714 matches
-
niște vise din care dragostea e, de obicei, exclusă. ― Pentru că nu visez aproape nici un lucru în forme firești. Azi-noapte am visat un monstru. Avea cap de pasăre, ochi bulbucați de broască. Și, când deschidea gura, sâsâia ca șerpii. Sau râdea nerușinat ca o tîrfă."Abjură gândul că aș fi un monstru", sâsâia el. Și râdea iar. "Abjură și declară că sunt frumos." Apoi a început să-și învîrtă capul ca o morișcă. "Galilei, așa se învîrte pămîntul? Uită-te bine și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
încredere în mine, trebuie să am încredere în dreptatea mea... Bat câmpii, nu-i așa? Nu-ți mai zic nimic despre inchizitorul care și-a ridicat gluga și am văzut, atunci, că avea un chip de maimuță, cu un zâmbet nerușinat... Bine, cel puțin, că nu mă socoti un maniac. ― Nu, Galilei. Văd în tine doar ceea ce ești. ― Adică? ― O problemă pe care oamenii o vor dezbate mereu. Ca moartea lui Socrate. ― Într-o noapte, voi ciopli, poate, până la capăt stânca
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am auzit, fără să aparțină cuiva anume. Am izbit cu putere chiar în despicătura buzelor și mă așteptam să țâșnească sânge. Când colo, buzele s-au lăbărțat numai pentru a-mi azvârli în obraz un hohot de râs și mai nerușinat. Simțeam că fierb de furie și loveam ca un nebun în buzele de piatră, fără să mă mai opresc, iar râsul acela continua batjocoritor... Am visat, după aceea, un șarpe imens care mânca fluturi. Deschidea gura, limba i se transforma
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
apoi a strigat: - Să nu care cumva să se spună că exarhul Isacco nu-și ține cuvântul. Călăul a apucat țestele ducilor de păr. Picura încă sânge din ele. Le-a pus pe băncuța din fața solului. Acesta, după un hohot nerușinat care a înfiorat întreaga suită, a continuat: - Am promis să rad barba acestor doi indivizi, și o voi face. Lângă el stătea neclintit Andras, cu mâinile încrucișate la piept. Privirea lui mă țintuia, având pe față o expresie ce continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gura. Aveam să știu cum să-l satisfac și în rest. Aceste cuvinte le făceau pe celelalte mame ale mele să chicotească și să se bată peste șolduri, pentru că Lea, deși probabil cea mai chibzuită, era totodată și cea mai nerușinată dintre surori. - Și după toată munca asta, după ce-au mâncat tot, ce crezi că s-a întâmplat, întreba Lea, de parcă eu n-aș fi știut deja, așa cum știam, de pildă, mica cicatrice în formă de lună nouă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a zis ea cu glas dulce, în timp ce el dădea pe gât prima cupă, bea, încă una. Într-o oră, Kemuel dormea dus. De câte ori se trezea, Rahela se ducea în cortul lui și se prefăcea că-i răspunde la avansurile lui nerușinate, doar pentru a-i turna o cupă și încă una, astfel înct Kemuel a dormit toată ziua și cea următoare. În timp ce Kemuel sforăia, bărbații s-au întors și au adus oile și caprele alese chiar lângă corturi, așa încât ultimele ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a adresat direct lui Iacob, ci i-a vorbit Rahelei, dar suficient de tare încât să audă și el. Moașa și-a pledat cazul cu vorbe meșteșugite, care sunau ciudat în gura ei, obișnuită cu cele mai directe și câteodată nerușinate vorbe. - O, prietenă a mea, a zis ea, n-am putut suporta să vă văd plecând. Viața mea n-ar mai avea nici un rost fără tine și sunt prea bătrână ca să-mi iau o nouă ucenică. Singura mea dorință e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a prins pe lângă cortul lui Iuda, unde el și Șua făceau un alt copil. Moașa m-a luat de ureche și m-a dus de acolo. - Nu mai e mult de-acum, fata mea, a zis ea, cu o căutătură nerușinată. Îți vine și ție rândul. Eram moartă de frică că Inna îi va spune mamei unde mă găsise. Dar chiar și așa îngrozită cum eram, nu mă gândeam decât la taina care se petrece între bărbați și femei. Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Știam că o să am un fiu. - Băiat, am zis și eu, în limba casei. Herya mi-a pus mâinile în jurul statuetei, spunându-mi prin asta s-o păstrez și m-a pupat pe obraji. Pentru o clipă, sunetul răgușit și nerușinat al râsului Innei mi-a sunat atât de tare în urechi încât am crezut că bătrâna moașă e în cameră cu mine și chicotește amintindu-și profeția ei că Taweret mă va lua la ea. Săptămâna următoare, am simțit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
