758 matches
-
Rezista. Discipolul spuse atunci: - Se pare că ajungem la un impas. Această realitate se impunea și pentru Gosseyn, prea lămurit de propriile deficiențe. Fără să arate, Gilbert Gos-seyn era ridicol de vulnerabil. O descărcare neașteptată de la o sursă de energie nestăpânită de el și era pierdut. Putea să i se transporte conștiința într-un corp de optsprezece ani, să i se impună o continuitate de existență aparentă, nimic nu ar modifica sensul acestei înfrângeri. Nu un adolescent va salva galaxia. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din țară, nici de la țară, nu păreți de nicăieri. Am spus liniștit: Cred că ai dreptate, nu sunt de nicăieri, dar el s-a temut că m-a jignit și a crezut că fac poezie. Și-atunci, într-un acces nestăpânit pe care s-ar putea să-l regret, i-am povestit tot, cu mai multe detalii decât doctorului, faptul că mi se pare sau cred că vin din altă lume, deși nu din altă țară. Ciudat, spre deosebire de doctor, care m-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
picioarele taților sau doar fetele între ele, o mireasă cu mirele și nuntașii, în ordinea înălțimii, patronul și calfele, un mullah cu degetele împreunate pe burtă. Viața e întotdeauna în spatele acestei fotografii, îndrăzneață și vinovată, dar mereu liberă și de nestăpânit. Începuse să se preumble prin Yazd, încercând să își ia rămas-bun, dar părea ca și cum și-ar fi smuls suflarea din piept. Nu era vorba numai de acel loc, ci și de Meybod, de Bafgh și de Ardakan sau de Abarkouh
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
escapadele lor, Omar auzise muzică. Daaa, era muzică pentru dans și-ai fi zis că orchestra se afla în pereți, fiindcă atât suna de armonios și te îmbia să valsezi, dar acolo nu era nimeni. Omar nu părea atât de nestăpânit, nici atât de sigur de sine, încât să danseze de unul singur. Vru s-o ia pe Eleonor, după ce se îmbătase de muzică, dar Eleonor dispăruse. Când plecase? Pe unde, fiindcă ușa prin care intraseră în salonul de muzică ori de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nesăbuiți cu cheltuielile, nu-i așa, Mirciulică? Cristescu se uită uluit la motan. Stătea impasibil în fotoliu, pe o pernă de catifea, cu o fundă roșie, bine apretată, la gât. Maiorul fu străfulgerat de o idee și simți cum hohote nestăpânite de râs îi scutură trupul. Încercă să se stăpânească și se interesă pe un ton normal: ― Am impresia că sărbătoriți ceva... ― Dar firește, surâse Melania Lupu, invitîndu-l să ia loc. E ziua lui Mirciulică. Împlinește șase ani. Se uită nevinovată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
moștenirea unei rase războinice și fidele codului onoarei. În cazul său, inițierea în arcanele științei nu este dublată de izolarea într-un teritoriu aseptic al imaginației sterile. Dimpotrivă, chiar dacă nu este un ofițer al Majestății Sale, el posedă acea curiozitatea nestăpânită ce îl plasează în familia verniană a exploratorilor anglo-saxoni. Misterul îl atrage, irepresibil, după cum această propensiune către tenebre se întâlnește cu simțul justițiar pe care îl împarte cu prietenul său. Aventurile lui Mortimer nu sunt niciodată inocente. În fiecare dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
formează strânse corelații la nivelul oricărui tip de personalitate și, cu atât mai mult, la personalitățile criminale. Criminologia relevă sub acest aspect efectul cu totul nefast pe care îl joacă de pildă în cazul devianței de violență, corelarea unei impulsivități nestăpânite cu aptitudinea fizică dezvoltată (forța, abilitatea, viteza de reacție) și caracterul "rău" al făptuitorului. Dominanta întregii corelații și cea care dă până la urmă coloratură personalității o constituie însă caracterul. În această privință, modelul "personalității criminale" avansat de J. Pinatel axat
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
interzicerea de a fura continuă să fie actuală. Desigur, actualitatea acestei porunci continuă să se extindă, dacă ne gândim că nu există numai o lipsă de libertate economică, dar și politică. Multe persoane sunt victime nu doar a unei dorințe nestăpânite de câștig, dar și a unei dorințe nestăvilite de putere. Prin această poruncă, Dumnezeu se îndreaptă împotriva oricărei forme nedrepte de lipsire de libertate exercitate asupra unei ființe umane, întrucât cu toții suntem chemați la libertatea în Cristos. 8. «Să nu
