2,114 matches
-
rotofeie.,, Antoniu dă din mână a lehamite, după care pufnește din nou În râs cu gândul la mâncare. Bâjbâie după un capăt de lumânare pe care-l aprinde lipindu-l de fundul unei cești ciobite. Ce faci Kawabata? Somnolezi ca nesimțitul? Domnul ți-a trimis toate bunătățile astea și tu dormi, prostălăule, minte de ocnaș. Înfruptă-te ! O să poți Însfârșit, visa lucruri Înălțătoare, fără să te chinuie foamea,,. ,, Dați Domnului gloria Numelui Său! Adorați-L pe Domnul În Sfântă splendoare! Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
blândă, după care intră Înapoi În magherniță. Viața de vagabond i l-a dat ca tovarăș pe bătrânul Kawabata...alături de el speră, visează, râde, se Întristează, filozofează, cârtește, fabulează, Înflorește, de cinci ani de zile... Noaptea s-a lăsat pe nesimțite și Antoniu ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe. I se face milă de această dihanie adormită, cu care Împarte În porții egale, copioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Plăcințica spală cu sârg. O Albă ca Zăpada printre munți de cârpe și obiecte ciobite pe care le curăță frenetic Îndreptându-se din când În când de spate și privind cerul. Seara, de un albastru incert se lasă ușor, pe nesimțite ca un văl mătăsos. Plăcințica și-a terminat treaba, a Întins pe crengile unui copăcel uscat și pricăjit cârpele, a aranjat obiectele ,,casnice,, pe așa zisa masă din Încăpere și acum, Îl descoase pe Antoniu, punându-i Întrebare după Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mașina cu capotă cenușie ca o spinare de cămilă, În care era Înghesuită mobila, văd ca și acum praful care se ridica pe străzi la trecerea ei și-l aud pe șoferul nervos, Înjurând ca tembelul fără nici un motiv, grobian nesimțit. Și mai văd cum ne-am apropiat de casa În care ne mutam eu și mama, Îndurerați de moartea tatii și nevoiți să ne limităm la un spațiu de locuit mai mic. La radioul mașinii se auzea muzică Întreruptă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au cine știe ce Încredere În ziua de mâine , sunt o gloată În mișcare, un furnicar care poate fi strivit ușor, se cramponează de obiecte din care fac idoli, se dușmănesc și se iubesc foarte ușor, se nasc, Îmbătrânesc și mor pe nesimțite, ca ciclurile anotimpurilor. Peste tot prin oraș se aud rugămințile, vaietele, recitalurile cerșetorilor, coruri strategice, grupuri terifiante de vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe pentru care gunoiul este cea mai intensă și voluptoasă experiență, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ureche o obscenitate Uniunii Europene, și, aș acuza-o În gura mare de fraudă. -Cum adică de fraudă? Ce a fraudat? se neliniștește tânăra jurnalistă... Genoveva. -A fraudat libertatea de schimbare. Noi vrem să fim În continuare neaoși, și murdari, nesimțiți și apucați, somnolenți și semidocți.... Domnișoară vor dispărea multe meserii și două dintre ele vor fi aceea de vidanjor și cea de gunoier, foarte importante pentru o Europă Unită. -Domnule cerșetor, nu știți ce vorbiți. Politicienii și Uniunea Europeană iubesc ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
reportaj cu cei care se adăpostesc În cavouri, ca ultimă șansă de supraviețuire. Lumânăreasa cimitirului s.a Îndurat să-l ,,repartizeze,, o ,,locuință,, părăsită. Nu știe Însă, dacă va rezista frigului.. Octombrie e o lună capricioasă, iarna se apropie pe nesimțite și cavourile au pereții reci, ca și morții care le populează. A trebuit să fugă pentru totdeauna din ghetou, fiindcă bruta, odată revenit la viață, l-ar fi omorât , cu siguranță, răzbunându-se. A părăsit și intrarea metroului, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un cerșetor, iar mama se transformase din nou În pescărușul mort. M-am trezit, când prima rază de soare intrase pe fereastra cavoului și-mi gâdila plăcut nările. Mi-am dat dintr-odată seama, că bătrânul Kawabata intrase tiptil, pe nesimțite În ficțiunea mea. re vi ne În tot dea una fără să te În tre be și fă ră să te tră de ze..... Doamne Dumnezeule, mă dor toate oasele, Îmi e frig, dar mai am cinci pagini Ă cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca să văd ce ,,capodoperă,, ai lăsat În mâinile mele Recunosc, este o carte interesantă și bine scrisă, dar nu poți fi autorul ei. De unde