7,995 matches
-
lectură, dar aș putea încerca o aproximare. Cel mai probabil este să fie vorba de o fascinație morbida a ororii, pe care Bashevis Sînger o notează pe un ton calm, aproape tern, cu acea constantă susținută a cronicarului resemnat din neputința. Personajele sînt plasate într-un timp care pare, prin vagul ce-l caracterizează, mitic, deși e probabil echivalabil cu un veac din întunecată medievalitate timpurie. Și sînt niște înși primitivi, pentru care viața presupune două reguli simple: atacă și ucide
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
a ceea ce a fost: Cînd parcă de nimic/ nu-mi mai pasă/ cartea se strînge între coperți/ cu cerul gurii închis// pereții devin ape îmbătrînite/ lampă aruncă spre mine/ cocoloașe de aur// vietăți triste/ sînt lucrurile/ de nume proprii lipsite// neputința clipei/ mă strînge la piept" (Numitorul comun). Factorii materiei comunica parcă într-o deruta ce intervine imediat după pierderea stării de grație, buimăcite între candoarea primordială, la care nu se indura a renunța, și nouă lor condiție, de candoare secundă
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
stilul psihologic urmărit ca efect, totuși, estetic (căci, în pofida tentativei lui Barthes de-a exclude jurnalul din planul literarului, acesta poate fi socotit literatura, prin chiar prisma criteriilor așa-zisei incompatibilități: permutabilitatea, structura laxa, supresibilă a discursului, exprimarea inesentialitătii lumii, neputința demonstrării necesității discursului, amestecul de discurs veridic cu cel fictiv, intertextualitatea etc.). evident, în cazul de față antinarcisismul și sinceritatea comunica. Ele concura la figură cinica pe care ține a o acredita asupră-si Livius Ciocârlie, la o treaptă surprinzător
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
de fițele astea: păreri, idei... Am spus, sînt resemnat. Dă-i drumul, pîna trag un somn.(...) Și o părere despre contradiscursul lui Béranger. Citit cu atenție, finalul din Rinocerii spune și altceva decît refuzul de a se aglutina în masă: neputința de a o face. Ei, rinocerii, sînt frumoși, muzicali. În frumusețea asta e și orbirea lui Mircea Eliade, a celorlalți, în fața legionarilor, dar și miraculoasă lume viitoare anunțată, între alții, de Rimbaud. Modern, Ionescu îi dă lui Béranger sens ambivalent
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
redevenind sceptic. Analiza se obiectivează, detasându-se de "pantomima grotesca" a dezgustului ușor isteroid, înscenat cu malițioasa voluptate (un academism à rebours ). Iată-l pe Cioran în stare aproape pură, evocat și mimat: "Șunt două lucruri complementare aici, îmi spun acum. Neputința de a ne rupe de noi înșine și fascinația - dorința, oroare, opacitate - a străinătății. Mulți se rup, nu mai vor să audă și chiar prin asta rămîn români - în sensul cel mai rău. Drumul complet, inițiatic, l-a parcurs Cioran
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
care îl privesc neurologul, psihanalistul, artistul, criticul, filosoful, chiar și omul străzii, aurolăcuit sau nu. În argumentul sau (ar merita citat în întregime de frumos ce e) Dan Stanciu scrie între altele: "Există, cred, în vise ceva tainic și cu neputința de adus în vorbe, ceva care stăruie să rămînă în penumbra luminii, ca un rest activ, și după ce interpretarea a descuiat, cu feluritele sale chei, lacătele așezate la vedere. Există în vise un impenetrabil primitor, un mister permeabil la alte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
situația de a nu mai încerca să-și facă mică provizie de benzină, în pofida faptului că creșterea prețurilor a fost anunțată oarecum din vreme. Această lipsă de reacție a omului obișnuit, e de părere Cornel Nistorescu, nu e decît semnul neputinței sale de a reacționa. Iar aceasta neputința e un semn că spirală scumpirilor urca mai iute decît veniturile celor care ar trebui să încerce să-și mai scoată din pagubă, în ultima clipă. * Săptămîna trecută a luat foc în presă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
-și facă mică provizie de benzină, în pofida faptului că creșterea prețurilor a fost anunțată oarecum din vreme. Această lipsă de reacție a omului obișnuit, e de părere Cornel Nistorescu, nu e decît semnul neputinței sale de a reacționa. Iar aceasta neputința e un semn că spirală scumpirilor urca mai iute decît veniturile celor care ar trebui să încerce să-și mai scoată din pagubă, în ultima clipă. * Săptămîna trecută a luat foc în presă o nouă petarda - așa-numita afacere Țigareta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
