3,664 matches
-
Libération, 29, 30, sau 31 decembrie, cîteva rînduri pline de latinitate, cine o mai fi și impacientatul ăsta? se întreabă. Știți ce, dom’ Colonel, zice Poștașul, Jean Hațfeld, sau cum l-o fi chemînd, o fi murind și el de nerăbdare să ajungă la petrecerea de Anul Nou, sau de Revelion, cum îi spun ei, articolașul l-a scris doar ca să-și facă norma, o mică fușereală, se simte de la o poștă. — Ziarele astea o să valoreze aur curat peste cîțiva ani
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fină, ademenitoare, așa e capa care nu simbolizează altceva decît dragostea tumultuoasă, adaugă Roja. Cred că de-abia așteptați să săriți și dumneavoastră în ring, să vă faceți numărul, își dă Părințelul cu părerea, n-am dreptate? — Voi muriți de nerăbdare să mă vedeți la lucru, spune Roja luat puțin prin surprindere. — Glumiți? Am discutat despre asta toată săptămîna, de cînd am aflat că vă dați în vînt după tangouri, spune Părințelul. N-ar fi trebui să mă laud, spune Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prin crăpătura ușii, zornăind lanțul de siguranță, dînd să deschidă. — în politică e la fel ca-n viață, nu-ți iese întotdeauna exact ce ți-ai propus, zice domnul Președinte. — Ei, și acum ce facem? întreabă Petrică, dînd semne de nerăbdare, uitînd să-și mai șteargă pantofii pe preșul întins în fața ușii, grăbit să intre la căldură. — Sîntem abia pe 14, își amintește Monte Cristo. — Bună seara, săru’ mîna, salută respectuos Sena, plimbîndu-și din nou ochii pe capotul doamnei Mina. Frig
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
parbriz aburit. — încă nu m-am gîndit la toate detaliile, minte domnul Președinte, grupul numărul trei este format dintr-o singură persoană, dar nu vă speriați, că face cît zece, se hotărăște să le mărturisească. — Cine este? întreabă Petrică cu nerăbdare. Hai nu mai faceți pe nevinovații, le-o taie Monte Cristo, nimeni altul decît Regizorașul, n-am dreptate, dom’ Președinte? — Ce era așa de greu de mirosit? Omul ăsta e un adevărat Jolly Jocker al scenei românești, și-acum să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să completeze, închizînd cu atenție ușa în urma sa. — Voi de unde ați mai răsărit? tresare Roja surprins, răsucindu-se cu tot cu scaun în direcția lor. — Pesemne iar nu-ți convine ceva, spune Curistul, acum ce-o mai fi? — Credeam că muriți de nerăbdare să ne vedeți în formulă completă gata de joc, zice Patru Ace, dînd la iveală două pachete de cărți noi-nouțe. — Ia dă-mi să văd, îi face Roja semn, aplecîndu-se peste masă. — Tot nu te-ai convins că Nepoțică e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înăuntru, fii sigur că într-o așa vînzoleală nimeni n-o să-ți mai poarte de grijă. Te oprești locului ca să-ți tragi sufletul, să te orientezi. — Ce spune Regizorașul? întreabă Gulie simțind că nu mai rezistă locului, că moare de nerăbdare. Că nu-și mai vede capul de treabă, spune Santinelă apăsîndu-și și mai tare urechea de receptorul din care se aud doar niște bîrîituri înfundate. — Chiar se aude ceva sau doar inventezi? nu se lasă Gulie convins. Ori mă lași
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
avorturilor, da-i polițai pînă-n măduva oaselor. Cobor spre camera de detenție unde Îl țin pe Bladesey. Un bulangiu În uniformă stă În picioare lîngă el, dar se cară cînd intru. Bladesey nu spune nimic, dar privirea Îi scapără de nerăbdare. Se bucură că mă vede. Ticălosu ăsta mic și patetic chiar se bucură cu adevărat cînd mă vede! Chiar crede că o să fiu prieten cu un pervers amărît. Cel mai bine e să-l lămuresc. — Puțoi de rahat ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