ai șterpelit-o? Redactora -inchizitor, Își Împinge spre rădăcina nasului ochelarii, care, i-au alunecat pe nesimțite În focul discuției. Are un zâmbet rău-prevestitor, și o privire rece. Antoniu se miră În sinea lui, cum poate o ființă fragilă să fie atât de autoritară, ba chiar obraznică.. Întâi, Îi vine să urle de furie, și are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un adevărat maestru al acestor metode de a face afaceri, foarte profitabile în comerțul cu vinuri, unde problema este introdusă în discuție într-o manieră lejeră, fără a i se da prea multă importanță, iar tranzacția se încheie aproape pe nesimțite, într-atât de puțin par a fi fost abordate aspectele comerciale vulgare. Totuși, asemenea metode cer timp, iar Mytten nu se grăbea niciodată. Absența lui nu mă supăra. Din când în când domnișoara Seelhaft ridica ochii și se asigura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
justifica”; și chiar ar fi vrut să o facă. El suferea chiar mai mult decât Antonia din cauza superficialității mele derutante. Ar fi vrut, eram foarte convins, să-mi vorbească despre îndoielile lui, despre scrupulele lui, despre cum fusese împins pe nesimțite din punctul cutare spre punctul cutare; pe scurt, cum se petrecuseră lucrurile. Uneori am perceput la el chiar dorința de a face mărturisiri din care Antonia ar fi fost exclusă și m-am întrebat, cu un dram de curiozitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
parte, prinți, pe de-o parte unici ca inorogul, geniali și sclipitori cum n-au mai fost alții la fel de geniali și sclipitori în întreaga istorie a copilăriei - mântuitori și perfecțiunea întruchipată, pe de-o parte, și niște căcăței bâlbâiți, nepricepuți, nesimțiți, neajutorați, egoiști și răi, niște mici ingrați, pe de altă parte! — Dar în Europa, unde...? apucă el să mai strige în momentul când taxiul demarează de lângă bordură. — Nu știu unde, strig eu după el, dând voios din mână în semn de rămas-bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acoperit. Aura înțelege asta și se înspăimîntă, sărind în picioare, gata s-o rupă la fugă, dar încotro? Acoperiți de zăpadă, ar putea muri de frig și, din cîte știe ea, de frig se moare încet, fără durere, aproape pe nesimțite, parcă te-ar cuprinde somnul. "Sînt încă trează, conștientă! Afară de fetiță mai am ceva pentru care să-mi pară rău? Dacă Radu ar fi murit atunci, după primul an de căsnicie, ar fi rămas în amintirea mea... În ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Aura, după o absență... Cînd ajunge lîngă fereastră, Runca se oprește, îl privește mult timp pe Radu, apoi, clătinînd încet din cap, fără să se sfiască de prezența asistentei șefe, dă drumul unui pomelnic întreg de înjurături. Asta ești: un nesimțit! Aura, abia ieșită din spital, stă la Sălcii, iar tu... ca nesimțitul. Pariez că nici n-ai dormit acasă ast' noapte! Iar vreo tîrîtură... Și cînd mă gîndesc că toți îi făceam curte Aurei, dar tu... deh!... ca animalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privește mult timp pe Radu, apoi, clătinînd încet din cap, fără să se sfiască de prezența asistentei șefe, dă drumul unui pomelnic întreg de înjurături. Asta ești: un nesimțit! Aura, abia ieșită din spital, stă la Sălcii, iar tu... ca nesimțitul. Pariez că nici n-ai dormit acasă ast' noapte! Iar vreo tîrîtură... Și cînd mă gîndesc că toți îi făceam curte Aurei, dar tu... deh!... ca animalul de rasă singura ta calitate, "nalt cît bradu' "... Runca, îl amenință Radu întinzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și să mai știți, dom' profesor, apropo de... de multe: am o soție frumoasă, superbă, care poartă în ea, înnăscută, știința nobilă de-a fi soție, femeie tot ce, ca bărbat, vrei, ce-i omenește frumos. Iar eu, ca un nesimțit, stau aici! exclamă Lazăr și împinge spre profesor cărțile cu vîrful degetului mare, ca și cum le-ar fi dat un bobîrnac, apoi se ridică brusc și-l prinde pe Radu de braț, tocmai cînd acesta se pregătește să se culce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ne mai faceți cîte o friptură?, că-i tîrziu spune un călător, apropiindu-se de tejghea. Ia vezi-ți de treabă! Ce,-s servitoarea ta? se înfurie Sultana și face stînga împrejur, trăgînd-o după sine și pe bucătăreasă. Sculați, mă, nesimțiților! strigă ea celor trei bărbați care mai dorm încă sus, în dormitor. Ce facem cu pasagerii, că vor mîncare, ce le dăm? Cin' te-a pus să cobori? întreabă șoferul. Stați sus cît mai mult, poate vine autofreza. Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alese... Din astea mi-a mai spus și altul, unul care, după cîtva timp, cînd a aflat că tata..., mi-a întors spatele, apoi, cînd l-am căutat să-i spun că-s gravidă, mi-a rîs în nas. Un nesimțit care de nouăsprezece ani nu m-a întrebat o dată de fată! Hm, Mihai... pufnește Maria după o pauză lungă, vînturînd prosopul prin aer adevărata oră a solstițiului va fi deseară, ți-o promit! Vine și un... un concurent al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Patria e un borș cu știr Sunt ca un fel de ceață. Lumina veiozei, scara blocului, chipul lui Filip. Ceața aceea mohorâtă care apare dintr-o văgăună a muntelui, mai întâi furișându-se, încă plăpândă, încă străvezie, ca apoi, pe nesimțite, să se umfle, să se ridice, rece, sticloasă, opacă, până te acoperă cu totul (un fel de respirație vie, tăcută și amenințătoare), până ce lucrurile din jur încetează să mai fie lucruri, își pierd siguranța, tihna și sensul și devin vulnerabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se va Întoarce niciodată acasă, așa că mi s-a părut În regulă acum să-mi bag un pic nasul prin lucrurile lui. Atunci cînd cineva e mort sau ca și mort, nu se mai cheamă că-ți bagi nasul ca nesimțitul unde nu-ți fierbe oala, ci documentare. Îmi doream foarte mult să aflu povestea șobolanului. De cînd l-am auzit că-i spune lui Norman despre ea, am fost sigur că acea poveste are, cumva, un răspuns pentru mine. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de șilingi. La bancă nu se putea duce, iar prieteni n-avea decît unul, pe Henry; putea, firește, să-l aștepte pînă se va Întoarce, dar Îi repugna ideea de a-i cere din nou bani - prea ar fi părut nesimțit! Moartea era o soluție mult mai simplă și mai puțin dezgustătoare. O frunză veștedă ateriză pe pardesiul lui - ceea ce, potrivit unei vechi superstiții, era semn de Îmbogățire. Păcat numai că nu știa și cît de curînd... Rowe o luă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ești Arthur, nu? Îl Întrebă omul, cu Îndoială În glas. De cînd se Întorsese la Londra, Îi reveniseră multe amintiri. Bunăoară, cutare biserică sau cutare magazin, ori aspectul străzii Piccadilly la Încrucișarea cu Knightsbridge. Toate aceste priveliști Își reluaseră pe nesimțite locul În conștiința lui. Alte amintiri, Însă, dăduseră o luptă grea pentru a-și croi drum: aveau, pesemne, un dușman care nu voia să le lase să intre și izbutea adesea să le Îndepărteze. Cutare cafenea, magazin sau colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
profit, TVA, tranzacții, accize, taxe vamale. Ca să se poată asta și la noi, ar trebui să existe suficient dinamism economic, și mai ales, ca aceste taxe să fie încasate. Or, în vreme ce, de 10 ani încoace, impozitul pe salariu este colectat nesimțit în proporție de 100%, restanțele la TVA, accize, taxe vamale sunt de mii de miliarde. Ca să nu mai vorbim de escrocheriile de returnări de TVA și scutiri de taxe vamale. Ca să nu mai vorbim de întreprinderile de stat care refuză
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care respiră puțin după o tehnică yoga. - Frate Alex, zise, nu pot accepta asta. Existența ta se va sfârși foarte curând. - Ha, am zis, iarăși începeți? Ce-i greșit cu foaia mea? - Este o bătaie de joc. O simplă, mare, nesimțită bătaie de joc. Te rog să părăsești acest sacru lăcaș. Și scrie-ți testamentul. Roagă-te la Dumnezeu, sau la Satana, sau la ce vrei tu. Unicul Adevăr și Eterna Cunoaștere se apropie de tine, deschide ochii și ciulește urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îi rupea spinarea, iar șarpele înceta să se mai zbată. Domnul J.L.B. Matekoni știa că astfel de câini nu apucă o vârstă înaintată. Dacă supraviețuiau până la vârsta de șapte sau opt ani, reacțiile li se încetineau, iar balanța înclina, pe nesimțite, în favoarea șarpelui. În cele din urmă, câinele domnului J.L.B. Matekoni a căzut victimă unei cobre și a murit la câteva minute după ce a fost mușcat. Nu a mai găsit un alt câine care să-l înlocuiască, dar acum... Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]