593 matches
-
raiu pe pământ aicea la voi... zice, lăsându-se să cadă pe scaunul din bucătărie. Căldura i-a înfierbântat fața și i-a înmuiat încheieturile, de nici nu-i mai vine să se miște. Se uită la ceștile de ceai, nespălate, puse-n chiuvetă, la masa acoperită de mușama, plină de firimi turi, și la bucata de brânză, cu coaja îngălbenită, de pe farfurie. Da mă-ta unde-i ? — La servici - săptămâna asta lucrează de dimineață... Nu știi ? răspunde alene Gelu. Stă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e bucureșteancă get-beget, da ăștia noi, d-acu, care a umplut Bucureștiu, ăștia nu știe. S-a umplut Bucureștiu de țărani, și ei, bucureștenii vechi, nu mai are loc : țărani care stă la bloc și strânge bani de mașină, ca nespălata de Oița, vară de-al doilea cu Delcă ; așa-i acu, așa a ajuns vremurile. Merge printre scaune, clătinându-se, greoaie. E plin de noroi cauciucu ăsta, să nu alunece, Doamne ferește, să nu-și rupă ceva, uite-un scaun gol
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o știe, cu ochii ei a văzut-o baba pe prințesă la albia de rufe. O femeie foarte cumsecade și foarte bine cică era prințesa, o doamnă fusese și tot o doamnă era ș-acu, chiar dacă freca jegu la toți nespălații. Și bărba-su prințesei vrusese să-l împuște comuniștii, da pân-la urmă a scăpat după vreo dooj-de ani, vezi că și-aici e dacă ai sau n-ai zile. Că Ioaniu s-a curățat în nici doi ani, de nici n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cunoștințe ale lui Niki. Bineînțeles însă că erau aprehensiuni nedrepte. Iată unde au fost aduși oamenii : să nu mai aibă încredere nici în propria lor familie... — Este anormal ca un om de condiție să umble cu limba scoasă după toți nespălații... Nu numai să le accepte tovărășia, ci chiar să le-o caute... Iartă-mă, Yvonne... Ce nedreaptă a fost Muti atunci când a spus toate astea ! Dacă nu ne acordăm credit unii altora, cum să mai trăim ? Cea mai machiavelică născocire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
silit să se așeze pe jos, chiar în băligarul de cai, oameni de bună condiție amestecați cu lume proastă, un aer irespirabil, o beznă perfectă, teamă de păduchi, de râie, de ce ai fi putut să iei atingându-te de toți nespălații. Apoi, o noapte întreagă în gara din Ploiești, neavând nici măcar o bancă pe care să te așezi. La venirea trenului o disperare atât de mare, încât erau gata a fi călcați în picioare. L-am rugat stăruitor să-și repete
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a gândit să-mi dea ăștia cinzeci de lei ! După ce-a murit mă-sa, ea s-a gândit să mi-i dea, în loc să facă la colive și la parastase și să-ndoape pân cimitire toți țiganii ! Toată liota de nespălați care sare pe tine cum te vede-n mână c-o farfurie ! Și bine-a făcut, că măcar am pomenit-o ! Că dacă era să mi-i fi dat mă-sa, păi i-aș fi văzut de la ea când mi-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe Pseudo-Lachanas la curte, îl dezbrăcă de demnitatea de general, îl înlătură în genere de la orice comandă peste trupe și-l închise pe îndrăznețul aventurier în temniță sigură. O măsură atât de aspră avu urmare imediată; toată masa pestriță de nespălați, cari alergaseră sub steagul lui Pseudo-Lachanas se risipi numaidecât spre cîteși patru părțile lumii, fiecare spre casă. De atunci steaua lui Pseudo-Lachanas au albit pentru totdeauna, fără de-a-ncerca să se înflacăre din nou. Certuri de tron în Bulgaria. Sfentislav
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
viață. Uneori, în camera sa (o schimbase între timp cu una de mărime normală) se aflau și câte zece persoane și nimeni nu pleca nemarcat de pe urma acestei întîlniri. În orice caz, toți aflau că există "un mod de a fi nespălat" și în ordinea spiritului, nu numai a trupului, și că pentru un om cultura nu este o podoabă întîmplătoare, ci însuși mediul său de existență, așa cum este apa pentru pești și aerul pentru păsări. Avea o asemenea forță de persuasiune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de aruncat; pentru ea, În schimb, era vorba de o bijuterie și avea s-o restaureze pentru casa cea nouă. Meșterul a chemat doi lucrători ca să așeze ușa pe capota Mercedesului și s-o lege bine. Au dat fuga fericiți nespălații ăia, s-au repezit