973 matches
-
să fie mulțumită iar orgoliul Îi satisfăcea vanitatea. Această impresie avea s-o constate În a doua jumătate a zilei, atunci când bărbatul de lângă ea o privise Într-un fel anume. Mai precis, puțin mai târziu, atunci când Îi luase apărarea În fața nesuferitului acela de Lakner iar În prezent Însuși faptul plimbării În oraș agățată de brațul lui. Bănuielile fetei se confirmară În momentul când Tony Pavone,se opri În dreptul unui local pe care i-l arătă. „Mai ai puțin timp...?” „Vai mie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
câtuși de puțin. Adică cum...? El era mai ageamiu În relațiile cu femeile...? Dacă Lakner a plăcut-o depunând un considerabil efort pentru a-i smulge o Întâlnire, atunci el, cum trebuia să procedeze...? S’o arunce În brațele acelui nesuferit ori să procedeze În consecință, devorând el prada...!? Fulgerător, Își aminti de Carla care-l aștepta cu masa pregătită. Parcă era un făcut: de câte ori Îi promisese, de fiecare dată trebuia să se Întâmple ceva ca să nu poată onora făgăduiala. În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dela o vreme ați dat bir cu fugiții...!” Tony Pavone nu avea timp de palavre. Îi făcu semn să se apropie, arătându-i cele cumpărate, șoptindu-i. „Patroane, dacă mă servești rapid ești omul meu. Până ce Îmi dai barba asta nesuferită jos, pune un băiat să-mi pregătească hainele astea nou cumpărate căci, doresc să le Îmbrac imediat. Pe acestea de pe mine le las aici și am să le iau când mai am trecere pe la dumneata...! Ai Înțeles...??” Patronul realizând importanța
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care unele pe jumătate consumate Își risipea restul conținutului pe sub masă, În timp ce Mingoti așezat În scaun confortabil, picior peste picior, Încerca să dădăcească interlocutorii. “Uitați-vă la mine...! Mare minune să fiu profet mincinos dar, vă asigur eu, are să scape nesuferitul de Tony Pavone!!” Amețit de băutură,Maiorul Huzum holbă ochii la el. “Nu vorbi prostii colega...! Maistrul gândește acționând cu o așa precizie Încât salvare nu există...!!” Mingoti făcu din nou plinul paharelor, evident nemulțumit. “Individul se află arestat de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bombelor. — Măcar puneți-le să stea În gropile alea, insistă elvețianul. — Poftim? — Adăposturi individuale. Poate să mai pice o bombă. Nu le puteți da voie să umble pe aici. Nu puteți permite asta, nu Înțelegeți? Era un bărbat micuț și nesuferit. Războiul lui era stricat de aceste proaste costumate ca al bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să se bage În gropile arse. Apoi tot ce mai puteai vedea din ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pentru un bărbat măreț, pompos, erau mai mult sau mai puțin instinctive la ea. Părea că într-adevăr o doare când purtarea lui Richard trezea reacții ostile la ceilalți. O dată, după o cină în timpul căreia el fusese în mod special nesuferit și diareic, ea m-a luat deoparte în bucătărie. — Te rog să nu-l urăști, Barbara, a șoptit ea. Era ușor beată. — Nu-l urăsc, am zis eu. Știu că poate fi plicticos, a continuat ea, dar pe dinntru e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
apologie a relației. Nu o scuză, dar o încercare de a-i înțelege mecanismele. O încercare cu atât mai ingenioasă cu cât perspectiva aparentă este aceea a unui personaj cu sentimente profund negative față de relația cu pricina. Dar, oricât de nesuferită ar fi fata bătrână Barbara și oricât de mare și de freudiană ar fi obsesia ei pentru Sheba, Barbara rămâne un personaj inteligent. Suficient de inteligent încât să demaște întreaga ipocrizie a presei conservatoare, apărătoare a valorilor familiei și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
O grămadă de cute adînci Îi brăzdau ca niște corzi bărbia moale și urme de coșuri stăteau una lîngă alta ca niște ghimpi de cactus. Fără să se miște, șeful Își miji ochii și rîse sarcastic, tunînd cu vocea lui nesuferită de cîine răcit: — Ai cam luat-o-n serios, nu ? — Și de ce să n-o iau? — Da, dar măcar ai vreo speranță cît de mică? — Nu, nu am. — Exact cum am bănuit. N-ar trebui să te prinzi atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-și pot permite să scoată treizeci de mii de yeni În fiecare săptămîna, așa că n-am nici un motiv să mai continui. Dar am auzit că e frumoasă... clienta aia a ta. — Din păcate, așa-zisul frate tot dă tîrcoale afacerii ... Nesuferitul ăla! — A, da. Mi se pare că adineauri au sosit niște date referitoare la individ. — Le-am văzut. Eu i-am rugat să facă niște investigații și să-mi trimită o copie de pe cartoteca familiei. Nu Îmi miroase a bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
