896 matches
-
și încarnarea dogmei într‑un mod de viață, sunt indisolubil legate, chiar mai mult, sunt interdependente: „În privința adevărului, trebuie să știm că este cu neputință ca cineva care are mâinile curate și viețuiește fără păcat să nu aibă și sufletul neprihănit, neîntinat de falsele învățături. Tot astfel, este cu neputință ca cel care are sufletul neprihănit și neîntinat de falsele învățături să nu aibă mâinile curate și să nu trăiască în curăție. Aceste două lucruri sunt legate unul de altul și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interdependente: „În privința adevărului, trebuie să știm că este cu neputință ca cineva care are mâinile curate și viețuiește fără păcat să nu aibă și sufletul neprihănit, neîntinat de falsele învățături. Tot astfel, este cu neputință ca cel care are sufletul neprihănit și neîntinat de falsele învățături să nu aibă mâinile curate și să nu trăiască în curăție. Aceste două lucruri sunt legate unul de altul și nu pot fi despărțite: un cuvânt neîntinat în suflet și o viață fără cusur” (Com.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
e al mirelui, mângâiere diafană, „costumul de rugăciune” al purității (Costumul de mire). Firește că acel strigăt galateic, „naște-mă”, nu se putea finaliza decât printr-un triumf: „Primește-mă, Doamne, în poala Ta / Cea tihnită. / în poala inimii Tale, neprihănită...” Ne surprind reminiscențe care adâncesc suferința: „urâcioșenia Dvs. lume”, „Prea-înalt Scârboșenia Dvs., Lume a Diavolului”. Aceste „însemne”-l afectează, de aici și credința: „Ochi pentru ochi, / Dinte pentru dinte e legea...” Posibil (reflectând la Osho), poetul va împrumuta puțin din
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de gadget bun de oferit profilor), tușeul caracteristic fiecărui tip de penh, efortul de (cu)prindere și de strângere cu trei degete (cele utilizate și pentru facerea semnului crucii), atingerea foii albe de hârtie (oh, Mallarmé, cel obsedat de pagina neprihănită precum albul lebădoi, "le vierge, le vivace"), materialul din care era confecționată partea eminamente activă a instrumentului, dispenserul de cerneală (numit "peniță", cuvânt distorsionat de străinezi, spre amuzamentul băștinașilor carpatini) aurul garanta o lină lunecare pe hârtie, caracteristicile a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pâinea, pe Domnul nu L-au chemat” (Psalmi 13, 2-4). Mai sunt poate câteva suflete care așteaptă fericita răscumpărare a Cuvântului sfânt. Dumnezeu nu-și va lăsa drepții să-și plece genunchii lui Baal (III Regi 19, 18). Acestor inimi neprihănite Biserica s-ar cuveni să le vorbească despre puterea Cuvântului, despre sfințenie, adevăr și dreptate. Nu toți au lepădat credința în cuvintele neînțelese ale Mântuitorului: „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor”. Vor putea însă niște
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mereu la mijloc: între itineranță și sedentarism, între rigoarea patristică și elasticitatea bunului-simț țărănesc, între înțelepciunea rurală și urbanitatea intelectuală, între ingenuitatea scenică și un diafan histrionism, între discursul volubil și sentința ireductibilă, între licență și inovație, între certitudine și neprihănită șovăială. La toate aceste interstiții se întrupează chipul pacificat al unui bătrân care se încăpățânează să rămână veșnic tânăr. Taina firesculuitc "Taina firescului" Dacă ar fi să rezum într-o frază multele întâlniri - în grai sau tăcere - cu părintele Teofil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca Dumnezeu, în hainele smereniei. Spovedania vine apoi de la sine, în fața tuturor. Cinstea lui Zaheu este de a fi gazdă Domnului, care i-a mișcat inima spre dragoste și pocăință. În Hristos, Zaheu primește hrană fără ocară, haine de nuntă neprihănite și bucuria netrecătoare a împărtășirii. Zaheu se învrednicește de chemarea apostolilor, frângând pâinea cu Domnul. După această euharistie, în inima lui domnește pacea. Promisiunea făcută celor nedreptățiți îl va feri de judecată. „Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dușman al lui Dumnezeu, la starea nouă de prietenie, prin împăcarea cu același Dumnezeu, care dorește să fim „înaintea lui sfinți” (Col 1,21-22). Reconcilierea presupune o transformare radicală a omului în raport cu Dumnezeu, de la „străin și dușman” la „sfânt și neprihănit” (Col 1,21-22). Ea se extinde și capătă o dimensiune cosmică, căci toate sunt reconciliate „pentru sine” (Col 1,20). În Scrisoarea către Efeseni, aceeași reconciliere este prezentată prin dinamica apropierii omului de Dumnezeu: „voi, care odinioară erați departe, v-
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
