3,633 matches
-
și, sprijinit În baston, am ieșit În oraș. Era frumos afară. M-am plimbat ore Întregi pe străzile lipsite de oameni, unde se hârjoneau sumedenie de animale, care s-au mulțumit să mă pândească de la distanță, ca pe un Noe neputincios și incapabil să se salveze pe sine. Era de parcă, după milioane de ani de urmăriri În scopul prinderii, sfâșierii și hrănirii, lighioanele și omul puseseră capăt ostilităților, căci Întreaga umanitate fusese redusă la un singur individ, umbra celui care cândva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
manuscrise făcute de micii cronicari de demult pe marginea paginilor îngălbenite de carte veche "tot ceea ce este legat într-un fel de impactul cărții, de păstrarea și trasmiterea ei intactă peste ani, dar și întâmplările la care au asistat, deseori neputincioși, evenimente sau cataclisme naturale, fapte ieșite din comun sau, dimpotrivă, insignifiante, care nu pot fi însă date uitării."(pag. 49-50). Și în ultimul rând - din punctul de vedere al organizării structurale a lucrării -, însă cu o mai mare autoritate sentențioasă
Parfumuri vechi de carte by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/9189_a_10514]
-
din august-septembrie al Bucovinei literare, revistă editată de Consiliul județean Suceava și de Societatea Scriitorilor bucovineni, Cronicarul a reținut articolul Magdei Ursache, intitulat "Cîmpul magnetic al puterii", al cărui moto cuprinde un adagiu al lui Pascal: "Dreptatea fără putere este neputincioasă, puterea fără dreptate este tiranică." Articolul are drept temă figura jalnică sau, dimpotrivă, de o noblețe tragică pe care scriitori români au făcut-o sub regimul comunist. Reproducem două pasaje despre doi scriitori cu care soarta nu a fost defel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
trăsăturile să-i mai poată fi recunoscute, după care banii pe care banda îi ținea într-un geamantan mic de piele într-un seif dispar. Noodle o pierde pe Deborah, după episodul infamant de un real tragism al violului, încercare neputincioasă, furioasă de a păstra ceva imposbil de păstrat, furie distructivă, emblematică pentru ratarea lui Noodles. Toate aceste personaje ridicate în sfera luminoasă a amintirii au fascinul efemeridelor, al ratării sau morții, de aceea trăirile sunt cu mult mai intense în
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
cursul istoriei? Pe fața tulbure, străbătută de numeroase riduri și nebărbierită de mai multe zile, ochii lui decolorați se deschiseră deodată mari, ca și cum Îndărătul lor s-ar fi aprins, pentru cîteva secunde, lumina unei revelații, după care expresia Îi redeveni neputincioasă și tristă, ceea ce o făcu pe Agneta să regrete Întrebarea. Nu știu, acum nu știu, răspunse el Într-un tîrziu. Dar voi supune această problemă dezbaterii Biroului Politic și am să-ți spun la ce concluzie s-a ajuns. — Hai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știe propriu-zis cu cine stau de vorbă, deoarece toate taxatoarele de pe autobuzele transportului urban vor fi la fel de simpatice și politicoase, dar exigente. Și toți controlorii de traseu, așijderea. Ulterior, metoda se poate extinde la funcționarii de la fisc (mască prietenoasă, dar neputincioasă), la polițiști (severitate Îmbinată cu politețe și hotărîre), medici (compasiune plus siguranță de sine), magistrați (cărora li se va aplica o mască fără ochi) și la toate celelalte categorii de funcționari supuși riscului de mituire și altor tentații la fel de plăcute
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Într-o menghină, un fel de Înțepenire se instalează În toate membrele, de jos În sus, pînă la respirație, și nici măcar gîndurile nu se mai mișcă În largul lor. Din cauza asta, Christina se simțea izolată de restul lumii, dezorientată și neputincioasă, motiv pentru care nu mai voia nimic, decît să ajungă mai repede acasă. Și poate din același motiv, i se părea că tot ce avea să urmeze scăpa de sub autoritatea rațiunii, revărsîndu se Într-un delir de Întîmplări fără sens
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar fi făcut la fel. De parcă singurul scop al vieții lor era să ajungă Într o țară din Occident. CÎnd se vedeau ajunși acolo, uitau de clasa muncitoare, de idealurile pentru care fuseseră pregătiți, iar Întreaga activitate politico-ideologică se dovedea neputincioasă În fața mărfurilor etalate În vitrinele magazinelor de lux. Fiindcă sunt niște materialiști, lipsiți de ideal. Vor numai bani și nimic altceva. Am observat același lucru și la unii din tovarășii care mă Însoțeau În vizitele efectuate În străinătate. Văzîndu-i cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