postează la gura metroului, Îl fac să se Îndoiască și mai mult că cineva se va interesa curând.. Nu-i nimic Își spune, Dumnezeu e mare! De multe ori când traversează calea ferată, și intră În aglomerația din oraș cu nerăbdarea de a-și ocupa postul, Îl năpădesc amintiri care-i fac rău. Își aduce aminte de copilărie, Își aduce aminte de studenția lui, de colegi, de prieteni, de iubitele pe care le-a părăsit, de biblioteca plină cu cărți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ieșit din existența lui Antoniu discret, așa cum discretă era Întreaga ei făptură, amestec de soare și miros de scorțișoară, de muzică și farmec ciudat, de candoare și bunătate. În ultimul timp pe chipul ei se putea citi o neliniște, o nerăbdare pe care nu și le putea stăpâni. Îi explica bătrânului tovarăș de sărăcie, că abia așteaptă să ,,plece În lumea largă,,. Antoniu se gândea cu inima strânsă că n-o să mai aibă cine să-i asculte poveștile. Nefiind vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ele separat, prin demersul dureros de a le informa cu privire la divorțul meu: am sesizat că erau deja la curent cu situația. Veștile proaste se transmit cu mare viteză și multă voioșie. Rămăseseră amândouă lângă ușă, așteptând fără să-și trădeze nerăbdarea, să dispar de acolo. Trăsăturile și atitudinile lor ilustrau moduri diferite de a-și exprima regretul: domnișoara Hernshaw, înaltă, blondă și îndelung curtată zadarnic de Mytten cel incapabil să prindă lucrurile subtile, se legăna cu ochii umezi de lacrimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era acum o problemă, nu un dar. Eram amândoi într-o asemenea stare de epuizare emoțională încât singurul lucru de care aveam nevoie deocamdată era un timp petrecut departe unul de celălalt. În plus, simțeam nevoia - îmbinată cu neliniște și nerăbdare - să o revăd pe Antonia, fie și numai pentru o clipă, înainte de a mă duce la culcare. M-am întors cu mașina la locuința lui Palmer. Se lăsa din nou ceața. O pâclă galbenă ca pucioasa învăluia lămpile din Pelham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ce sentimente am față de Anderson. Uneori cred că îl urăsc. Dar îmi e cât se poate de clar că între noi totul s-a terminat. — Și atunci de ce să mă întâlnesc cu el? am întrebat. Dar sufletul îmi ardea de nerăbdare. — Ca să termini treaba definitiv, spuse Antonia. Și mai sunt și unele aspecte practice. Mi-au rămas o mulțime de lucruri în Pelham Crescent pe care le-ai putea aduce înapoi sau ai putea închiria o mașină, nu cred că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă îngheța, mă paraliza. Mai eram conștient și de faptul că aceasta ar putea fi ultima mea șansă. Ultima mea șansă de a face nu știu ce - nu-mi era foarte clar, dar gândul la această vizită era însoțit de teamă, curiozitate, nerăbdare și chiar speranță. Iar dacă credeam într-un miracol, nu știam în ce ar putea consta acest miracol. Așa că am încercat să câștig timp. În întunericul și incertitudinea în care ne lăsase retragerea tăcută a celor doi nu puteam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
receptorul, așa cum făceam mereu în ultimul timp, în așteptarea a ceva neobișnuit. Era Alexander. Mi-a făcut plăcere să-i aud glasul. — Ce faci, bestie? l-am salutat. De ce n-ai mai dat nici un semn de viață? Antonia arde de nerăbdare să te vadă. Nici nu-ți închipui ce viață monotonă ducem. Hai, vino pe-aici să ne mai înveselești. Alexander păru puțin încurcat, spuse că ar veni cu plăcere, sigur că da, că-i pare rău că a fost atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nevoie de ajutor. Cu grijă, mi-am mutat greutatea de pe un picior pe celălalt; sângele Îmi umflase picioarele. Dar nu prea aveam loc și, de fiecare dată când umerașele se loveau unele de celelalte zornăind, mă opream. Încetul cu Încetul, nerăbdarea se acumula. Ce-i lua atât de mult? Oare vizitatorul avea de gând să stea o veșnicie? Parcă Dora mi-ar fi citit gândurile; nici n-am apucat să-mi Întind bine degetele picioarelor, că am auzit clanța și ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Alton Christian Peterson? Sau te pomenești că-mping lucrurile un pic cam departe? Alton C. Peterson? Și atât de tare mă preocupă gândul să nu care cumva să uit cine mi-ar plăcea să fiu, atât de tare ard de nerăbdare să ajung odată la debarcader, s-o găsesc dându-și jos patinele din picioare - întrebându-mă în sinea mea și ce anume să-i răspund când o să mă-ntrebe ce-am pățit cu mijlocul feței (o mai veche accidentare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sunt vinovatul, da, da, sunt o sulă scorțoasă jidănească și-mi cer iertare, iertare, iertare. — ...mereu te iei de mine - până și-n felul cum te uiți la mine te iei de mine, Alex! Îți deschid ușa seara, mor de nerăbdare să te văd, toată ziua nu mă gândesc decât la tine și, hopa, au apărut orbitele alea afurisite care deja caută cu lumânarea un amănunt cât de mic care să nu fie în