printre oameni. Este o alegorie, adăpostind în subsidiar o temă îndrăgită în secolul al XVIII-lea, mai ales de literatură franceză - renunțarea la voluptățile vinovate și la toate deșertăciunile lumești și regresiunea în mijlocul naturii, într-un mediu pastoral, simplu și neprihănit. Descrierile de natură sunt făcute în maniera sentimentală sau preromantica. Fiind judecător la Fălticeni, G. e trimis în 1833, „cu a slujbii datorie”, pe valea Suhăi, a Sabasei și a Bistriței, până la Broșteni. El își așterne impresiile într-un jurnal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
transfigurare în lumina aurului stelar. Dificilă încercare de răzbatere, "târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir", "ascunsele comori" ajung în cele din urmă să rodească în zarea ființării depline: "și peste mări de umbră și liniște, aruncă/ Efluviile unor neprihănite zori". Imaginea care încheagă această trudnică ieșire din ascundere este mai întâi o formă neclară a adâncului, tulburea întrepătrundere a umbrei cu lumina: Spre sânul adâncimei fluide am privit;/ Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit/ De-a umbrei și-
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca o durere - credință inerentă marelui idealism" (Dan Botta, Unduire și Moarte, în op. cit., vol. IV, p. 77). 34 Dan Botta, Despre arta poetului, în op. cit., vol. IV, p. 184. 35 "Sub Septentrion, acolo unde mari paseri stymphaliene își scutură neprihănitul fulg" (Dan Botta, Charmion, în op. cit., vol. IV, p. 23). 36 Phaidros, 244 b-e. 37 "Adevărul e că dintre bunuri, cele mai de preț se nasc din nebunia cea dată nouă în dar de zei" (244 a), iar "nebunia, când
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
simboluri, București, Editura Humanitas, 1994, p. 159). 329 "O tradiție de origine orientală explică nașterea perlei ca fruct al fulgerului care pătrunde midia: perla ar fi rodul împerecherii Focului cu Apa. Sfântul Efrem folosește mitul acesta vechi ca să ilustreze atât neprihănita zămislire a lui Christos, cât și nașterea lui spirituală în botezul focului." (Ibidem, p. 183). 330 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., sv. sămînță. 331 David Leeming, op. cit., sv. Osiris. 332 Mircea Eliade, Imagini și simboluri, București, Editura Humanitas, 1994, pp.
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
unică, simplă, necompusă, netemporală Tot ce vine de la Dumnezeu este lumină și ce ne vine din lumină: lumină e viața, lumină nemurirea, lumină iubirea, pacea, adevărul, ușa împărăției cerurilor, lumină este Hristos, Mântuitorul și Împăratul lumii; lumină pâinea trupului Său neprihănit, lumină potirul preacinstitului Său sânge, lumină învierea Sa, lumină degetul Său, lumină mâna Sa, lumină ochii Săi; lumină e Domnul, glasul Său, ca lumină din lumină. Ele sunt lumină, dar în același timp rămân ceea ce sunt. Toate ale lui Hristos
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
la justificarea ei prin suferința sacrificială 12. Teama de damnare și convingerea că adevărata devoțiune este răsplătită printr-o fericire veșnică explică aceste acte de sacrificiu. Cum altfel se pot justifica dezastrele care se abat asupra acestor evrei pioși și neprihăniți, ale căror suferințe nu pot fi interpretate ca o simplă pedeapsă? Neexplicate, aceste suferințe păreau intolerabile și riscau să ducă la subversiune sau la încălcarea preceptelor religioase, până la abjurare. Întrebarea cum de îngăduia Dumnezeu atâtea atrocități obseda gândirea epocii. Frazeologia
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prea așteaptă coacerea fructelor și un marinar, trecut binișor de patru decenii, a ademenit-o pe Ioana. Cu un ceas, cu un batic... Surpriza a fost mare pentru señor Arencibio Pedrozo Fernandez de la Luna cînd a constatat că fetița era neprihănită. O lună de zile a durat iubirea româno-cubaneză, apoi lacrimile și jurămintele și-au jucat eternul rol al despărțirii. La 14 ani Ioana a adus-o pe lume pe Isabel, același nume pe care îl purta mama lui señor Arencibio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
față călcarea mea de lege și păcatul meu!" (13: 23) l3. Unul dintre prietenii lui Iov condamnă acest limbaj, căci, prin definiție, creatura este vinovată: "Ce este omul ca să se creadă curat, și cel născut din femeie ca să se creadă neprihănit, dacă Dumnezeu nu are încredere nici în sfinții săi, și dacă Cerurile nu sunt destul de curate înaintea ochilor săi?" (15: 14-15). Dar Iov repetă că e vorba, în cazul său, de o hotărâre personală a lui Iahve, al cărei sens