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
dar nucleul ar exista. Pentru a o realiza, avem nevoie însă, de „împărăția lui Dumnezeu”, adică de împărăția pe care Dumnezeu vrea să ne-o dăruiască. Avem nevoie de împărăția carității, și nu de aceea a egoismului sau a pasiunilor nestăpânite. Aceasta este esența cererii. Există o împărăție a pasiunilor desfrânate, a poftelor, dar există și o împărăție a altruismului, a iubirii aproapelui, iar aceasta este împărăția lui Dumnezeu. Orice altă împărăție este împărăția satanei. Cele două împărății există. și se
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
s-ar fi putut să am alt tată, un preot. să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sâmbure de îndoială care a dat și ideilor mele despre credință, copilăroase ori, mai târziu, născute dintr-o nestăpânită dorință de a brava, o vinovăție și chiar o duioșie ascunsă. N-am scăpat niciodată de această ambiguitate datorită căreia am putut trece atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi se pară că sar dintr-o extremă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
el bombănea nemulțumit, din ce în ce mai furios, plîngîndu-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată fața. Și a scrâșnit. ― Ai câștigat, domnule sculptor. Ai câștigat. Dar aceste vorbe sunau ca o condamnare la moarte. În clipa aceea mi-a venit o idee salvatoare. Am râs și am împins
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fără îndoială, trebuiau să mai împlinească încă, împotriva terorii și a armei ei neobosite, în ciuda suferințelor personale, toți oamenii, care, neputând fi sfinți și refuzând să admită flagelurile, se străduiesc totuși să fie medici. Ascultând, într-adevăr, strigătele de bucurie nestăpânită care urcau dinspre oraș, Rieux își amintea că bucuria este mereu amenințată. Căci el știa un lucru pe care această mulțime cuprinsă de bucurie îl ignora și care poate fi citit în cărți, că bacilul ciumei nu moare și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Claude! — Om cumsecade, pufni disprețuitor Ignatius. Când te-ai înhăitat cu degenerații aceia știam eu că vei sfârși astfel. În lungul străzii, câțiva oameni ieșiseră pe treptele din fața casei. Ce zi avea să fie și asta! Cu toți oamenii aceia nestăpâniți, domnul Levy risca să fie implicat într-un scandal public. Arsurile de stomac se răspândiseră cuprinzându-i tot pieptul. Femeia cu păr castaniu căzuse în genunchi și întreba cerul: — Cu ce-am greșit, Doamne? Spune-mi! Fii bun cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Început și fără sfârșit. Poveștile pentru copii erau cele mai vechi povești din lume, prin cuvintele lor vorbeau fantomele generațiilor trecute. Nevoia de a termina această carte era atât de instinctivă și atât de netăgăduit de mistuitoare, Încât era de nestăpânit. Lumea fusese un loc mohorât de când Începuse să o scrie și acum trebuia să o termine fără Întârziere, de parcă de ea ar fi depins ca aceasta să devină un loc mai puțin Înfiorător. — Bine atunci, a ciripit Micul Porumbel Rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-ar fi putut să am alt tată, un preot, să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sâmbure de îndoială care a dat și ideilor mele despre credință, copilăroase ori, mai târziu, născute dintr-o nestăpânită dorință de a brava, o vinovăție și chiar o duioșie ascunsă. N-am scăpat niciodată de această ambiguitate datorită căreia am putut trece atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi se pară că sar dintr-o extremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bombănea nemulțumit, din ce în ce mai furios, plângându-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată fața. Și a scrâșnit. — Ai câștigat, domnule sculptor. Ai câștigat. Dar aceste, vorbe sunau ca o condamnare la moarte. În clipa aceea mi-a venit o idee salvatoare. Am râs și am împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu, i-am spus ca un țăran încăpățânat tocmindu-se la prețul unei capre. Nu. Mama acelui om este longobardă, și el îi moștenește firea violentă. Dacă mă întorc și-i spun... Hipnotizat parcă de mișcarea mâinii mele, a izbucnit nestăpânit: - Ei bine, oricui, dar nu aceluia trebuie să-i dai obolul. - De