910 matches
-
modalități artistice. Ele au ca temă condiția creatorului surprins în diferite ipostaze și sunt construite pe principiul opoziției dintre real și ideal. Evanghelia Tăcerii - Solilocvii este o carte rară în literatura română și universală, despre trăirea intensă a sentimentului „rostirii nerostitului.” Aici aflăm marile teme ale creației (din cele 13 volume editate până în prezent), nu ca o sumă a universului răpanian, ci ca o suprapunere și simultaneitate a unui ritm circular, a relației Poetului cu opera sa. Limbajul metaforic, sintaxa poetică
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
așadar, ar fi fost imposibilă, nici nu știam unde să caut, unde să adorm și unde să mă trezesc, acolo, pe drumul de piatră galbenă, între două peșteri de malachit. TĂCERE Gândurile pe care le petrec până la poartă, se întorc nerostite în bătaia vântului. Mă strecor singură în umbra lor, prin tunete și trăznete deopotrivă, în tunele lungi de piatră, prin păduri de stânci. Ploaia de ieri le adună sub copaci și privesc împreună cum trec melcii, cum vine noaptea, total
ACROASIS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360551_a_361880]
-
iubiri... E iarna aprigă povară când fiecare clipă vrea să doară și visul inghețat sub tâmple uneori împrăștie cuvintele în zori, dar uit c-am fost iluzia unei amintiri din iarna înghețatelor iubiri.... Printre fulgii care ușor mă înconjoară șoapte nerostite vor să ias-afară, să strig aș vrea iubirea să m-audă dar vântul întețește a lui undă și cuvintele s-ar pierde printre zări în iarna înghețatelor chemări ... Nesfârșită pare zarea ninsă gerul mușcă din câmpia-ntinsa și din suflet
IARNA ÎNGHEŢATELOR IUBIRI... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360558_a_361887]
-
albe, Poezia m-a învăluit și atunci, am lăsat fluidul formelor trăirilor mele să încropească altarul auriu al bucuriei: Scrisul întrupate în cuvinte, metaforele s-au ascuns în versuri- un cuib simplu al vieții căutate pe cărările aspre ale cuvintelor nerostite, ale necuvintelor fără sensuri colorate de litere, un alfabet al cerului interior, uneori imposibil de pictat sau cântat în șirurile muzicale ale Poeziei... dar... Poezia mi-e Casă. o Casă a gândurilor, a undelor primite Dar în care, îmi revărs
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
pedepsit să fiu un pom Cu ramuri lungi crescute către lună Să îmi păstrez speranțele de om Să creștem crengi de doruri împreună. Să ne-mpletim cu crengile rotite Spre cerul care azi îl împărțim Cu vorbe și cu șoapte nerostite Cu florile când versuri devenim. LA NAFTALINĂ-N GARDEROBĂ La naftalină-n garderobă Aripi de îngeri stau în teanc În dupămasa care, sobră, Își plimbă visele prin parc. Pe-aleile pustii trec văduvi Înalții plopi ce nu au soț Sub
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > MUȘCĂTURA VORBEI NEROSTITE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 579 din 01 august 2012 Toate Articolele Autorului Ce facem? Iubim iubirea, ne murim moartea pentru ca puțin mai târziu să-i readucem la liman bucuria renașterii întru lumină și zbor? Ne răscolim
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
fi ceea ce sunt. Mâinile mi-s pline de mentă. Mușc frunzele cu bucuria flămândului și prind răcoarea cuvântului între gând și inimă... câte oglinzi ca niște cercuri închise câte farfurii ovale în care se reflectă gura ta și mușcătura vorbei nerostite și câte cuvinte prea mici pentru a ordona arcurile durerii de a fi singur... în coșul cu fructe amare, rătăcești fructul oval, dulce-acrișor al dorinței de a fi iubit, de a putea iubi fără acidul ironiei umanului liniștea dintre două
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
o baghetă în formă de semilună... în timpane răsună piatra lunii miroase a argint și frunză de nuc arsă ceaiul din dar așteaptă să fie băut buzele răsfrânte-n așteptarea sunetelor colorează apatic un val... 17iulie2012 Referință Bibliografică: mușcătura vorbei nerostite / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 579, Anul II, 01 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
greu să pierzi, dar este mult mai rău să nu fi încercat niciodată să reușești!". Oricât de puțin însemnate sunt scrierile mele, ele tot înseamnă mai mult decât o tăcere vâscoasă lăsând beznele să acopere ceea ce odată a însemnat viața. Nerostitul nu aduce decât întunericul și viața ne oferă nenumărate aspecte care nu trebuie să fie uitate. Știu că scrierile mele nu vor ajunge în piscul literaturii, dar chiar numai un mușuroi de le-am socoti și tot înseamnă mai mult
NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360068_a_361397]
-
întrebări mereu insomniace). Uneori se aude chemarea ce se stinge pustie, stingheră, înăbușită în imperiul tăcerii și oferită ca ofrandă zădărniciei (Poate ca nu o să avem zăpadă). Au fost iubiri devorate rapid, apuse brusc, care lasă mereu în urmă ceva nerostit și neîmplinit, ca o Apocalipsă metaforică, în care fiecare trebuie să-și asume condamnarea (Prin trecătoare, curge iasomie). Poetul surprinde diverse ipostaze ale iubitei: femeia - ispită, devenită delirul minții: „Tu ești mereu a inimii dogoare/ În mine iadul își stârnește
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Adorabila Fiară/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară/ Efectul eclipselor solare în bulgărul de zăpadă/ Argint de nopți neinventate, cu lună, fulgere,/ Trăznete, curcubeie și lanuri singuratece/ Cireșii în floare, muguri în devenire,/ Zăpezi neninse și ape neatinse/ Sunete neauzite, nerostite, nenăscute/ Plimbări cu picioarele goale prin roua dimineții/ Cînd cuvintele aleargă în fața ta/ Fără lesă” ( Întîlnire de gradul doi). „în tihna cuvîntului/ de bun rămas dincolo de adînc” Se vede bine însușită aici lecția textualistă, cu cele două „legi” ale sale
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
conștiința comunicării de stări existențiale grave, ieșite din sentimentalism desuet și senzorialitate frivolă: „Cobor în mine ca-ntr-o catedrală/ Pașii mei foșnind pe caldarîmul ideii de ieri./ Cobor în mine, îmi întind mîna/ Printre gratiile sufletului:/ Mereu puterea/ din/ Nerostite cuvinte” (Cobor în mine). Pe de altă parte, lecția textualizării - precoce însușită - e pîndită uneori de ridicol: „pe un bostan am încrustat lexeme/ bostanul a crescut șieditura-i plină de poeme” (Lexeme); sau de voluptatea truismului: „Cad cuvinte, și-n cădere
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
la mese ovale și ne trag la sorți mai micii își lucesc ochii avizi frecându-și palmele lucioase și moi (nu știu ce mi-ai turnat în pahar) pe masă zarurile mici și iscoditoare așteaptă să fie măsluite, învârtite și aruncate cuvinte nerostite foșnesc surd cu zgomot de cărți făcute (are un gust dulce amărui și mătăsos) ochii noștri și-au construit o rețea personală de fluiditate fierbinte ... Citește mai mult mai marii lumiistau la mese ovaleși ne trag la sorțimai micii își
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
fierbinte ... Citește mai mult mai marii lumiistau la mese ovaleși ne trag la sorțimai micii își lucesc ochii avizifrecându-și palmelelucioase și moi(nu știu ce mi-ai turnat în pahar)pe masă zarurile mici și iscoditoare așteaptă să fiemăsluite, învârtite și aruncatecuvinte nerostite foșnesc surdcu zgomot de cărți făcute(are un gust dulce amărui și mătăsos)ochii noștri și-au construit o rețeapersonală de fluiditate fierbinte... XXXI. AI GRIJĂ, DARLING, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 595 din 17 august 2012
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
intemperiilor tale...ai grijă doarsă nu mă scapipe asfalt.... XXXIII. NU MĂ IUBI, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 589 din 11 august 2012. Tu știi că ochii mei citesc poemele nescrise Iar buzele mele îți sorb cuvintele nerostite Tăcerea mea te-ntunecă Pașii mei îți colindă câmpiile Iar palmele mele îți reclădesc castelele dărâmate de alte iubiri Nu mă iubi dar păstrează-mi amintirea închisă într-o clepsidră albastră care a uitat să fie întoarsă Nu te juca
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
amintirea închisă într-o clepsidră albastră care a uitat să fie întoarsă Nu te juca de-a soarta răsfirând firele de nisip Nu măsura un timp ... Citește mai mult Tu știi că ochii meicitesc poemele nescriseIar buzele meleîți sorb cuvintele nerostite Tăcerea mea te-ntunecăPașii mei îți colindă câmpiileIar palmele mele îți reclădesc castelele dărâmate de alte iubiriNu mă iubidar păstrează-mi amintirea închisă într-o clepsidră albastrăcare a uitat să fie întoarsăNu te juca de-a soartarăsfirând firele de nisipNu
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
mireasa mea și-a lunii. Iubito, au înflorit salcâmii Le simt mireasma lor în piept. Stingher, la marginea genunii, Cu-același dor, te mai aștept. METAFORA GERMINALĂ Figură de stil mai galantă, Un giuvaer cioplit din daltă. Născută din cuvântul nerostit, Din aluatul încă nedospit, Din licărire de scânteie, Din gândul ne ajuns idee, Din geana nopții obosite, Din șoaptele abia rostite, Din gânguritul de copil, Din jocul dragostei subtil, Din bobul încă ne-încolțit, Dintr-un fior neîmplinit, Din zborul