butelia. — În legătură cu afacerile... credeți că există cineva care să știe bine cum s-au petrecut lucrurile ? — Știu și eu, răspunse tînărul fără să se oprească, există o funcționară Înăuntru... dar e nou-angajată. În plus, a cam bătut-o la cap nesuferitul ăla și e gata-gata să plîngă... Nu cred că scoateți mare lucru de la ea. — Care nesuferit ? Un criminal, aș zice.... Cu mare trecere prin cartierul deocheat de pe malul rîului. Ajunsesem În fața magaziei de la capătul garajului cu acoperiș. Cu ajutorul individului mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Știu și eu, răspunse tînărul fără să se oprească, există o funcționară Înăuntru... dar e nou-angajată. În plus, a cam bătut-o la cap nesuferitul ăla și e gata-gata să plîngă... Nu cred că scoateți mare lucru de la ea. — Care nesuferit ? Un criminal, aș zice.... Cu mare trecere prin cartierul deocheat de pe malul rîului. Ajunsesem În fața magaziei de la capătul garajului cu acoperiș. Cu ajutorul individului mai În vîrstă, care mersese În urma lui, au ridicat dintr-o mișcare butelia pe care o rostogoliseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să urmeze un tratament, că miroase ca urina de pisică. — Mirosea la subsuoară ? — A Început să meargă la spital și cînd a ajuns pe la jumătatea tratamentului, s-a hotărît să rupă relațiile cu ea. Femeile i-au devenit din nou nesuferite și eu am Început să Însemn tot mai mult. Eram singura femeie din lume care, pentru el, nu era femeie. Ne-am iubit... cu-adevărat. Dar și-a făcut apariția soțul meu și... — Erau rivali, nu? — Ba dimpotrivă. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca să nu mai faci roșu în gât. — Nu. Helen a fentat-o, și asta mi-a confirmat bănuiala - de fapt îi plăcea să facă roșu în gât, avea o scuză să stea în pat, să mănânce înghețată și să fie nesuferită cu restul lumii. —Ia vitamina C. —Nu. —Ia vitamina C. —Nu. IA NAIBII VITAMINA C! — Dumnezeule, nu face o criză. Bine, fie. Dar n-o să aibă nici un efect. După ce a ieșit trântind ușa în urma ei, mama a luat pagina printată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Era un bancher pasionat de sport, și locul era invadat de hoarde de amici care îi semănau leit. Necazul cu tipii de genul ăsta e că nu au nevoie de ceva care să le stimuleze încrederea în sine, sunt destul de nesuferiți au naturel, fără să mai adaugi și cocaina. Toți aveau fețele congestionate și un oarecare aer de disperare, ca și cum esențialul era să se distreze. —Eu sunt Drew Holmes. Tipul îmi fâlfâi iar punguța de coca prin față. — Încearcă, e super
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai puțin părul. Ați încercat vreodată să faceți duș fără să vă udați o mână? În ultimele opt-nouă săptămâni, alții făcuseră totul în locul meu, astfel încât nu realizasem cât de lipsită de puteri eram. Am avut un nou moment din acelea, nesuferite, în care întrezăream realitatea: eram total depășită de situație aici, pe toate planurile. Am întins mâna spre gelul de duș și o amintire m-a izbit în plin; era No Rough Stuff, noul exfoliant de la Candy Grrrl. În ultima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a spus Joey tărăgănat. Nu știu ce făcea cu un băț de chibrit între dinți. Jacqui și-a dat ochii pe spate. —Joey, se luminează camera când ieși tu din ea. A venit lângă mine și Rachel. De ce e întotdeauna așa de nesuferit? — Nu se place prea mult pe sine, a spus Rachel. La naiba, nu pot să-l învinovățesc, a zis Jacqui. —Și proiectează această antipatie asupra celorlalți, a continuat Rachel. Nu pricep. De ce nu poate să se poarte ca toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vreodată acolo), dar destul de frumos. Cât lipsim, Helen o să stea cu „Maggie“ și „Garv“ cum vă încăpățânați voi să le spuneți. Asta înseamnă c-o să fie greu s-o ținem „sub observație“ pe bătrână, dar având în vedere ce privire nesuferită mi-a aruncat, probabil că e mai bine așa. În