773 matches
-
rolurile schimbate, ea nu moi avea ce să-mi ofere, îmi dăduse totul, era săracă lipită. Și totuși, în pofida acestor constatări, țineam cu orice 88 preț să primesc o știre din partea ei, în orice termeni ar fi fost concepută. Această nesăbuită necesitate care mi se înfipsese în creier, m-a împins să-i scriu din nou. Îi explicam, de astă dată, rostul primei scrisori ca o simplă încercare de a-i verifica simțămintele. " Și iată, conchideam, adevărul a ieșit la iveală
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căsătorie nepotrivită de care s-ar fi căit toată viața; mai sigur însă că i-aș fi făcut mustrări aspre, chiar numai pentru faptul că socotise posibilă o căsătorie cu altcineva. Aș fi întărîtat-o desigur mai rău cu intervenția mea nesăbuită, tocmai când aveam mai multă nevoie s-o recâștig pentru mine. Și, iată, întîmplarea făcu să urc cu un etaj mai sus, să bat la o ușă străină, o femeie necunoscută să-mi trîn-tească ostentativ ușa în nas, și pățania
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iartă-mă? făcu slujnica uluită, crucindu-se. ― Nu întreba, fă ce-ți spun. Eu iau masa în oraș și nu mă întorc decât noaptea târziu... Am coborât scările ușor, plutind într-o dispoziție sufletească de plenitudine. Ce nerozie! În loc ca nesăbuita patimă cu care avusesem soția să mă pună pe gânduri, asemeni unui clopot de alarmă al ființei pândite de primejdie, dimpotrivă, îmi gâdila orgoliul avid de satisfacții: ― Măcar de și-ar da ea seama ce-a pierdut înșelîndu-mă! IV Eram
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
De ce voiam să moară Mihaela? În fond ce rezolva dispariția ei? Setea de răzbunare a unuai soț înșelat oare între timp și-a refăcut viața pe baze mult mai largi și solide? Dar asta nu era decât pedeapsa celui mai nesăbuit orgoliu. Ar fi prea monstruos să cred așa ceva, m-aș coborî în subsolul ființei omenești, chiar mai jos... Alexa m-a condus în odaia moartei. O femeie tânără zăcea întinsă pe pat, ou mâinile puse cruce pe piept. Părea străină
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi îndurat acest amor propriu atât de sensibil, bolnăvicios de sensibil, umilința cumplită a unei infidelități,. când el însuși era mai puternic decât dragostea cea mai puternică? Pornisem, așadar, pe lume având în centrul ființei, ca trăsătură dominantă, un orgoliu nesăbuit, chiar cinic. Voiam să cuceresc, să îngenunchez viața, să fiu pretutindeni în frunte, fie în societate, fie în dragoste, călcând fără scrupule peste învinși, zdrobind obstacolele care-mi stăteau în cale, subordonând universul persoanei mele pentru a-mi asigura fericirea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă încântă, pur și simplu. Dar să lăsăm asta. Pe vremea aceea mă chinuiam, căci nu găsisem încă leacul. Bineînțeles, încercam să-mi vin în fire. Ce însemnătate mai putea avea minciuna unui om în raport cu istoria generațiilor și cât de nesăbuită era pretenția de a aduce în lumina adevărului cine știe ce jalnică înșelăciune, pierdută în oceanul secolelor precum grăuntele de sare în apa mării! Îmi spuneam, de asemenea, că moartea trupului, dacă mă gândeam la morțile pe care le văzusem, era, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
s-o pun la punct abia mult mai târziu și pe care n-am putut-o descoperi înainte de a mă fi aflat în cea mai deplină părăsire. Până atunci, râsul a plutit mai departe în preajma mea și toate strădaniile mele nesăbuite n-au izbutit să stârpească din el o anume mlădiere binevoitoare, aproape drăgăstoasă, care-mi făcea rău. Dar mi se pare că marea a început să se umfle. În curând va pleca și vaporul nostru, căci se apropie seara. Priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sfârșit, găsise pe Lina complet singură: revizuia rufăria; - Ei: S-a făcut! Am dat-o în uliță! Mi-a furat o mulțime de lurruri! ii spusese de la ușă cu glasul bine dres și cu satisfacție. Nu, zău că Lina era nesăbuită! Când prea bleaga, când prea rea. Lui Mini aprecierea lui Nory, care era de obicei așa de tăioasă când era vorba de Sia, îi păru curioasă. - Bine, dar e firesc ca Lina să fie supărată. - Nu e supărată. Iți spun