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
Dorinte > ACCIDENTUL Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 648 din 09 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Verde pastel un verde crud ți-s ochii tăi în soare, carmin contur al buzelor cu urme de cuvinte din clipe de iubire nerostite. La stop opresc , e roșu, nu-i nicio grabă... pătrund cu gândul în adâncimile tale ocolind forme transpuse în mine. Poezia aceasta curge din tine din pielea ta catifelată, netedă ca o câmpie întinsă fulgerător la stop zărită, un chip
ACCIDENTUL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359864_a_361193]
-
o rază lucitoare, Ce vii din zările celeste, Tu ești ca roua pe o floare Aceeași veșnică poveste. Tu ești o lume de mister, Subiectul fiecărui vis, Un semn nedefinit de cer, Cel mai frumos poem nescris. Tu ești cuvântul nerostit Al gândului încoronat, Cuibul unde m-am cuibărit, Sufletul de patimi încărcat. Tu ești o zână visătoare, Amanta fiecărui zeu, Și aripa zămislitoare Ce m-a legat de Dumnezeu. FEMEIA SUFLETULUI MEU Femeia sufletului meu, Miroși a Iad și Dumnezeu
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
rid. Prin jurăminte sacre și zâmbete bolnave Am tot sădit pustiuri și țărmuri fără mari, Sperând că, printre gesturi și umbrele firave S-aducem mai aproape, aceste depărtări. Sunt zile fără soare și nopți fără de luna, Săruturi îngropate prin șoapte nerostite, Păcate neiertate din tot ce-a fost furtună, Sunt lacrimile noastre de fulgere lovite. Atât de multe-s astăzi trăite doar de noi Și de-o mai fi să-ntample ceva cu-adevărat, Tu să m-ajuți să-mpart un
GHEORGHE UNGUREANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359203_a_360532]
-
Toate Articolele Autorului CUVINTELE TALE Cuvintele tale-aș mai vrea să le sorb, Să-mi fie-alinarea din boabe de rouă, Când secetă este și-n mine nu plouă, Sub cerul prea sec și prea trist și prea orb. Le simt, nerostite, se-nșiruie-n rând, Și-apoi se împrăștie-n neguri și-n ploaie, Pe gene ce plâng. Se aștern și-mi înmoaie Contururi rigide la margini de gând. Cuvintele tale-acuarele-n tablou, Sau foc de-artificii ce-mbracă tot cerul Iau
CUVINTELE TALE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340496_a_341825]
-
cu zeamă aurie pe care trebuie să-l culegi dimineața când încă-i răcoare și-i dulce mângâierea, iar aceste flori în care am pus mirosul tău stau cu ochii pe fereastră și așteaptă răsăritul. Gura mea îți sărută vorbele nerostite, ochii se pierd în singurătatea de care mi-e frică și scriu mai departe poemul pe care să-l citești atunci când căința iubirii neîmplinite o să te sfârșească. Referință Bibliografică: Scriu mai departe poemul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN
SCRIU MAI DEPARTE POEMUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340555_a_341884]
-
se sinucide e că, abia ce-a sărit pe fereastră, între al șaptelea și al șaselea etaj, se răzgândește: “Ah, de-aș putea să mă întorc înapoi!” Nimic de făcut. Niciodată nu s-a întâmplat. Buf.” Aflăm de importanță cuvintelor nerostite, ale căror stăpâni absoluți suntem ( ideea nu-i nicidecum nouă ) și despre Abraham Abulafia, filozof evreu din Malta, care a trăit în secolul al XIII-lea. Mă întrebam la începutul comentariului dacă mașinile gânditoare de azi vor deveni mâine mașini
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
muză, Elen, cum este apelativul regăsit în toate dedicațiile păstrate. Este de menționat faptul că mai toate lucrările elaborate de el în ultimul deceniu de activitate creatoare sunt dedicate Elenei. “Fii lângă mine. Că-n mine ești cu putere de nerostit. Și cu aceasta “Faust I” e gata. Poemul în românește e al tău. Îmi dai voie să te sărut?”găsim notat pe foaia de titlu a capodoperei goetheene traduse de Blaga, aceasta fiind una dintre cele mai frumoase dedicații scrise
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră...” Evanghelia Tăcerii este o carte rară, despre trăirea intensă a sentimentului „rostirii nerostite”, în care marile teme ale creației nu sunt ca o sumă a universului răpanian, ci ca o suprapunere și simultaneitate a unui ritm circular, a relației Poetului cu opera sa. Ciclul Evangheliilor lirice îl încheie Evanghelia Apocalipsei, în fond Apocalipsa
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]