitatea morală a condamnării unui nevinovat. Hotărârea lui Pilat a fost luată sub presiunea mulțimii. Pentru a deturna culpabilitatea, Pilat face un act simbolic, asemenea unui ritual purificator; spălându-și mâinile, spune: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră”, iar mulțimea răspunde: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei, 27, 24-25Ă. Prin răspunsul dat actului lui Pilat, mulțimea preia asupra ei culpabilitatea. Ritualic, printr-un transfer proiectiv, culpabilitatea a fost deturnată de la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de nostalgie pentru valorile spațiului rural și se remarcă exerciții sensibile de contemplare a naturii. Cântăreț - fără patosul și elanul dinamitard al lui Geo Bogza - al peisajului industrial prahovean interbelic, T.-M. evocă, în același timp, cu regret, natura încă neprihănită de „modernizare” și se preocupă de condiția omului sărman. Sunt schițate, pe alocuri, elementele unei drame configurate de conștiința vidului existenței și de angoasă. Colaborarea la „Urmuz” și prietenia cu Geo Bogza i-au adus lui T.-M. renumele de
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
nu va mai avea putere să-ți înmiresmeze / trupul, chiar dacă fratele te va vinde ca pe un inel, / chiar dacă iubita nu va înceta să te urască pentru rănile tale / frumos mirositoare iar pasărea lyră te va prăda / de toate cântecele neprihănite cu care-ai amăgit cetățile!” (Abia murmurată zăpadă). Pe alocuri se aud rezonanțe din versul lui Lucian Blaga: „marie vara ce-a trecut / m-a tot rănit m-a tot vândut /și toamna toamna care trece /spre akheron mă va
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
romanelor d-lui Camil Petrescu. PERPESSICIUS Care este însușirea romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război? Este aceea de a fi o proză superioară. Un om cu un suflet clocotitor de idei și pasiuni, un om inteligent și neprihănit totdeodată, plin de subtilitate, de pătrundere psihologică dar și naiv, cu inocențe (și cu talent) de poet, vorbește despre dragostea lui, despre femeie, așa cum o vede el, despre oameni, despre nașterea pământului din haos etc., și din acest monolog nervos
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
pe care poetul știe să le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
pâinea, pe Domnul nu L-au chemat” (Psalmi 13, 2-4). Mai sunt poate câteva suflete care așteaptă fericita răscumpărare a Cuvântului sfânt. Dumnezeu nu-și va lăsa drepții să-și plece genunchii lui Baal (III Regi 19, 18). Acestor inimi neprihănite Biserica s-ar cuveni să le vorbească despre puterea Cuvântului, despre sfințenie, adevăr și dreptate. Nu toți au lepădat credința în cuvintele neînțelese ale Mântuitorului: „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor”. Vor putea însă niște
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mereu la mijloc: între itineranță și sedentarism, între rigoarea patristică și elasticitatea bunului-simț țărănesc, între înțelepciunea rurală și urbanitatea intelectuală, între ingenuitatea scenică și un diafan histrionism, între discursul volubil și sentința ireductibilă, între licență și inovație, între certitudine și neprihănită șovăială. La toate aceste interstiții se întrupează chipul pacificat al unui bătrân care se încăpățânează să rămână veșnic tânăr. Taina firesculuitc "Taina firescului" Dacă ar fi să rezum într-o frază multele întâlniri - în grai sau tăcere - cu părintele Teofil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]