845 matches
-
Sofianis 2.04.2017 A.D. Vremea nu mai plânge cu lacrimi de secunde a-ncetat să bată și orologiul gând paloarea dimineții se conturează blândă peste oceanul vieții rănite de pustiu am definit chemarea ca o arsură surdă ce naște întrebarea nesațului că sunt peste dulceața morții plăcerea din cleps.hidră se profilează arbori de nesfârșite lumi am încetat să cerem atingerea de Umbra ce-am poticnit să făcem din abisale porți deschideri spre tăcere cu lacrima ce cântă ca o femină
POEM HIERATIC XLIII-CUVÂNTUL VIEŢUIT ÎNTRU MENIRE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381235_a_382564]
-
zidul estic al unității se regăsea o alimentară de unde cumpăram câte ceva de-ale gurii, mâncarea din cazarmă fiind sub orice critică. Mai trebuie să amintesc și de ceaiul de la micul dejun, cu bromură, pe care la început îl consumam cu nesaț, avea un gust bun, asta până am aflat pentru ce scop servește, umblam cu pliculețele noastre de ceai în buzunare, din comerț, pentru a nu mai ingurgita substanța care ducea către un zero absolut libidoul sexual masculin. La aceea alimentară
POVESTE TRISTĂ DE AMOR CU AMURG DE MOARTE ÎN PRAG DE SEARĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381401_a_382730]
-
cum femeia dădu drumul apei în cabina de duș. M-am ridicat și eu din pat, m-am îmbrăcat și m-am îndreptat către bucătărie. Am deschis ușa frigiderului, scoțând o sticlă rece cu suc din care am băut cu nesaț. ******************************* Camelia A. a fost dragostea vieții mele. Ne-am cunoscut încă din primul an de liceu, eu începusem un liceu teoretic care în al doilea an se transformase (datorită cerințelor partidului comunist de atunci ) în liceu de matematică-fizică, cu profil
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
cum femeia dădu drumul apei în cabina de duș. M-am ridicat și eu din pat, m-am îmbrăcat și m-am îndreptat către bucătărie. Am deschis ușa frigiderului, scoțând o sticlă rece cu suc din care am băut cu nesaț. Zâmbeam caustic. Știam și de ce. Relația, apoi căsătoria ei cu boxerul, nu a mers ca pe roate. Un copil născut după ani de tratamente, înseminarea artificială (Camelia avea RH-ul negativ cu grupa sanguină A2, cea mai proastă combinație posibilă
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
puține ori își mărturisește felul în care poezia îi confiscă ființa: „Răsare-n mine poezia/ Cum crește iarba din pământ/ Vântul îi seamănă sămânța/ Pe brazda ultimului gând” (Rodire). Riscurile sunt, desigur, mari în planul poeziei contemporane lucide, lucrate cu nesaț într-un limbaj care, demult, nu se mai lasă pradă inspirației; poeta le conștientizează pe deplin. Dar un îndrăgostit e incurabil, și chiar dacă întrevede pericolele, fericirea îndrăgostirii e mai seducătoare decît orice, și atunci mai bine să rămână, precum scrie
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
dându-i timpului timp și întrebărilor răspunsurile pe care le așteaptă. Prozatorul încărcat de toată cunoașterea ce-o simte că îi este călăuză ne trezește cu o deosebită inteligență și iscusință interesul amintindu-ne că libertatea o poți trăi cu nesaț doar după ce ai cunoscut încătușarea, lumina o iubști cu adevărat abia după ce ai străbătut întunericul. Deși acțiunea pornește de undeva din târziul vremurilor românești, autorul profund implicat ne ajută să străbatem mii de lumi într-o lume și lăsându-ne
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374437_a_375766]
-
portița ca-n vremi de-odinioară/ Și spune-le povești, pe prispă, la bojdeucă.” (La bădița Ion Creangă) Sau: ” Ți-au înflorit castanii, profesore, la tâmple/ Și porțile luminii mereu îți sunt deschise,/ Vin îngeri să se-nfrupte și cu nesaț să-și umple/ Cămara cu povețe, ca să-și clădească vise.” (Jertfit întru zidire) Sunt elogiate femeile din familie, mama, bunica, dar și persoane modeste din apropierea acesteia. ” O, mamă, câte griji porți zilnic tu, în tine!/ De-ar fi să ni
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
trăiri sufletești înalte al câmpiei, iar efectele lor negative să se împrăștie mai apoi cu repeziciune, ca într-o algoritmie predeterminată a răului, dincolo de zidurile cetății moderne a Buenos Aires-ului, în suflul fierbinte al unui oraș, care primește întotdeauna cu nesaț ceea ce respinge, pe de altă parte, vehement. Propunerea pe care o face, de fapt, scriitorul argentinian este modelul real, la dimensiuni reduse, al crizei de identitate în care se zbate și după șapte decenii, iată, de la conceperea cărții sale, lumea
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