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un purice, nădăjduind că fapta nu va fi dată în vileag. Tremuram. Mă luase transpirația. Doamna profesoară tocmai făcea prezența. Deodată a picat trăsnetul: Doamna dirigintă, Aciocîrlănoaiei mi-a mâncat mălaiul! Am rămas paralizat. M-am înroșit instantaneu ca macii neprihăniți ai câmpului, cu ochii bulbucați și părul zbârlit în vârful creștetului. Se terminase. Fusesem electrocutat mortal. Timpul se oprise pe loc, marcând dureros istoria, precum catastrofa nucleară de la Hiroșima. Fusesem condamnat fără nici cea mai mică șansă de apărare. Ajută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
păstrez în mintea și inima mea cu iubire, cu dragoste aleasă și infinită gingășie așa precum scoica își apără comoara neprețuită sub formă de mărgăritar. Îi caut și îi chem permanent și tot mai emoționat, amintindu-mi perioada fascinantă și neprihănită a copilăriei apusă pentru totdeauna, însă păstrată surprinzător de proaspătă și de reală într-un colț al creierului meu ca în picăturile rășinoase și colorate ale chihlimbarului descoperite de neobosiții arheologi dornici să ne aducă în prezent fragmente din trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că sunteți gata să vă dați viața pentru mine. Și eu vă iubesc mult, mult de tot. Sunt atât de fericit! Și continua să zâmbească îngerește, radiind o stare de adâncă purificare celestă din toată făptura lui gingașă, micuță și neprihănită. Vrăjiți de minunata făptură înfășată în costumașul crinilor albi, simbol al purității absolute, frații Aciocîrlănoaiei au dat glas unei imperioase chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a răsunat cel mai frumos cântec de leagăn ce și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Pavel și Vadim Tudor. Contribuția mea în această tochitură indigestă? „Dorin Tudoran și alți amici ai lui, intelectuali fini, au desăvârșit haosul moral”, bocește scuipăriciul prost travestit în Casandră. Mă uit la fotografia altuia. Își ține bărbia în palmă. Fața neprihănită, de heruvim, înfruntă aceeași mizerie a lumii. Greu de crezut că e unul și același cu personajul grobian care, primind un telefon în legătură cu un drept la replică, răspunde sictirit nevoie mare: „Zi-i, că n-am timp!”, „Zi-i, băi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
căruia El să fie slăvit înaintea tuturor ființelor gînditoare. 4. Altminteri nu ar putea să fie sigur cînd este vorba despre o singură parte neesențială a marelui trup al Sfintei Biserici. Creștinul trebuie să-și dăruiască afecțiunea întru totul miresei neprihănite a lui Isus Cristos, dar nu în aceeași măsură și unui lucru care putea fi o parte în privința căreia Dumnezeu nu a făcut cunoscut dacă îi aparține cu adevărat și în mod durabil: altfel spus, el nu trebuie să iubească
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Așadar, creștinul va trebuie să nutrească o afecțiune, un atașament și un respect nemărginit față de Sfîntul Scaun al Pontifului roman; el va trebui să iubească nemăsurat și să urmărească adevărata și sfînta slăvire, venerarea și bunăstarea acestui mădular esențial al neprihănitei mirese a lui Isus Cristos. 7. De aceea, în privința acelui mădular al Sfintei Biserici, care a ajuns deja în stare desăvîrșită, credinciosul creștin va trebui să-l contemple în permanență ca pe un mădular care se bucură de o desăvîrșită
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bun, că nu are puterea să îndrepte nimic din răul din lume. 7. Creștinul trebuie să se smerească asemenea lui Moise care cu toate că era încredințat că el este cel ales pentru eliberarea poporului lui Dumnezeu, lui Dumnezeu Însuși cu simțire neprihănită și încredere I-a spus să-l ierte de acea însărcinare, căci el avea o vorbire împiedicată, s-a rugat totuși să-L trimită pe Cel ce trebuia trimis, deci pe Mesia cel făgăduit; și aceasta în pofida faptului că Moise
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a apărat aceeași libertate a alegerilor în trei Concilii care au avut loc la Melfi, la Clermont și la Roma, în anii 1089, 1095 și 1099. Iată cele două Canoane elaborate de aceste două Concilii: 1. "Biserica catolică să fie neprihănită în credință și liberă de orice servitute seculară". 2. "Episcopii, Abații sau ceilalți care fac parte din Cler să nu primească nicio demnitate ecleziastică din mîna principilor sau a vreunei alte persoane laice". Pascal al II-lea s-a opus
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe pământ? — Statistic? mă mirai eu. — Vreo șase miliarde, mă informă el, fără a mai aștepta răspunsul meu. O cifră ridicolă pe lângă zecile, poate sutele de miliarde de viețuitoare, pești, păsări, dobitoace... și toate suferă fără vină, căci toate sunt neprihănite... Oceanul, ce e oare oceanul dacă nu un uriaș cazan în care fierbe suferința? Sau pădurea, jungla... Când oamenii se supără unii pe alții compară societatea celorlalți cu o junglă... Dar jungla, jungla adevărată, te-ai gândit vreodată ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]