anticipează, se declară perplex sau copleșit de întorsăturile evenimentelor ori de greaua misiune a povestirii. Naratorii din toate cele trei cărți sînt oameni obișnuiți, lucru foarte important: ei mijlocesc glisarea de la realitate la imaginar, dînd glas propriilor lor nedumeriri, lamentîndu-si neputința, avertizînd precaut asupra felului în care au reconstituit evenimentele. În final abia își deconspira complotul la fabulație, ori se demască drept fapturi la fel de bizare ori neobișnuite că și protagoniștii povestirilor lor. Sau cel puțin așa procedează călugărita din Cavalerul inexistent
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
mai mulți ani una și aceeași - îi calcă pe nervi pe oamenii cinstiți. Asta în vreme ce evaziunea fiscală trăiește răsfățuri de neînchipuit în orice țară în care aparatul funcționăresc merge normal. Fioros cu omul de rînd, funcționarul ridică din umeri a neputința pe malul fluviului banilor negri din care nu îndrăznește să pescuiască decît buticari fără protecție sau tarabagii care vînd țigări de contrabandă. Faimosul sistem de amenzi care îl sperie pe omul amărît îl face să rîdă pe marele neplătitor de
Viitorul apropiat al reformei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18146_a_19471]
-
succes ca și mine, să descopere identitatea misteriosului Casamayor. Firește, un astfel de reproș pare simplă dovadă de comentariu arțăgos, pentru că în precarele noastre biblioteci orice investigație biobibliografică rămîne o aventură fără mari sorți de izbîndă. Dar mi-e cu neputință să nu mă întreb: de unde îi va fi venit editorului ideea să publice această carte? O inițiativă de publicare nu e bazată pe decizii competente, pentru care cunoașterea identității autorului e indispensabilă? Cu mulți ani în urmă am citit un
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
era de a ăntelege mecanismul prin care se realiza inevitabilul, de vreme ce istoria se ăndrepta triumfal spre un moment anume, de neocolit, chiar și cu prețul unor nedreptăți și crime, al ănchisorii politice și al (termenul nu se ivise anca) gulagului. Neputința această de a scăpa din strânsoarea unui concept determinist și mesianic de istorie ne-a făcut pe unii dintre noi bănuitori față de disciplină ca atare a istoriei literare, ăn pofida faptului că mari critici dinainte scriseseră câte una, nu numai
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
demonstrează că autoritățile americane au fost perfect informate despre evenimentele de la noi, ăn aceste luni cruciale, dar că, din păcate, nu au făcut (sau n-au putut face) nimic eficient, lăsăndu-ne, finalmente, la discreția voinței URSS. S-a datorat această neputința ăntelegerii tripartite de la Teheran (1943) și Yalta (1944), prin care România (că și toate tarile est-europene) a fost abandonată sferei de influență a URSS? E mai mult decat sigur, la care as adaugă ăntelegerea secretă Stalin-Churchill din 9 octombrie 1944
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
de semnele istoriei și ale salvării. Sîntem în anul de grație 1999. Privesc în jur. Nici euforie, nici generozitate, nici focul pîrjolitor al creației. Cu cîteva excepții, care să confirme regulă. Atîta dezbinare și disperare, atîta impostura, confuzie, haos și neputința, la urma urmelor, n-am simțit înainte. O dezamăgire incurabilă s-a instalat, ca expresie, în mințile și pe fețele celor mai mulți. Se stă cu gardă ridicată pentru orice posibil atac, fie doar și imaginar, si, pentru o mai solidă apărare
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
mai e nimic decât bunătatea inteligenței. Și asta se vede foarte bine mai ales la femeile bătrâne. Și la moșnegi, nici vorbă. Dar este mai pură, mai putin impunătoare, dar mai insidioasa, măi penetranta la femeile bătrâne." Desigur, degradarea fizică, neputințele n-au cum fi un motiv de jubilație: "Eu am fost un barbat foarte frumos. Poate cel mai frumos pe care l-am văzut an viața mea (râde). Dar nu mai sunt. Acum, când mă uit an oglindă și văd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
versiunea Gabrea, prin reducerea piesei, se sporește dinamismul, tensiunea și, de ce nu, dramatismul, amplificând limbajul teatral și scenic, punând mult mai acut an valoare problemele complicate ale celor două cupluri. Amestecul de realism alegoric și de imagini poetice, de violență, neputința și stranietate, de ritualuri și spargeri de șabloane, cu surprinzătoare răsturnări de situație, toate aceste gânduri regizorale pun asupra spectacolului amprenta modernității. Decupajul resimte influență celui cinematografic, ăn sens benefic, alungând, ăn același timp, praful care s-a așternut, totuși
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
Elegie). Lirismul e, până la urmă, o astfel de "vomă" eterica ce expulzează lumea care, ăn fond, n-a putut fi asimilată. Prin urmare, atât an primul cât și an al doilea caz, al aparentei substituții și al aparentei resorbții, transpare neputința armonizării eului cu cadrul universal an care a fost plantat. Lumea rămâne un deziderat neămplinit, o rană a ființei, care, cu toate strădaniile sale, nu poate atinge decât ipostază unui plâns al nepotrivirii ontice. Fie că e proiectat dinăuntru an