ce, reverendissime? După un moment de ezitare, înfricoșat de ceea ce tocmai era gata să dezvăluie, mi-a spus: - Fiindcă pușcăriașii lui de la Muta sunt chiar longobarzi. Asta știu sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asistase de zeci de ori la episoade similare, văzuse mânie, răzbunare și abandon abătându-se asupra vreunui nefericit, care comisese cine știe ce eroare, ce păruse impardonabilă În ochii președintelui. Președintele era cordial, prietenos și generos cu prietenii, dar viclean și de nestăpânit cu dușmanii și cu cei pe care Îi considera nedemni de a-i fi prieteni. Uneori Își decreta sentințele cu nedreptatea capricioasă a unui copil, dar faptul că acei nefericiți, care deveniseră prada lui, nu meritau furia sa nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
auzeau mingile și primele clase care făceau orele de gimnastică. Încercă să se consoleze, gândindu-se la lalelele albastre. Dar Dario era Încă departe, În cealaltă viață a sa. Iar aici era această clasă indolentă, douăzeci și șapte de adolescenți nestăpâniți, nepăsători În fața gramaticii, a istoriei oamenilor și a poeziei italiene: versuri care lor nu le spuneau nimic, erau doar sunete asemenea altora În cacofonia țipătoare a lumii. Erau indiferenți la orice lucru care nu-i privea personal și nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mama să fie ca toate celelalte - ștearsă, plată și un pic neglijentă. — Ești norocoasă, comentă Miria, băieții se uită doar la țâțele fetelor. Sunt toți niște microcefali. Axel Rose Îi trase o pălmuță, iar Miria izbucni Într-un râs sălbatic, nestăpânit. — Râzi, tu, râzi, că mama a făcut găluște! spuse Axel. Oricum, ție nu-ți mai cresc. Dar ei nu-i pot face. Sfârcurile nu sunt Încă destul de mari. Valentina Își privi cu dispreț toracele scheletic. Era ca o sperietoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iubit nu unul, ci doi moștenitori îi ceru zânei să-i îndeplinească promisiunea cât mai curând și se duse degrabă să-i spună împăratului de minunea petrecută acum când își pierduse orice speranță. Acesta primi vestea cu același entuziasm de nestăpânit, fără a ști de virtuțile celor doi micuți care vor veni pe lume din sângele său. Peste câteva luni în familia imperială au apărut doi copilași adorabili, așteptați cu atâta nerăbdare și de atâta timp, dar împărăteasa râdea cu un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
făcut să cred că lumea e cuprinsă de valuri de lumină și dragoste. Acolo răul și urâtul nu-și vedeau locul, tristețea și necazurile mureau înainte de a se naște. Deschid ochii și privesc iarăși oglinda. Sentimentele de tristețe și doruri nestăpânite mă recotropesc și aștept ca fetița din oglindă să-mi bată la poarta inimii și eu să întreb: ,,Cine e?" Și un glas spart și uitat demult să răspundă spunând: „Copilăria”, și tot ea să mă întrebe: „Cât e ceasul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de 180° , căci nu mai izbutea s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici de nestăpînit, Marie nu mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina se oprise. Redeveni atunci conștientă de crabii care mișunau pe corpul ei, Încercă să deschidă portiera, dar spaima și scîrba o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cam dur cu el, nu crezi? Copilul are nevoie să fie convins cu blândețe. La auzul acestor vorbe, ceva din interiorul lui Hugo a plesnit. Dorința de a-l pocni pe Jake cu putere peste gura aia convingătoare era aproape de nestăpânit. Dar ironia, cu toate că era o metodă mai plictisitoare, se dovedea totuși mult mai sigură. —A, lui Theo îi plac constrângerile, a declarat el informativ. A trebuit să se obișnuiască. Noi suntem adepții hrănirii prin metoda „cutie“. Jake a ridicat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îi curgeau în goana sângelui... Peste o clipă, întreaga lui ființă se prefăcu într-un strigăt pe care-l sfărâmă între dinți, încercând să-l înnăbușe cu pumnii în piept. - Fata... Fata!... izbucni el, în sfârșit, întrun hohot de plâns nestăpânit. Inima începu să-i tremure în piept... Simți cum deznădejdea îl doboară. -... Mi-e dor de tine, Fata... mi-e tare dor!... Bat cu fruntea țărâna și plâng... mă simt un tâlhar. Nu-mi trebuie nemurirea, vreau iertarea ta. Sunt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]