seama acolo, la stadion... Se opri, merse din nou la ușă, pentru a verifica dacă nu-i ascultă cineva, reveni. Voi pleca din spital chiar azi. Trebuie să o găsesc pe femeia aceea. — Să nu faci o asemenea nebunie! protestă neputincioasă Agneta. Nu mai sunt nebun, repetă Pablo. Acum știu ce am de făcut. — Te vor prinde și te vor băga la „peretele de aramă“! Așa-zisul perete de aramă consta În tratamentul cu șocuri electro-convulsive. Totuși, Pablo schiță o grimasă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îndepărtă repede, pe vîrful picioarelor, și se sprijini de tocul ușii, așa cum stătea de obicei, fiindcă auzise pe hol pașii unui sanitar care se apropia. La rîndul ei, doamna Agneta se grăbi să reia completarea formularelor, dar degetele Îi tremurau neputincioase, iar pixul Îi aluneca mereu din mînă. CÎnd sanitarul ajunse lîngă intrarea În cabinet, Pablo tocmai evoca una din Întîlnirile sale cu Leonid Brejnev. — Fac și tovarășii sovietici lucruri bune, să știi, atîta doar că ruginesc mai repede. La Yalta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care le intrase în oase. Și cine credeți că se găsește să-l calmeze? N-o să ghiciți, dom’ Roja, nici dintr-o mie de încercări. Ne-au ecranat, spune frustrat domnul Președinte, răsucind impacientat butonul de acord al radioului, plimbîndu-și neputincios ochii dintr-o parte în alta a scalei de frecvențe. Ghinion, se gîndește, dar oricum e mai bine așa, tot n aveam timp de pălăvrăgelile lor. Au cam dat-o pe lîngă în ultima vreme, ăsta-i adevărul, zice Petrică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În miezul iernii, când frigul face ravagii printre vagabonzii fără adăpost, o stea căzătoare, a poposit pe șandramaua boschetarului Ben, arzându-l de viu. O moarte cumplită și nedreaptă! Vecinii cloșardului, Antoniu și Kawabata, cloșarzi ca și el, au privit neputincioși Înălțarea la cer a vecinului Ben, sub formă unui fum mlădios, ș. a. m. d. Antoniu râde, după ce a literaturizat ipoteticul sfârșit al lui Ben. -Kawabata, după ce că ești necredincios, mai ai și gânduri sinistre. Amintește-ți de focul Gheenei, nu dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a rătăcit doar un timp În mizeria acestei lumi. S-a desprins cu greu de gura metroului În care trăiește pe viu aproape zilnic batjocura sau mila, compasiunea sau indiferența semenilor. Mult mai În vârstă ca el, și mai neputincios, Kawabata cerșește prin preajma ghetoului și Antoniu Îl menajează, și nu-i impune norme ,,de lucru,,, dimpotrivă Îl cruță pe cât poate cerșind și pentru el. Se gândește la pensionarul palid, la scuipatul lui și la cupele buldozerelor ce amenință să radă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
năpustit asupra mașinii cu topoare, ciocane și fierăstraie, dezmembrând-o bucată cu bucată. Abia am apucat să ies dinăuntru. Erau În stare să mă taie și pe mine și să mă arunce bucăți În căruța cu care veniseră. Am asistat neputincios la spectacol, și de câte ori aruncau În gioarsa lor de căruță câte-o bucată din caroseria mașinii simțeam În trup o durere ascuțită, de parcă el era despicat și nu nenorocita de rablă scorojită. Atunci, mi-am dat seama că sfârșitul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îl dojenea, și-l obliga să se culce. Oricum, bătrânul devenea ca un copil când era amețit: se bucura pentru orice fleac, sau devenea dintr-odată sentimental și foarte docil. Antoniu a văzut atâta violență generată de alcool, a asistat neputincios la atâtea confruntări terifiante, unele care-au dus chiar la crimă, Încât nu s-a Întovărășit niciodată cu ea, dimpotrivă, i-a devenit dușman. A văzut copii morți de comă etilică, a văzut oameni crăpând ca pe-un lemnișor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scurge leneș pe șine, și se apropie de stație. Strada pe care o caută e vizavi. Traversează orbește prin fața tramvaiului, care tocmai a plecat din stație. E izbit din plin, se aud țipete, și tramvaiul oprește. Antoniu moare sub privirile neputincioase ale trecătorilor. Sacoșa cu cele două caiete zboară câțiva metri mai departe de trupul lui și caietele se Împrăștie pe șinele de tramvai.. Un polițist, venit În grabă la fața locului, ridică de pe jos caietele, și le deschide În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mașină trecând prin mijlocul unei mulțimi fantomatice și ușor isterice, alcătuite din oameni care plecau sau soseau, sau așteptau trenuri pierdute fără urmă. Afară ceața era la fel de deasă și mi-a trebuit ceva timp să scot mașina în stradă. Farurile neputincioase - biete licăriri inutile - aruncau raze într-un zid de întuneric pe care nu-l puteau străpunge. Am pornit-o pe Cheapside cu viteza mersului pe jos. Vrând doar să spun ceva, am întrebat: — Era ceață la Cambridge? Nu, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