celălalt colț al camerei, beculețul de la robot continua să licărească acuzator. Dispari, dispari, de ce mă chinui? Îmi doream să pot șterge blestematele de mesaje fără a le fi ascultat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu-ți plac delfinii sau căpșunele. Dar, după părerea mea, fluturii erau cam parșivi; nu erau nimic mai mult decât niște molii în haine brodate. Și, da, moliile îți dădeau fiori și, când dădeau din aripi, se auzea un sunet nesuferit, ca hârtia mototolită - dar cel puțin erau oneste; erau cafenii, erau banale, nu le ducea mintea (nimerind în flacără cât ai bate din palme). Pe scurt, nu prea aveau cu ce să se laude, dar nu pretindeau că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Girl, schimbând versurile originale cu unele răutăcioase la adresa lui Jacqui. „Fată ambițioasă, umblă numai cu cei bogați și celebri, și-ar dori să trăiască în Turnurile Trump, ca ea și Donald să poată fi cei mai buni prieteni...“ Se purta foarte nesuferit - nimic nou aici - dar făcea deosebite eforturi în privința asta. De obicei, nimeni nu-l putea convinge pe Joey să cânte măcar. Apoi am înțeles - oh, Doamne... îi plăcea de Jacqui. Când începuse povestea asta? Jacqui era expertă în a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-ți dea de gândit, am zis. —Ce anume? — Problema ta cu alți bărbați e că întotdeauna sunt drăguți la început, ținând bine ascuns faptul că sunt niște jigodii. Cel puțin cu Joey, știi care-i treaba. E un bulangiu nesuferit și n-a pretins niciodată că ar fi altceva. Jacqui a rămas pe gânduri, apoi a zis: —Știi, Anna, asta nu e chiar cea mai bună recomandare. Capitolul 26tc " Capitolul 26" —Aidan? Biserica spiritistă? Să mă duc azi acolo? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu lipsit de farmec, dacă îți place genul. Putea fi promovat? Posibil. La o adică îl prezentam ca pe un Indiana Jones du jour. În sfârșit, era și un recipient din crema fermecată cu pricina. Era de un galben-muștar cam nesuferit, cu puncte întunecate - aducând puțin cu înghețata „adevărată“ de vanilie. Majoritatea cremelor de față erau fie albe, fie rozul cel mai deschis, dar nuanța de galben-muștar nu era neapărat ceva rău; s-ar putea s-o facă să pară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vreo conotație vulgară? Spune-mi ca să știu să n-o folosesc la bridge dacă e vulgară. O să spun pur și simplu că „a plusat“.) Iarăși treaba mare. Helen a călcat în el când s-a întors acasă, „amorezată la culme“ (nesuferită expresie) după ce s-a culcat cu individul acela, Colin, și a făcut o criză. A început să înjure ca un birjar în poartă. —Vino, zice. Mergem s-o vedem pe baborniță. Pe loc, am mers cu mașina până acolo. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu merita să stai atunci să dormi. Zadarnic ai fi încercat, de altfel, să găsești fie și cel mai mic răgaz de odihnă, căci bande de tineri bântuiau orașul până în zori, cântând cât îi ținea gura; mai aveau, pe deasupra, și nesuferitul obicei de a stropi cu apă toate străzile, ceea ce le făcea să fie alunecoase trei zile la rând. Acestor derbedei li se alăturaseră, în anul acela, sute de soldați castilieni, care năpădiseră încă de dimineață numeroasele taverne deschise după căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la moscheea Karauiyinilor, de la miezul nopții până la ora unu și jumătate, potrivit orarului de vară, iar restul zilei la colegiul cel mai celebru din Fès, medersa Bu-Inania; dormeam în pauze, un pic în zori, un pic după-amiaza; inactivitatea mi-era nesuferită, odihna mi se părea inutilă, aveam abia cincisprezece ani, un corp bun de pus la treabă, o lume de cunoscut și patima cititului. Profesorii noștri ne puneau să studiem zi de zi comentariile asupra Coranului și Tradiției Profetului, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la gaz ce puteau fi făcute atât de lesne. Se gândeau că țara avea multe festivaluri și sărbători. Că birourile guvernului se închideau pentru fiecare dintre ele. Își imaginau un post în care, dacă șeful se dovedea a fi un nesuferit, erau destui oameni la care să poți țipa, oameni la care să poți țipa mai tare chiar decât a țipat șeful la tine. La măturător sau la curier, de exemplu. Le puteai spune: — Unde ți-e capul? Ți-a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]