voastră. Dar eu, de cum am văzut-o, mi-am dat seama că de aici nu poate ieși nimic. N-ai cum să scoți ceva din piatră seacă. PRIMUL BĂRBAT: Frazele sunt prea scurte. AL DOILEA BĂRBAT: Și sunteți și cam nerușinați și cam porcoși. PRIMUL BĂRBAT: Folosiți tot felul de cuvinte. AL DOILEA BĂRBAT: Pe cine credeți voi că puteți prosti? BRUNO: Nu mai înțeleg nimic. (Către GRUBI.) Tu înțelegi? GRUBI: Nu. PRIMUL BĂRBAT: Vedeți? Nici voi nu înțelegeți nimic. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să duceți fata de aici? HAMALUL: E obișnuită. Ea îl îngrijește. CASIERUL: Cine e beat? Cine spune că sunt beat? Domnule, nu v-am spus încă esențialul. Sunt încă în stare să călătoresc prin ploaie! HAMALUL: Minte! E un lingușitor nerușinat. Vrea să vă facă să-i spuneți totul. ȘEFUL GĂRII (De data aceasta receptiv la spusele CASIERULUI.): Nu! Nu-i adevărat! Domnule! Sunteți o victimă a minciunii! IOANA: Nu-i ascultați, domnule, toți sunt nebuni. ȘEFUL GĂRII: Duceți fata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
debitul de tutun denunțat de Stănică. Spre Crăciun, Stănică apăru în casa lui moș Costache cu un individ necunoscut, între două vârste, îmbrăcat în haine prea lungi, ponosite, cu mari mustăți roșcate căzând peste buze, cu capul ras. Avea înfățișarea nerușinată, ipocrită a avocaților de provincie, siliți să facă orice pentru a trăi și lipsiți de orice scrupule. Fața îi era rumenă, înfloritoare, iar ochii, spălăciți. Întâmplător, se afla și Pascalopol, fiind spre seară, alături, se-nțelege, de Otilia și de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și moș Costache... ca la o ființă gingașă, care merită ocrotirea, ca la o floare rară. (Felix privi pe moșier, aprobând, gata la devotamente.) Să fim preveniți, să nu-i facă lui moș Costache cine știe ce boroboață. Stănică ăsta e îndrăzneț, nerușinat, știe, ca orice avocat, toate șicanele. - Nu-mi vine să cred, mai rezistă conștiința Otiliei, cătanti Aglae ar fi în stare să ajungă până la mârșăvia asta, măcar de rușinea lumii, fiindcă, altfel, este într-adevăr lipsită de orice sentimentalisme. De ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
poeziei optzeciste. Era de așteptat, însă nu s-a mai deslușit nici un zgomot... Apoi, dintr-odată, parcă am perceput unul - un zgomot însă nesfârșit de anemic și neînchipuit de jenant: pîca-pîca!... Am ciulit din nou urechile. Zgomotul s-a repetat, nerușinat, penibil și plăpînd: pîca-pîca!... Am și chestionat-o revoltat pe prietena mea: "Ai spus ceva?", încredințat că ceea ce îmi înregistraseră timpanele fusese un mic 33 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să-și lase bala sa de melc asupra unei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dar în spatele dezbaterilor politice trebuie să existe un oarecare consens asupra principiilor procesului critic care stă la baza unei societăți deschise. Cel mai important principiu este că adevărul contează. în lipsa acordului cu privire la acest principiu, competiția politică degenerează într-o manipulare nerușinată a adevărului. Grupul The Swift Veterans for Truth, care l-a atacat pe John Kerry cu privire la participarea sa la războiul din Vietnam prin intermediul spațiilor publicitare televizate, oferă un bun exemplu. Campania a avut succes deoarece oamenilor nu le pasă de
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
e mai departe de Stilo, va simți și mai mult dorul de ai lui, pe care și acum îi simte, la o aruncătură de băț, chiar dacă nu sunt admise vizitele, dar o să iasă din ghearele acestui bălos Stareț ticălos și nerușinat, departe de călugării aceia băgăreți și pizmași. Desigur, din Placanica aproape că se poate simți răsuflarea părinților și a fraților; e de-ajuns o rafală de vânt ca să-i aducă mirosul de supă cu crutoane perpelite pe foc, gătită de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pentru a-l strânge ca într-o menghină și a-l îneca într-o maree de nemernicii și stinghereală care, în fine, ar fi trebuit să-l convingă că este o creatură monstruoasă și fără scrupule. Cel mai perfid și nerușinat este preotul, cu glăsciorul ăla bleg și mutra aia respingătoare și bolnăvicioasă. Mi-au mărturisit prietenii lui cei mai apropiați, și repet cu mâna pe inimă în fața acestei Sfinte Instanțe, fra' Tommaso acționează în contra Bisericii mai ales pentru a stârni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
