1,415 matches
-
de-a lungul secolelor. În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, în dreptul adjectivului"apocrif" găsim următoarea explicație:"Apocrif,a, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscuta azi între cele canonice. - Din fr. apocryphe, lat. apocryphus.<footnote http://dexonline.ro, site accesat la data de 23 iun. 2009 footnote> Termenul apocrif este perceput și utilizat în primul rând din perspectiva teologica și abia secundar din perspectiva literară
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
că emoțiile negative pot suprima acțiunea celulelor imunitare încă de la început. În lumea de astăzi, dominată de o stare cronică de stres, de îndoială spirituală și de emoții violente, puterea gândirii negative a devenit una dintre cele mai importante - deși nerecunoscute - cauze ale bolilor cronice, ale deteriorărilor și ale imunodeficienței dobândite. Gândirea pozitivă și afirmarea sentimentelor de fericire sunt moduri foarte eficient de folosire a minții pentru generarea tipului de energie asociate cu sănătatea și vindecarea. Numeroase studii științifice au demonstrat
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
verificat științific în clinici, prin analizarea sângelui persoanei care este îmbrățișată, pentru determinarea prezenței anticorpilor, a hormonilor și a elementelor neurochimice asociate reacției de vindecare PNI, atât înainte, cât și după administrarea îmbrățișării. Și aici putem vedea un alt factor nerecunoscut pe scară largă, dar care este implicat în deteriorarea gravă a sănătății umane în lumea industrializată de astăzi, unde singurătatea și alienarea, furia și ostilitatea au înlocuit sentimentele comune de iubire în inimile atât de multor persoane. Și nici nu
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
fluviu. De aproape, încremenea în instantaneele pe care le decupa în zilele acelea spălăcite fotograful misiunii: un grup de țărani și de țărănci în cojoace, înțepeniți în fața unui morman de carcase omenești, de trupuri ciopârțite, de bucăți de carne de nerecunoscut. Apoi, un copil gol așezat pe zăpadă - un păr lung, încâlcit, cu privire pătrunzătoare de bătrân, un trup de insectă. În sfârșit, pe un drum înghețat - doar un cap, cu ochii deschiși, sticloși. Cel mai rău era că instantaneele acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe dușumea dâre lungi de zăpadă. Chipul ei veșted semăna cu al oricărei țărănci bătrâne din ținutul siberian. Buzele, acoperite cu o rețea fină de riduri, i-au fremătat. Și în gura aceea, în pieptul uscat al acelei ființe de nerecunoscut, a răsunat vocea Albertinei, o voce din care nu se schimbase nici măcar o notă. - În toți anii aceștia, nu mă temeam decât de un singur lucru: că te vei întoarce aici! Da, acelea au fost cele dintâi cuvinte pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sub cerul rusesc ca o extraterestră. Ea nu avea nimic comun cu istoria crudă a acestui imens imperiu, cu foametea, cu revoluțiile, cu războaiele civile... Noi, rușii, nu aveam de ales. Dar ea? Cu privirea ei, cercetau o țară de nerecunoscut, fiindcă era judecată de o străină, uneori naivă, adesea mai perspicace decât ei înșiși. În ochii Charlottei se oglindise o lume neliniștitoare și plină de un adevăr spontan - o Rusie insolită, pe care trebuia să o descopere. Îi ascultam. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
familie... Nu l-au arestat pe Fiodor nici în biroul lui, nici în zori, întrerupându-i somnul cu un ciocănit autoritar în ușă. Nu, era în seara de ajun. Se împopoțonase cu mantaua roșie a lui Moș Crăciun și, de nerecunoscut sub barba lungă, chipul lui îi fascina pe copii: pe băiatul de doisprezece ani și pe sora lui mai mică - mama mea. Charlotte aranja căciula mare pe capul soțului ei, când au pătruns în apartament. Au intrat fără să trebuiască
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fi aruncat spre el, s-ar fi agățat de centironul lui, ar fi plâns... Dar el a apărut foarte departe, îngăduind să fie recunoscut puțin câte puțin, lăsându-i soției lui timp să se obișnuiască cu strada aceea devenită de nerecunoscut datorită siluetei unui bărbat căruia îi remarca deja zâmbetul nehotărât. N-au alergat, n-au schimbat nici o vorbă, nu s-au îmbrățișat. Li se părea că au mers o veșnicie unul spre celălalt. Strada era pustie, lumina înserării, reflectată de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din altă perioadă din viața ei, o raniță de soldat pe un scăunel lângă intrare, niște cizme mari, pline de praf roșu. Și, sub un bec gol și spălăcit, în mijlocul acelei încăperi pe jumătate îngropate în pământ - trupul acela de nerecunoscut, parcă sfâșiat de rotițele unei mașini. Fără știrea ei, în minte i-au apărut cuvinte pline de mirare: „Eu, Charlotte Lemonnier, sunt aici, în izba asta îngropată în iarba din stepă, cu bărbatul acesta, soldatul acesta cu trupul sfârtecat de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se împiedicau să vorbească, să sufere, să fie iubite sau urâte individual. Mă zbăteam între cele două povestiri tragice: Beria și femeile acelea tinere, a căror viață lua sfârșit o dată cu ultimul geamăt de plăcere al violatorului lor; Charlotte, tânără, de nerecunoscut, aruncată pe nisip, bătută, torturată. Eram dezamăgit, mi-era ciudă pe mine pentru indiferența mea obtuză. Chiar în noaptea aceea, toate reflecțiile mele despre incoerența liniștitoare a vieții mi-au părut false. Am revăzut, visând cu ochii deschiși, brațul înfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