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a inițiat și patronat asasinarea căpitanul Mișcării lui Corneliu Legionare, a Zelea-Codreanu, Nicadorilor și Decemvirilor, în noaptea Sfântului Andrei (29-30 Noiembrie 1938), eveniment oribil care a îngrozit lumea. Și ca acest asasin să fie mai sigur de reușita proiectelor sale nesăbuite, a umplut penitenciarele de legionari, dintre care, la scurt timp, în 21-22 Septembrie 1939 = „ noaptea cuțitelor lungi“, a ucis : 44 în Lagărul de la Miercurea Ciuc; 13, în cel de la Râmnicu Sărat ; 31, la Vaslui; 7, în Spitalul Militar Brașov; peste 140
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fericit, gîndindu-se că și doamna făcea parte din plată, de ce nu?, dar dădu cu ochii de cealaltă femeie și se dezmetici pe loc și ceva mai Încolo Îl văzu pe domnul care citea ziarul. Nu-și mai făcu, așadar, iluzii nesăbuite, nici măcar nu mai Îndrăzni să se uite ca și cum ar fi spus: pe asta cine-a chemat-o aici? și pe urmă „asta“ Îi stătea În drum și din pricina ei fu nevoit să descarce geamantanele și să plece, lăsînd-o pe biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
totalizând mai mult de două milioane de oameni se organizează pentru bătălie. Numărul dușmanului este mai mic de șaizeci de mii de soldați. În această armată puțin numeroasă, care a câștigat victoria inițială prin surprindere și atac, câțiva bărbați și femei nesăbuiți s-au înrolat grabnic. Toate femeile, afară de cazul în care sunt condamnate pentru delicte majore, vor fi iertate. Pentru bărbații care au trecut la dușman, există o singură speranță. Scăpați imediat de dușmanul barbar și PRZENTAȚI-VĂ LA TABERELE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
suflete care mai pot să recepteze muzica, s o absoarbă. Să cântăm un cântec de bucurie, oameni, căci aceste inimi mari prin realitatea lor, vor izbăvi, cândva, specia noastră de platitudine, de rutină și decădere, de stress și de goană nesăbuită după fleacul cotidian! Să ne umplem spiritele de această măreață victorie a firii omenești, etern scormonitoare, dușman al prostiei și răutății, al plafonării și automulțumirii. Pe scenă urcă, acum, câțiva copii, flori pentru dirijor, flori pentru instrumentiști. Flori și aplauze
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de ani, dintre care trei erau femei, care se întorcea în clădirea municipală după pauza de o oră. — Probabil că trebuie să te întorci la serviciu, spuse ea. El se răsuci, rânji și-și scutură capul de băiețel. Inima ei nesăbuită de mamifer se înmuie din nou. Du-te, îi spuse ea. Îndemnul părea ușor, nonșalant. Vezi-ți de treabă. Probabil că ești mort de foame. Poate că o să... îmbuc ceva la repezeală. Ea-l îndepărtă cu un gest, expediindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
traversează camera și-l îmbrățișează. În brațele ei, se descompune. Un pumn aflat la baza creierului său se deschide într-o palmă. Se înalță pe culmea dopaminei, pe crestele endorfinelor, cu pieptul tresăltând. Cele mai nebunești cercetări în cea mai nesăbuită revistă... S-a făcut bucăți și e atât de bine că nu se poate spune în cuvinte. Nu mai există nici scriitorul, nici cercetătorul, nici profesorul, nici soțul, nici tatăl. El a fost azvârlit afară. N-a mai rămas decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
neam. Membrii echipajului Șoimii Școala Generală Nr. 13, Piatra Neamț 11 iulie 1967 Mănăstirea Secu, vechi locaș de cultură, păstrătoare a credinței, este așezată într-un minunat loc al naturii. Istoricul mănăstirii arată trecutul ei glorios peste vitregia vremurilor, peste furia nesăbuită a barbarilor și păgubitorilor care în loc să păstreze, urau aceste locuri, au ars și au jefuit. Dar credința nestrămutată a celor care au supraviețuit acelor mari furtuni, puterea de muncă și dragostea de frumos ne-au dat nouă monumentul de azi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lui, care topesc orice împotrivire, vor fi învățate de toți. Mierosul: Mulțumesc, superbul meu frate, cel mai generos și mai înțelept dintre zmei. E o mare fericire să mă păstrezi alături de tine și să te pot sluji. Lăcomia: ─ Bravo, băieți! ...Nesăbuitele mele fete, Ura și Invidia, voi cum îi veți face pe oameni să se invidieze și să se dușmănească între ei, să fie necruțători unii cu alții și să se închine la zmei? Când cineva face ceva bun, ei să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
se materializau atît de repede, că-i sugeau energia necesară respirației, așa că trebui să se oprească de două ori pentru injecții. Dumnezeu era ușor de surprins. Ieși puternic și omniscient, ca domnul Thaw, dar cu o expresie neașteptată de veselie nesăbuită, împrumutată de la Aitken Drummond. — M-am hotărît să încep cu universul de dinaintea creației, cînd duhul lui Dumnezeu plutea peste ape. O să-l pictez pe peretele din spate, de jur împrejurul celor trei ferestre. — O, vai, dar asta e o suprafață foarte mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