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
decompoziția unui fenomenal care nu mai oferă nici macar certitudinea propriei sale identități: Cu botul pe labe, ca niciodată an viața./ Dai târcoale flacoanelor cu iluzii./ Rostirea cu care rosteai mai de mult/ cuvântul curaj și cuvântul moarte/ chițcăie azi doar neputința și lehamite" (Capătul). Cuprinse de deznădejdea descompunerii, recipientele ași creează singure vidul ce le ucide. E un suicid la nivelul materiei anorganice: "Flacoanelor nu le-a mai rămas/ decât disperarea atunci când te văd/ și se videază singure cu dispreț/ pentru
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
mai grăbita. Dacă e să ținem pasul cu poetul, ne trezim prinși într-o capcană a perceperii motivelor care l-au determinat și care, practic, nu contează cîtuși de puțin. Ce atîrnă greu în formarea convingerii lectorului specializat este tocmai neputința poetului de a trece de anumite stări sufletești și de descrierea lor. Însetat de comunicare, Milos rămîne adesea deghizat în vizitatorul din timp, care invocă de-a lungul traseului liric personalități culturale. Percepția spațială adîncește planul de interpretare și suportul
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
cadru. Un fel de captatio benevolensis pentru a fi prins într-o aventură spirituală de înaltă ținută. Cînd am aflat ca regizorul Alexandru Dabija a făcut un spectacol după Manuscrisul găsit la Saragosa am avut o reținere, probabil dintr-o neputința personală, neimaginîndu-mi cum un roman stufos, cu complexe trimiteri culturale, copleșitoare pe alocuri, poate fi ordonat într-un scenariu dramatic în care narațiunea să fie atenuata și revelate alte mijloace de expresie. De aceea, înainte de premieră ce a avut loc
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
comedie clasică. În piesa simți amarul vieții, presiunea șabloanelor, mentalităților și mai ales a prejudecăților. La început lucrurile par clare, convenționale - amorurile paralele cu Maria-Magdalena și Maria Antoaneta - pentru a ieși, treptat, din închistarea șablonului și a-și strigă propria neputința și disperare. Pericolul mîțului este de fapt analizat de Mazilu și exploatat de regizoare, care păstrează, pentru atmosferă, muzica lui Mozart, parfumul perucilor și al costumelor de epocă. Ele nu sînt greoaie nu doar pentru că sînt stilizate de scengorafa Oana
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
anunțat că a intrat în stare de non combat pentru că luna trecută nu și-a primit salariile întregi. E ceva în profundă neregulă cu tot acest război care era să aibă loc și în care poliția brașoveana și-a cădelnițat neputința. Nu te descurci singur? Chemi jandarmii în sprijin sau dai telefon după ajutoare, ca să-ți faci totuși datoria. Cînd chemi părțile la negocieri, în loc să faci ordine, asta înseamnă că nu mai ești bun pentru rolul tău. Sau că vrei să
Negocieri la politie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17579_a_18904]
-
pe dos. În general, histrionismul este păstrat cu multă grijă pentru viața de toate zilele, iar textele șunt despărțite de această viață aproape fizic. Și histrion în viață, si utopic-crîncen în text, autorul este copleșit de forțe multiple și de neputința de a alege. Tot ceea ce este apropiat îl atrage și tot ceea ce este îndepărtat îl obosește și-l îndepărtează. Dar îndepărtarea devine u-topie în scris și imediatul devine repudiat (în afara amorului) tot în scris. Poemele șunt consecință acestui fel scindat
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
atât? Dar cum rămâne cu democrația? Cum rămâne cu prosperitatea promisă populației? Cu sacrificiul conducătorilor? Cu onoarea și demnitatea? Merită, oare, să ne sacrificam alți patru ani din viață pentru că mincinoșii din 1996 să ne intoxice în continuare cu fumurile neputinței și ticăloșiei lor? Așteptăm, pentru a-i revota, argumente mai solide! P.S. Curiozității insidioase a d-lui Cristian Tudor Popescu (v. întristat-iritatul sau articol "Ne sluciaino!" - sper că am transcris corect! - din numărul precedent al "României literare") privind locurile în
Bingosex, bingolene, bingocinism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17581_a_18906]
-
fiu unic la părinți și n-avea încredere în țara sa. Ca unic fiu la părinți se obișnuise a nu fi contrazis; făcîndu-și studiile în Germania, se reîntorsese în țară cu concepții bismarkiene, a căror aplicare la noi era cu neputința, ceea ce el nu voia să recunoască". Exactă și critica este surprinderea atmosferei familiei regale de pe vremea regelui Carol și a reginei Elisabeta (Carmen Sylva). Descrie protocolul Palatului, lipsa de gust a reginei (cu salonul încărcat de mobile desperecheate) și chiar
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]