și regal, cu clădirile lui impozante și încărcate de istorie și povești, pe care te așteaptă să le descoperi. Mi se pare ca visez, totul e atat de surprizător și fastuos. Îmi încarc plămânii cu aer curat și sorb cu nesaț toate priveliștile, de la clădirile vechi și cochete, cu flori la pervaz, la statuile golașe, împietrite, la străduțele înguste și șerpuite, la magazinele de anticariat, pline de lucruri valoroase. Orașul capătă un iz cosmopolit pe masura ce, în jurul nostru, apar grupuri de turiști
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
câteva lanuri galben-aurii și mănoase de grâu și porumb, care-l așteptau voioase să-și reverse picăturile sale argintii asupra lor. Se jucau fericite, legănându-se în toate direcțiile, în lumina razelor strălucitoare ale soarelui , pe care le absorbeau cu nesaț și se scăldau în șuvoaiele delicate de picături de mărgăritare. Și-atunci firele de grâu creșteau, creșteau și doreau să se facă tot mai mari și mai frumoase. Picăturile se revărsau nestingherite peste câmpurile învelite în mătăsuri verzi, amestecate haotic
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
înfoc iară și iară Purgatoriile pielii. Cum nu-mi fie drag de dragii Sânișori ai dragei mele, De găoacea-i ce carnagii Îi stârnește cărnii mele Când îmi leapădă nădragii. Cum nu ea, de dragu-mi stoarsă, Să nu-mi mântuie nesațul În vulcan de carne arsă, Prins în lava ei cu lațul, Când cu fața, când întoarsă... 24.02.16 Referință Bibliografică: Și mi-i drag de Dragobete / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie
ȘI MI-I DRAG DE DRAGOBETE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373384_a_374713]
-
să nu intre vreunul la bănuieli. Nu vreau să vă fac necazuri. Aș avea și eu probleme, dacă se află că v-am ajutat. Mulțumesc, mult de tot! exclamă Ema cu voce ștearsă, luând sticla de apă și bând cu nesaț din ea, ca dintr-o licoare fermecată, dătătoare de viață. Și în realitate chiar așa era. Tânăra femeie își reveni imediat. Ĩn zilele următoare, marinarul le aduse mereu apă. Reuși să strângă chiar ceva alimente, rămase de la masa lui și
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
atâta ură și venin? De ce mereu cu grabă ne torturăm minutul... De parcă n-avem dreptul și noi să ne iubim. Cluj Napoca, 11 august 2015 Te-aș fi iubit Te-aș fi iubit cum numai ziua știe Să lumineze lumea cu nesaț, Și ți-aș fi dăruit o veșnicie Dumnezeiesc, necondiționat. Ți-aș fi adus luminători în noapte Și cer brăzdat de razele de soare În suflet ale veșniciei șoapte Pe buze ale dragostei ninsoare. Ți-aș fi pus în păr o
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
simtă durerea lumii/ adunată în piept./ Dacă fiecare am înțelege asta/ ne-am dărui cum fac fântânile/ fără teama de a seca./ Viața ar fi un trandafir fără spini/ petalele s-ar stoarce în ulcele/ din care am sorbi cu nesaț diminețile” (Mihaela Aionesei: Revelație - pag.5 ) Cronici consistente de poezie scriu Cornel Udrea, Maria-Ana Tupan, Viorica Cazan, Ligia Gabriela, Georgeta Lola Tatomirescu sau Constantin Stroe, cel care semnalează recent apăruta, în Editura Societății Scriitorilor Români, „prima antologie româno-americană de Haibun
AUGUST 2016, EDITATĂ DE LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371523_a_372852]
-
piept o carte, Amândoi cuprinși de vrajă Ne călătoream departe. Eu pe buze-aveam cuvântul, El, cu-aceeași sete oarbă Sprinten și voios ca vântul Se oprea din drum...să-l soarbă! Tot „citind” din deal în vale Cu același sfânt nesaț L-am pierdut de mult pe cale Cu nimicul lui sub braț... Cartea e pe terminate, Drumul? nu e treaba mea! Amândoi mergeam departe, Fiecare după stea... Referință Bibliografică: Doi călători... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1559
DOI CĂLĂTORI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374970_a_376299]
-
deplin satisfăcută. Ea face ceea ce-i place, cu toată nădejdea sufletească, iar acest lucru îi aduce o reală recompensă și o măiastră tămăduire. Camelia Ardelean scrie ca pentru un jurnal intim. Ochii săi vâslesc, plini de un neastâmpărat și curios nesaț. Scrie cu șarmul ei propriu. Fiecare frază parcă ascunde în ea o nestinsă poveste. Totul curge normal, ca o doină veche, haiducească. Firescul dăruit scrisului fascinează. Parcă-i văd frumusețea privirii și dragostea nemărginită de cuvânt, de oameni, de natură
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