purtat urît, — Urît? Urît? Folosești mai multe cuvinte fără sens decît toți ceilalți pe care-i cunosc. Se întrebă cum s-o liniștească și zise cu titlu de experiment: — Te iubesc. — Taci. Furia îi veni la suprafață. — îmi place felul nesăbuit în care îți abandonezi curajul și inteligența ori decît ori apare o dificultate. — Taci! Taci! — Pentru că te-ai hotărît să te porți urît, dă-mi coniacul, te rog. — Nu, am eu nevoie de el. El se ridică în picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-ți face griji, simpla ta apariție este suficientă. O lampă cu abajur aflată pe polița șemineului scălda grupul restrîns din fața focului într-o lumină blîndă și ovală. Sludden, Gilchrist, un bărbat cu un aer liniștit și altul cu un aer nesăbuit stăteau pe o canapea din piele în fața focului. O doamnă căruntă pe care Lanark o văzuse în sala canonicilor stătea într-un fotoliu cu o servietă în poală. Lanark împinse un scaun cît mai în umbră. Sludden zise: — Acești doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așa că nu-i cazul să te îngrijorezi. Bărbatul spuse liniștit: — Pe noi nu ne interesează detaliile de caracter. Dorim să transmitem ideea că a fost găsit omul potrivit la locul potrivit. — O nouă figură pășește pe scena politică, zise bărbatul nesăbuit. De unde a apărut? — Din Unthank, spuse Sludden. Am fost prieteni apropiați în tinerețe. Umblam în căutarea plăcerilor nestăpînite alături de un grup de boemi și ne măsuram viața cu lingurițe de cafea, încercînd să-i dăm de capăt. Pe-atunci, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pe-atunci, eu nu făceam nimic, dar Lanark, spre meritul lui, a produs cele mai reușite fragmente de proză autobiografică și comentariu social, despre care am avut privilegiul să-mi exprim punctul critic. — Pe cititorii noștri nu-i interesează, zise nesăbuitul. — O putem folosi, spuse liniștitul. Ce s-a întîmplat atunci? — A intrat în institut și a lucrat cu Ozenfant. Deși o piesă importantă în departamentul de energie, calitățile lui nu au fost apreciate și, în cele din urmă, dezgustat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
energie, calitățile lui nu au fost apreciate și, în cele din urmă, dezgustat de inepția birocratică, s-a întors în Unthank, dar nu înainte de a înregistra un protest personal virulent împotriva lordului președinte director. — Loc pentru detaliu dramatic aici, spuse nesăbuitul. Mai precis, de ce v-ați certat cu Ozenfant? Lanark încercă să-și amintească. în final, zise: — Eu nu m-am certat cu el. El s-a certat cu mine în legătură cu o femeie. — Mai bine eliminați chestia asta, spuse Sludden. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cinstit să fiu, o lua mereu mult prea repede și de aceea este tipul de lord provost de care are nevoie regiunea. Nu-mi imaginez un politician mai bun care să reprezinte Unthank-ul Mare la adunarea generală următoare. — Bine! zise nesăbuitul. Aș vrea să știu dacă Provost Lanark nu dorește să spună ceva memorabil despre ce are de gînd să facă la adunarea din Provan? După ce se gîndi o vreme, Lanark spuse curajos: — Voi încerca să spun adevărul. — Nu v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu dorește să spună ceva memorabil despre ce are de gînd să facă la adunarea din Provan? După ce se gîndi o vreme, Lanark spuse curajos: — Voi încerca să spun adevărul. — Nu v-ați putea exprima cu mai multă emfază? zise nesăbuitul. N-ați putea spune: „Cadă cerul, tot voi spune lumii ADEVĂRUL?“ — Bineînțeles că nu! spuse Lanark supărat. Cerul n-are de-a face cu vizita mea la Provan. — Fie ce-o fi, lumea va auzi adevărul, murmură liniștitul. O să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că nu-ți dai seama cine sînt. Mi-am spus rege - dar numele e pur simbolic; eu sînt mult mai important. Citește asta, și vei înțelege. Criticii or să mă acuze de slăbiciune, dar nu-mi pasă.∗ Cu un gest nesăbuit, îi întinse lui Lanark o hîrtie de pe pat. Era acoperită cu un scris copilăresc și multe cuvinte erau șterse sau introduse cu mici săgeți. în mare parte părea a fi un dialog, dar privirea lui Lanark reținu o propoziție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]