regulă la mine! De parcă n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pură Întâmplare faptul că ea spusese Belgrad și nu Constantinopol, dar sunetul propriei voci o lumină. Strigă spre Janet Pardoe: — Ia două locuri! Vin cu tine până la Viena. — Și bilet? — Am legitimația de reporter. Ea era acum cea plină de nerăbdare. — Repede! Peronul cinci! E și douăzeci și opt. Doar cinci minute. Încă Îl mai ținea pe hamal lângă ea, cu forța mușchilor săi. — Ascultă, Îi zise. Vreau să duci un mesaj pentru mine. Kaiser Wilhelmstrasse, numărul 33. — Nu pot să plec din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ce vrei să spui? De ce-i mai scump? — Excelența sa e, evident, străin. N-are cum Înțelege. E un obicei În țara noastră - cântecele vesele costă mai mult decât cele triste. Oh, un obicei din bătrâni. Un dinar și jumătate? Brusc, nerăbdarea și graba Îi dispărură lui Myatt, dar Îl prinse plăcerea târguielii. Nu banii erau problema; nu era În joc mai mult de o jumătate de coroană. Dar era vorba de afaceri. Nu va ceda. — Șaptezeci și cinci de parale. Nici o para În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cel mai Înalt dintre soldați Îi sugeră că la șeful gării. — Și unde-i biroul lui? Soldatul arătă spre o a doua clădire, dar adăugă cu blândețe că șeful de gară lipsea: era la Belgrad. Myatt Își ținu În frâu nerăbdarea. Omul era evident bine intenționat. Tovarășul lui scuipă ca să-și arate disprețul și murmură printre dinți ceva despre evrei. Unde pot cere câteva informații? — Este domnul maior, spuse omul cu Îndoială. Sau funcționarul de la biroul șefului de gară. — Nu puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
privirile santinelei, de insolența funcționarului. Tocmai În asemenea colțuri pustii de lume, printre câmpuri Înghețate și vite slăbănoage, te puteai aștepta să găsești, Încă vii, vechile aversiuni ale lumii. Un soldat Îi lumină fața cu lanterna și repetă somația cu nerăbdare și dispreț. Myatt Își scoase pașaportul. Omul Îl ținu cu susul În jos și examină de aproape leul și unicornul, apoi rosti singurul cuvânt pe care Îl știa În germană: — Engländer? Myatt dădu din cap, iar omul aruncă pașaportul Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încet, unul câte unul. Era același bărbat care o oprise din drumul ei spre vagonul-restaurant și Îl urî o clipă, până când Își ridică fața și Îi zâmbi umil și justificativ, În timp ce ofițerul Îl bombarda din spate cu șfichiuiri scurte de nerăbdare. Brusc, În timp ce soldatul trăgea ultimul sac de la gura grotei, fețele lor aproape că se atinseră și clipa aceea a fost ca o Întreagă discuție cu un om liniștit. Când văzu că doctorul nu mișca, maiorul Petkovici traversă magazia și puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
afacerii la fel de bine ca pe cea artistică. Ca să compenseze salariul Îngrozitor de mic, Îmi oferise 5% din companie, pe care noi speram să o vindem Într-o zi. Iar după ce le cunoscusem pe Lauren și Tinsley, așteptam cu și mai multă nerăbdare să fiu Înapoi În New York. —Dumnezeule, cât de distractiv. Am văzut chestii făcute de Thackeray. Sunt grozave. E cu adevărat talentat. Nu mi se pare că viața ta e prea nasoală, Sylvie. N-oi fi avut tu parte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am ocupat timpul cu serviciul și cu terminarea ultimelor amănunte În apartament. Echipa lui Milton făcuse minuni, astfel Încât deodată aveam un apartament care te lăsa cu gura căscată. Hunter trebuia să se Întoarcă peste câteva zile, iar eu muream de nerăbdare să-l văd. Avea să-i placă la nebunie apartamentul, eram sigură. De-abia mă puteam gândi și la altceva. Munca era o bună metodă de a-mi distrage mintea de la ale mele. Am reușit să pun mâna pe Salome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să-mi văd cadouașul. —Of, iubito, mi-e teamă că darul meu pentru tine este foarte modest, așa că nu te entuziasma prea tare. Era tare dulce felul În care Hunter se prefăcea că nu se deranjase prea mult. Muream de nerăbdare să-mi văd colierul. În timp ce Hunter dispăru În dormitorul pentru oaspeți, unde Își depozitase cadourile, m-am dus să le iau pe ale mele de sub patul din dormitorul nostru. Îi Împachetasem două cărți și o fotografie cu noi doi făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]