Delectare > TRANSFUZIE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ea are nevoie să se apropie, să își pună capul pe piept cu degetele orelor răsfirate în catifelări muzicale. Ea te inspiră cu nesaț până în măduva viselor. Aleargă deșirat pentru o clipă fluturată pe relieful speranței. E prezentă ca rugăciunea în schitul inimii la fiecare liturghie a gândurilor, gata de îmbrățișări, gata de ridicări, gata de proptele, gata de zidiri. Mângâie din orice poziție
TRANSFUZIE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375609_a_376938]
-
ar fi dorit săne sperie câtuși de puțin. - Bună, Tudore! Ce-i cu tine la ora asta? l-a chestionat Ovidiu direct, îngrijorat și curios, fără a ține cont de calmul afișat de băiat, în timp ce eu l-am îmbrățișat cu nesaț, zâmbindu-i cu duioșie. - Nu te bucuri? Am vrut să vă fac o surpriză și m-am gândit să vin să mai flecărim un pic, răspunsese Tudor degajat, având aerul că rostise întru-totul adevărul. - Foarte bine ai făcut, am adăugat
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
cu picături! Îți mai amintești de copilul din tine? Îl mai saluți din când în când? Mai ții minte jocurile preferate ale copilăriei? Dar cartea pe care o răsfoiai noaptea doar ca să ajungi la final? Câte cărți ai recitit cu nesaț, retrăind povestea? Mai știi când te-ai desprins de acel copil? Ai zis că ești liber. Oare așa să fie? Îți mai amintești?... Referință Bibliografică: Ai zis că ești liber / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1431
AI ZIS CĂ EŞTI LIBER de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371959_a_373288]
-
fuior peste sâni Și pășeai cadențat; se părea că ești urmărită. Te-am privit cu lacomii ochi de frumos, Când pe genunchii-ți triști și subțiri înfloreau Sub ștrampii croșetați în ochi de hexagon Boboci de trandafiri la care cu nesaț trecătorii priveau. Am vrut să te opresc prinzându-te de mână, Să mergem la terasa din colț cu prefectura, Un semn discret cu ochiul, să te urmez, făcut-a-mi; Cu degetul pe buze, alt semn, să-mi țin, dacă
POEM PUS LA PICIOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371963_a_373292]
-
Marin , publicat în Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015. M-am golit de tot de întrebări, De răspunsurile toate vopsite în culori. Plec grăbita pe străzile vieții mele. Surâd timid timpului pe care il tiu de braț. Admir cu nesaț frunzele despletite ale copacilor, Sunt o trecătoare stinghera plină de îndrăzneli rotunde, Ce răspunde la fiecare surâs. Îmi despletesc părul în azurul toamnei, Vreau să fur din visteria ei, Tot ce-i dulce și ușor amărui. Îmi deschid brațele Cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
și caldă, Tâmpla plină de visuri zglobii. Citește mai mult M-am golit de tot de întrebări,De răspunsurile toate vopsite în culori.Plec grăbita pe străzile vieții mele.Surad timid timpului pe care il tiu de brat.Admir cu nesaț frunzele despletite ale copacilor,Sunt o trecătoare stinghera plină de îndrăzneli rotunde,Ce răspunde la fiecare surâs.Imi despletesc părul în azurul toamnei,Vreau să fur din visteria ei,Tot ce-i dulce și ușor amărui.Îmi deschid brațeleCu ele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
câteva teme, - iubirea, natura, timpul, tradiția,- învăluite în fuiorul nostalgiei. Fascinată, admiră natura în planuri mari, atrasă de forme de relief, de anotimpuri, cărora le descoperă vraja ``rătăcind``, simte cu voluptate cum ``duduia gerul, sclipind sub nori mototoliți``, soarbe cu nesaț frigul : ``Alergam după himere și ne era de-ajuns``(Februarie între oglinzi). Timpul îi pare înghețat în liniște, vede artizanul ger modelând dantela zăpezii, ea însăși bate metafore în războiul vremii, sfâșiată de tăcere : Hipnotizante-n iarna înflorită / Ninsori tihnite
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
-nceput brava. Mai ales când Ivan se ridică, greoi, și copleși cu statura lui întreaga încăpere. Când a ajuns în fața Nadiei - asta și-a adus bine aminte femeia, după ce toate au trecut și-a fost în stare să respire cu nesaț aerul curat al dimineții - , aproape că ea nici nu și-a dat seama, dar l-a văzut cum se apleacă peste patul de fier, ia în brațe trupul cald al nevestei și nu știe ce să facă cu el. Se
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
la masă Și-i dau bucate din desaga lui, În poală, merindea mea săracă Stropită -i cu lacrima cerului . Perdele sunt unse cu lumină Suflare lină, lucie , sfioasă, Coboară pe fruntea dimineții Și leagănă-armonii prin casă. Uimită stau, privesc cu nesaț, O rază jucăușa furată de vânt Ce- mi lunecă domol pe braț, În priviri , în suflet și -n gând. Se desface -n flăcări de petale, Prelung, mângâios și-ncet, Lăsându-și bucatele-n tindă, Cu taraf, mă invita la zaiafet
SOARELE MEU de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372996_a_374325]