genții lui Georgie. Nu m-ați deranjat deloc, am spus. Deodată m-a cuprins o aprigă dorință de a o mai reține. Voiam să aflu ce gândește. Dar n-am știut ce să spun. În fața ei mă simțeam prost și neputincios. Pentru o clipă și ea păru dornică să mai rămână. Dar, cum nici unul din noi nu găsi calea de a prelungi această scenă, ea s-a întors, iar eu am deschis ușa. Când a trecut pe lângă mine, m-am înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mine. În ciuda dovezilor că nu era așa, și întorcându-mă iarăși la faptul că nu-i spusese nimic lui Palmer, eram convins că existam pentru Honor. Și totuși, iar la această concluzie am ajuns pentru a suta oară, eram complet neputincios. Și totuși, reluând lucrurile pentru a o suta și una oară, nu puteam să nu mă gândesc la Honor și, având toate motivele să fiu disperat, undeva, printr-o fisură minusculă, se strecura o rază de speranță care transforma labirintul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sprânceană. Dar problemă să Îți ții gândul la tine. De exemplu, greu să Înșeli nevasta. Să câștigi la Nürburgring. Să minți colegii. Sau ce părere are Sascha? Apucând roțile, Else se deplasă din nou spre proiector. Am dat din cap neputincios. Desigur, dacă așa zicea ea. Cu antene radio, imaginația putea fi scoasă din ecuație. Se auzeau primele fluierături din sala de cinema. — Unii nu Înțeleg că ecranul argintiu e ca un paradis. Ca Înăuntrul pleoapelor. Totul e posibil, toate proiecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de muribund, ce se înalță din cabine și lacrimile vărsate cât ai clipi - ici o băltoacă de lacrimi de căință, colo o băltoacă de lacrimi de indignare - trupul unui bărbat (cu mintea unui copil) se înalță cuprins de o furie neputincioasă ca să dea cu pumnii în salteaua patului de sus, pentru ca apoi să se prăbușească imediat, flagelându-se cu reproșuri. Ah, prietenii mei evrei! Fârtații mei spurcați la vorbă, împovărați de sentimentul vinovăției! Iubiții mei! Colegii mei! N-o să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pumnii în linoleum... căca-m-aș, chiar în... — Apă, căcănarilor, că orbesc. Mă arde! și, trecând cu viteză maximă pe lângă Mandel, îmi bag capul sub robinet. Deasupra chiuvetei, Iisus își continuă înălțarea în cămașa lui de noapte rozalie. Nemernicul ăsta neputincios! Credeam că trebuie să le insufle creștinilor milă și omenie. Credeam că le-a spus să le pară rău tocmai de suferințele altora. Ce porcărie! El e de vină dacă orbesc! Da, într-un fel, el îmi pare principalul vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui țară nu aveau bani de pâine și mureau de frig În Încăperi neîncălzite. Lumea era Întoarsă cu dosu-n sus și el făcuse tot ce-i stătuse În puteri s-o pună la loc, dar acum se terminase. Acum era neputincios și fericit. — „Vom pleca Împreună În livada de la capătul grădinii.“ Și iarăși nu găsi amintirea nici unei fete care să-l consoleze, ci doar fețele triste și frumoase ale săracilor, care-i promiseră pacea. Făcuse tot ce-i stătuse În putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a tatălui, care le distrage atenția, îi face să uite de greață. Dacă nu-i zahăr... murmură țăranca. Actorul își răstoarnă servieta în speranța că va găsi pe acolo ceva dulce, să dea copiilor. În zadar. Lîngă el, Nina stă neputincioasă, aruncînd uneori priviri triste telefonului de pe capătul barului, simțind un fior de emoție, dar mai ales de plăcere cînd mîna grijulie a actorului îi așază mai bine haina de blană pe picioare; cuneori, ochii lor se întîlnesc și-și surîd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ochelari cu lentile bifocale, descrisese, simplu și direct, conținutul unui dosar pe care se simțise obligat să-l alcătuiască, dosar conținând toate accesele de vomă, spălăturile stomacale și aventurile sexuale ale fiicei sale de șaisprezece ani, la care el asistase neputincios. Nici în prima seară, nici în a doua, ci abia în a treia se simțise Carol în stare să-și povestească versiunea proprie, fadă și atenuată, a stărilor de vomă ale lui Dan, a râgâielilor sale obscene și a pipăielilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]