elixir, Aloim deschise ochii și găsi destulă putere pentru a se ridica în capul oaselor. Cei doi bărbați îl priviră în tăcere, fiecare cu gândurile lui, dar amândoi uimiți de sticlirea ciudată a ochilor tânărului. Fața lui tumefiată era aproape de nerecunoscut, dar ochii, ochii păreau două vietăți de sine stătătoare gata să muște pe oricine ar fi avut nesăbuința să se apropie. Abatele tresări când Aloim scoase primul sunet. Era mai mult un muget, un tremur lăuntric care izbucnise prin laringe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
chestiunea schimbărilor controlate: cum se justifică schimbarea a ceva care este deja justificat prin însăși funcția sa sociologic determinată? Încercând să atenueze criticile de acest gen, funcționaliștii au inovat permanent arsenalul lor conceptual, făcându-l în cele din urmă aproape de nerecunoscut. Sunt celebre contribuțiile lui Merton, care a introdus concepte precum funcție/disfuncție sau funcție latentă/funcție manifestă. Înaintea parcurgerii conținuturilor diferitelor funcționalisme care au abordat școala, este utilă o punere în context. Școala nu putea scăpa influenței unei paradigme sociologice
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
au debarcat în Lumea Nouă au privit - cum se știe - într-un mod echivoc noul care îi înconjura și îi copleșea: unii, precum chiar Columb, au început prin a-l nega, imaginându-și că noul nu e decât vechiul încă nerecunoscut care încearcă să se ascundă de ochii vigilenți ai exploratorului. Dar apoi, când negarea noutății a devenit, ca principiu, imposibilă, s-a încercat măcar atenuarea ei. Au apărut țări sau regiuni numite „Noua Anglie”, „Noua Scoție”, „Noua Franță” etc., ori
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cauze ce se repetau mereu, datorită unor mulțimi de cunoștințe și de erori, datorită schimbărilor intervenite în constituția corpului și a tulburărilor continue provocate de pasiuni, și-a schimbat, ca să zicem astfel, înfățișarea în așa măsură încât a devenit aproape de nerecunoscut; nu mai regăsim în el ființa care se poartă totdeauna după principii sigure și neschimbate, nu mai găsim cereasca și maiestuoasa simplicitate pe care i-a imprimat-o creatorul lui, ci doar contrastul diform dintre pasiunea care își închipuie că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
decât să fie așa cum era prin fire”. Comparând cele două texte, să observăm mai întâi că, trăind într-o epocă raționalistă, J.-J. Rousseau are în vedere statuia zeului marin care este acoperită de aluviunile mării, până la a deveni de nerecunoscut. Dimpotrivă, Platon, mai aproape de sensul originar al mitului, se referă la făptura zeului marin însuși <Ð tal£ttioj Glaàkoj> care, în mitologie, era o divinitate acvatică ce își schimba neîncetat înfățișarea, fiind astfel extrem de greu de recunoscut. Poate că diferența
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
între anii 1450 și 1850. Însă rolul superior metodologiei revine obiectivului de dezvoltare, care avea să determine dacă rezultatele lui Galton referitoare la geniu (1869, p. 43) erau aplicabile la copiii predispuși la excelență. Cercetarea lui Cox face o aluzie, nerecunoscută de obicei, la faptul că Terman și Cox cunoșteau metodele și rezultatele frauduloase ale lui Lombroso și că au dorit să testeze empiric validitatea lor (Cox, 1926, pp. 14-15). În ciuda limitelor conceptuale și a accentuării rezultatelor „practice”, cercetarea lui Cox
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
retras pe poziții academice cu mult mai puțină implicare politică, de profesori sau membri ai unor institute de cercetare. Dincolo de astfel de alianțe politice (uneori dictate mai degrabă de pragmatism decât de afilieri ideologice), influența politică mult mai semnificativă (deși nerecunoscută) a mișcării eugeniste este reprezentată de contribuția acesteia la delegitimarea parlamentarismului liberal, În special În rândul cetățenilor cu un nivel superior de educație și al studenților. Eugeniștii au folosit limbajul științei și al obiectivității pentru a delegitima principiile libertății și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