vreo zece, ba chiar mai mulții, oferindu-se să ducă ușa pentru mămica; bineînțeles că ei i-au spus doamnă și pe urmă au băut zdravăn de toți banii pe care-i primiseră de la ea. Trecînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din treizeci și șase nu ne-au lăsat să intrăm În turneul de fotbal fiindcă sîntem negri! La naiba! Trăiască Lolo Fernández! Trăiască Manguera Villanueva! Trăiască Perú! Le-arătăm noi lor! și Președintele Îi salută cu mîna, zîmbește spre fețele nespălaților care aburesc rînd pe rînd geamul automobilului cu răsuflarea lor și mînjesc caroseria neagră a Cadillacului interminabil cu mîinile lor asudate și murdare; oamenii ăștia nu vor intra să vadă corrida, doar cîțiva vor reuși să se strecoare neobservați, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai mult, prin arșița chinuitoare; acum nu se clinti nici un colț de perdea; ferestrele nu se deschideau, storurile albe erau nemișcate. Se opri definitiv la ideea că mai înainte i se năzărise, că, după cum se vedea, ferestrele erau întunecate și nespălate de mult, încât cu greu ar fi putut zări ceva, chiar dacă într-adevăr cineva ar fi aruncat o privire prin sticlă. Bucurându-se de această idee, plecă din nou spre Izmailovski Polk, la văduva învățătorului. Acolo era deja așteptat. Văduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai clatină inerțial sexul de manipulare a ignorantei politice, pansat la prostată fără prihana cu averse de festivism gregar, retorica ipocrita, comisoane pentru excitat nudul de la brâu spre impotenta, vodca „Săniuța” că panaceu pentru masculul adormit cu nasul În subțiorile nespălate a bolșevismului anticomunist, un girofar ciorsăit al Fenomenului Pitești, mânuit defectuos de veteranii care l-au conceput. Este regretabil că din cartierele subculturale mai ies la drumul mare pacienți distrofici Întrebând pe târfa morgana unde este drumul spre trecut. - Vigneta
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se oprească, dar tremuratul deveni și mai puternic. — Dumnezeule! zise Julia, dar puse un braț În jurul lui Helen și o trase mai aproape de ea. Era Îmbrăcată Într-o pijama bărbătească, În dungi: mirosea a somn, a paturi nestrînse, a păr nespălat - dar Într-un mod plăcut, savuros. Helen se Întinse lîngă ea și Închise ochii. Se simțea istovită, golită. Se gîndi la seara care trecuse și i se păru uimitor cum doar cîteva ore pot adăposti atîtea stări distincte de violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dă pe-afară cu un amestec de urină și fecale cafenii, groase, care-ți făceau greață. — Dumnezeule! spuse el, și-și Întoarse scaunul. Începu să ciugulească mîncarea. Dar și asta Îi făcu rău. Oaia era grasă, cartofii, cenușii, iar varza nespălată, fiartă prea mult și cu fărîme de pămînt lipite de ea. Bărbatul care stătea vizavi Îl văzu cum se luptă și zîmbi. — Apetisant, nu-i așa? Știi, am găsit rahat de șoarece În cacaoa mea aseară. — Evans de la trei, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l facă să-i zîmbească tatălui. Dar copilul plîngea, urlînd cu gura deschisă, ca o sirenă, apoi respira convulsiv și urla din nou. Încăperea era una mică și obișnuită, de Închisoare, cu ferestre de pușcărie Închise. Mirosea a pușcărie - picioare nespălate, mopuri care degajau un damf acru, mîncare proastă, respirații nesănătoase. Dar peste acestea, pluteau și alte mirosuri, mult mai deranjante: parfum, machiaj, păr permanent, mirosurile copiilor, cele din trafic, de cîini, trotuar și aer liber. Viv Își scotea paltonul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tras În grabă halatul de baie pe mine (de-o eternitate intenționez să-mi iau un halat de casă, dar nu știu cum se face că nu ajung niciodată să cumpăr unul) și, cu părul Încîlcit și ochii umflați de somn și nespălați, m-am dus să deschid. Acolo am dat peste mama lui Dan, stînd În prag și radiind de fericire. — Ellie! exclamă ea, dîndu-mi un sărut pe obraz. În timp ce eu Înghețasem, umilită de faptul că mă vedea În halul ăla, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în frig. Dacă moare, va fi voința lui Dumnezeu. Și atunci, ar putea lua trenul, liniștit, s-ar așeza să citească vreo cărțulie de duzină și ar bea chai din pahar, știind că a scăpat de ea. Spre mirarea