repurtez victorii, ci fiindcă celor ca mine le este încredințată supraviețuirea lumii. Nu încetezi să blestemi și situația ta se agravează, o să sfârșești în flăcări. Vei implora ajutor și nu vei putea să-l capeți, căci stărui în comportamentul tău nerușinat, lipsit de respect. Dumnezeu să vă lumineze sufletele, dacă încă aveți un suflet. Celulele în care a fost aruncat păreau a fi mațele unei nopți pierdute în univers. Tommaso își petrecea timpul dialogând cu propriul eu pentru a nu leșina
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fabricantului de cărți? Este iluzie sănătatea mea redobândită, casa pe care am aranjat-o după gustul meu și în care se desfășoară actele fundamentale ale vieții mele, cartea pe care o țin în mână seara înainte de a adormi? Răspunsul frust, nerușinat și de prost gust este că la capătul tuturor lucrurilor pândește marele gol de ființă. Tocmai pentru că toate gesturile noastre nu își au capătul în sine și nu se pot justifica în chip etern, ele sânt absorbite de "adevărul tare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sfârșitului meu, pentru ca să percep virajul timpului, să-l văd căzând, sleindu-se și murind. Din când în când, e drept, simt urcând în mine ― adus de vântul subtil care se pornește uneori să bată în existența noastră ― mirosul tinereții mele nerușinate. Îmi place atunci să mă simt crud, puternic, egoist și să mă scald din nou în iluzia nemuririi mele. sâmbătă, 22 septembrie Felul în care se desfășoară zilele noastre este straniu și greu de descris. La suprafață totul pare să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dar evit deopotrivă insuportabilul tăcerii când aerul, în stânga mea, vibrează sub pintenul așteptării. Așadar, întrebarea " Cînd ați scris paginile acestea?" mi se pare, ca soluție, deosebit de astuțioasă. Pot să-mi spun: Ce onest sînt! În loc să mă pretez la o laudă nerușinată, sânt politicos și nu fac decât să îmi manifest interesul cerând o informație despre sorgintea temporală a textului. În același timp principele e liber să înțeleagă: Cînd ― adică în ce moment de grație ― ați scris paginile acestea?". Ceea ce de altminteri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
detalii menite să-l liniștească în privința fanteziei erotice a celor care citesc mult, eu îi trăgeam lui Pleșu șuturi pe sub masă și, uitîndu-mă la unghiile murdare ale lui Băieșu, făceam eforturi disperate să apăr secretele filozofilor de tagma limbută și nerușinată a literaților. Tot cu Andrei, prin anii '90, am trăit la conacul lui Enescu de la Tescani (de fapt al Marucăi Cantacuzino) o experiență unică. Eram în acel moment vreo 15 pensionari ai "casei de creație" (în majoritate pictori) și, după
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au și urmat. În locul unde comuna Iași a așezat un sarcofag de marmoră, în locul unde astăzi se ridică pe o columnă bustul nemuritorului martir, acolo s-au întîmplat acea faptă a întunericului, acea mișelie demnă de diplomația veacului trecut, acea nerușinată pălmuire a slăbiciunei și dezbinării poporului românesc. Și într-adevăr, ce rușine mai mare putea să ni se întîmple? După ce ni se luase bucata de pământ unde zac oasele domnilor noștri de la Dragoș Voievod până la Petru Rareș, după ce ni se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
doarme cenușa lui Alexandru cel Bun, legiuitorul și părintele țării, și a lui Ștefan Vodă, pavăza creștinității întregi, după ce am pierdut pământul nostru cel mai scump, se asasinează, prin influența morală a Austriei, domnul care au îndrăznit a protesta contra nerușinatei răpiri. Popor românesc, mari învățături îți dă ție această întîmplare! Dacă fiii tăi ar fi fost uniți totdeauna atunci și pământul tău strămoșesc rămânea unul și nedespărțit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au adus la slăbăciune, te-au adus
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să joc rolul "experților independenți din exterior". Poziția mea va întări inevitabil gradul de veridicitate a reportajului care începe acum și care va fi considerat de emisiunea Arrêt sur images [Stop-cadru], care disecă minciunile din presa televiziuală, drept un model nerușinat de manipulare. În el putem vedea, de exemplu, cum niște adolescenți neapărat bronzați, asaltează o mașină oprită "din întâmplare" la poarta unui colegiu, se amuză clătinând-o și înjurându-l pe șofer, în timp ce se aude vocea realizatorului care-i cere
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]