putem decât să ne așteptăm la tentative de descalificare a legitimărilor concurente. Elite productive și neproductive Se întâmplă ca dihotomia „dominatori/dominați” să ia forma unei opoziție între neproducători și producători. Deci, ar exista o elită statornică, parazitară și una nerecunoscută ca atare, dar, revendicând totuși mai multe drepturi la excelență. Primul care a văzut astfel lucrurile a fost Claude-Henri de Saint-Simon (1760-1825), precursor al sociologiei și teoretician al industrialismului, a cărui operă a fost analizată în detaliu de către Émile Durkheim
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
prima vedere, condamnate. Sunt evidente eșecurile unor regimuri - precum cele din Cuba sau Coreea de Nord - de a gestiona în mod centralizat problemele dezvoltării. Pentru a rezista într-o formulă viabilă, un regim comunist trebuie să se reformeze până la a deveni de nerecunoscut, după cum arată cazul vietnamez sau, mai ales, cel chinez. Pentru a evita soarta Uniunii Sovietice, în China comunistă s-a construit un hibrid teoretic, numit „economie socialistă de piață”. În această formulă, Partidul Comunist păstrează monopolul puterii, dar economia este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
violente perioade de reacțiune și poate dintre cele mai decisive din istorie 2. În ea coexistă două naturi: una profundă, substanțială și complet nouă; cealaltă superficială, contingentă și învechită. Natura profundă a acestei reacțiuni a anilor ’70 este așadar de nerecunoscut; natura exterioară însă este cât se poate de ușor de recunoscut. Și, într-adevăr, oricine o poate regăsi în renașterea fascismului, sub toate formele sale, inclusiv cele decrepite ale fascismului mussolinian și ale tradiționalismului clerico-liberal, dacă putem folosi această definiție
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unui „conservatorism progresist”, în numele căruia, spre sfârșitul vieții, va ataca deseori demagogia și formele străine neasimilate. Pe măsură ce se înstrăinează de ceilalți revoluționari români exilați, cufundat în lectura Bibliei (pe care o traduce, parțial, și o comentează), se consideră profetul neînțeles și nerecunoscut de poporul pe care el l-a „mântuit”. Îndrumătorul a devenit un proroc îndurerat și vindicativ, de o neobișnuită vehemență pamfletară la adresa prea numeroșilor săi dușmani. Firea sa egolatră și dominatoare nu i-a îngăduit asocierea de lungă durată cu
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
se scrie numele instrucțiunii pe o linie, și rămânând pe acea linie se apasă Ctrl + F8 sau se folosește iconul din bara de comenzi rapide. Se observă ce numele de instrucțiuni valide odată scrise sunt afișate având culoarea albastră, numele nerecunoscute având culoarea neagră. Orice instrucțiune sau expresie incorectă sintactic va fi afișata prin culoarea roșie. Pentru căutarea unui cuvânt în fișierul programului se folosește Ctrl + F (sau iconul)pentru declanșarea și configurarea căutării și pentru căutarea în continuare cu aceleași
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
o serie de episoade și povestiri aparent divergente, care amplifică structura până aproape de spargere. Fără să intre În logica epică strictă, aceste episoade sunt totuși organice, creând o carnație imaginară, o atmosferă figurativă În lipsa căreia operele respective ar fi de nerecunoscut. Ce se Întâmplă Însă când scheletul arhetipal, povestea inițiatică, este scoasă și rămâne doar masa de episoade „periferice”? Exemple pentru asemenea conglomerate anarhetipice sunt romanele cavalerești din secolul al XVI-lea, din ciclul lui Amadis de Gaula. Construite originar pe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
decât poet...”, ,,Istoria e una singură: propria noastră prezență”), o lungă și dramatică perioadă de detenție (cincisprezece ani), ce l-a scos din viața publică, fac ca traseele biografiei lui M. să rămână aproximative. ,,Cu sânge muncitoresc”, fiul ,,celui mai nerecunoscut marxist din Craiova”, cum vag mărturisea, a copilărit pe strada unde locuise Traian Demetrescu și a învățat la Colegiul iezuit din Bănie. Sfidând constrângerile educației stricte din școală, în 1923 scoate o revistă provocator intitulată ,,Pubis”, iar în 1924 debutează
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
și suavă. Romanul Enigma unui ametist (1984) derulează istoria a două femei, Livia și fiica sa, Raluca, pe fundalul existenței cotidiene citadine din epocă, zugrăvită însă în tonuri idilice. Se reține povestea dramatică a Liviei care, născând un copil ilegitim, nerecunoscut de tată, își refuză apoi, din devotament matern, împlinirea socială și profesională: lucruri pe care cititorul le află dintr-un jurnal găsit de fiică după moartea prematură a Liviei. Finalul, expediat și dulceag, o arată pe fiică descoperindu-și tatăl
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]