lui, nespălata asta, cu toată încăpățânarea ei, n-a binevoit nici măcar să-și mute hoitul undeva la adăpost, într-un loc mai uscat. Și plouă cu o forță cum nu i-a mai fost dat să vadă, s-au rupt zăgazurile de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un combatant ieșea să se ușureze sub cerul liber, înainte de a intra înapoi în gura monstrului avid de poșircă. Dimineața, încă se mai auzea un horcăit venind din tavernă. Ieșea dinăuntru și un miros nedefinit de vin răsuflat, sânge, cămașă nespălată, vomă și mahorcă puțind a urină. Cei mai mulți dormiseră acolo. Fermillin, care se sculase primul, îi trezea scuturându-i ca pe pruni, înainte de a le servi niște vin alb la micul dejun. Am văzut-o pe Lysia Verhareine trecând prin fața localului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-mi dusei hainele mai aproape de foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de fum. Mâncarăm bine, fără să ne facem griji în legătură cu bunele maniere. Părintele Lurant avea niște mâini mari, fără păr, grăsuțe și cu o piele delicată, unghii fără crăpături. Mesteca mult și cu atenție tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cântă Peter Gabriel, îl ascult cu plăcere, ca în studenție, doar este 23.30. Nici măcar nu am reușit să beau un pahar de vin de masă. Am cumpărat vin la 23.000 de lei litrul făcut din zahăr și șosetă nespălată de Odobești, mi s-a urcat la cap imediat. Cuțite în tâmplă. Mă documentez puternic asupra noțiunii de nostalgie și melancolie. Asta-i boală psihică, bibicule, abia acum am aflat de unde vine predispoziția de a-ți ține capul plecat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
acelea mari și negre de pe clădiri, ele nu vor putea fi auzite din cauza cacofoniei alarmelor mici, de mașini? Mirel 5 decembrie 2005 Mă enervează: - oboseala pe care o am în oase, dată de sculatul devreme și culcatul târziu; - mirosul hainelor nespălate și udate de ploaie din maxi-taxi; - mă stresează radioul, ideea de FM pentru toată lumea, idee atât de previzibilă și de perisabilă; - imobilitatea mea îmbinată cu naveta care însă ar trebui să-mi dea sentimentul de mobilitate; ei bine, nu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
gardul se rupe, podul e gol, în bătătură cresc bălării, iar noi continuăm să umblăm ca somnambulii, copleșiți cu totul de fericirea ce ni s-a dat. O să ne trezim cu casa pustie și o să ne moară pruncul de foame, nespălat, nealăptat, pentru că nimeni nu și-a venit în fire și de bucurie își dau cămașa de pe ei fără să vadă că pe la porți, pe la ferestre, se înghesuie tîlharii, șnapanii, escrocii, vrăjmașii. Ce zici, domnule dragă, ce zici?" Erau gînduri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a dat melancolic din cap "din tot vinul nou se face acum vinul vechi, mai bine vă ofer un rachiu, am un rachiu foarte plăcut, domnu' Popianu, foarte plăcut". S-au lăsat convinși, nici nu era rău rachiul, păhărelele cam nespălate, dar prea mult nu puteai cere de la Sandu Bercu. Radul Popianu stătea între cei doi privind cînd la unul, cînd la celălalt, nu arătau a fi suferinzi, preocupați da, stînjeniți chiar de explozia lui de familiaritate. "Bărbat nemaipomenit Șerban Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a emoționat cînd adjutantul, intrînd în casă și văzîndu-l după atîția ani, l-a împuns cu degetul în piept zicîndu-i "scăpași data trecută, prințe, dar să știi că data trecută nu înseamnă și ultima dată". Și cît era de nespălat și nedormit, mirosea îngrozitor a creozot, venise probabil multă vreme cu trenul ori dormise în săli de așteptare, prin Obor ori în Basarab, cît de jalnic era, tot reușise să-l înveselească rîzînd caraghios, arătîndu-și dinții acoperiți cu tartru, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acea casă (sinistră pentru cine nu era orb) și să-l aducă la ea... Într-adevăr pe coridoare și chiar în odăi mirosea parcă a orbi, un miros straniu, de ciment umed și murdar, deși murdar nu era, de ceva nespălat și rânced. Culorile erau întunecate peste tot, deși grija de casă o aveau văzători angajați, care ar li putut pune o culoare ici colo, un ghiveci, un strat de flori sau ar fi putut vopsi altfel pereții. Curtea era animată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]