839 matches
-
partida e pierdută, se ridică demn în picioare și spuse răspicat: ― Nu, don' profesor, dar... să vedeți... știți... eu... Să vedeți... ― Da, da' să vedem și ce părere vor avea ceilalți domni profesori despre teza asta! ― Eu cred, spuse Moscu netulburat și pe același ton cu profesorul, că vor avea o părere cât se poate de ortodoxă! La care clasa izbucni într-un râs și mai zgomotos ca cel de pîn-atunci, iar profesorul, ca să nu ne dea prilej de scandal, ieși
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
poate, doar Midori ar fi Înțeles ce Înseamnă fiecare culoare, ce haină s-ar fi cuvenit să fie croită În acea culoare și pentru ce stare de spirit anume. În general, Ștefănel trăia În starea de liniște Zanshin, calmul apei netulburate, atent la tot ce se Întâmplă În jurul lui, dar aparent distrat. Era cu totul altă lume decât cea japoneză. O lume mai fremătătoare, mai grăbită, mai superficială, dar și mai aplecată spre noutate. Japonia era Închiderea, China era deschiderea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unor trupe de Învăluire care nu aveau să mai ajungă niciodată. Alte două mii intrară În dispozitiv de luptă pe marginile poienii și Își Începură marșul, coborând În ritmul tobelor spre valea dincolo de care Apărătorii rămași pe poziții continau să aștepte, netulburați. Alexandru simți acest nou Început de bătălie ca un preludiu al unui concert care Își reținea, Încă, forța de revărsare muzicală. Ritmul tobelor turcești se auzea destul de stins În pozițiile ocupate de Apărători. Un alt ritm Începea, Însă, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul pentru a avertiza Apărătorii că ceea ce avea să urmeze nu implica participarea lor. Iar Yves opri goana lui Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea strămoșilor mei și ai tăi, legea războinicilor Asiei... Ai torturat un prizonier de război. Ai capturat un om fără apărare. Ți-ai asmuțit arcașii Împotriva unui mare luptător al neamului său... Sub privirile uimite ale Apărătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vechi ale Asiei. - Legile vechi... .? - Doi oameni, doi cai, două arcuri cu câte trei săgeți. O singură linie În infinit: cea a săgeții care aduce moartea. Erina nu mai spuse nimic. Tot ce se Întâmpla era, parcă, ireal. - Fie, spuse, netulburat, Amir. Legea spune că putem folosi doar șase săgeți. Fiindcă teama de moarte Îți Înjosește sufletul, va trebui să accepți ultima umilință. Din cele șase săgeți vei primi cinci. Folosește-le cât poți de bine. Căci nu vei mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și lasă jos greutatea. Cu capetele acoperite de enorme turbane trandafirii și mustăți de dimensiuni extravagante, îl privesc pe englezul asudat ca niște cumpărători care au pus ochii pe un animal de vânzare. Opt perechi de ochi curioși, negri și netulburați. Involuntar, Forrester își duce mâna la gât. De undeva, din spate, se ivește un bărbat între două vârste, îmbrăcat într-un sarong și o cămașă cândva albă, cu o umbrelă neagră sub braț. Arată ca un funcționar la căile ferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și chiar fals. El nu își amintea scena în care și-a văzut mama pentru ultima oară. „Nici un eunuc nu a stat afară ținând funia de mătase albă, ca să o îndemne să se grăbească.“ Tonul Majestății Sale era simplu și netulburat: „Mama m-a adormit, iar când m-am trezit mi-au spus că e moartă. N-am mai văzut-o niciodată“. Pentru Împăratul Hsien Feng, tragedia e un mod de viață, în timp ce pentru mine e o operă tristă. Copilul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tot. Mai târziu, când a fost adus înapoi de gărzile lui Su Shun, roba lui era sfâșiată și pătată cu sânge. Eram conștientă că Su Shun mă observă, așa că nu numai că am făcut în așa fel încât să par netulburată, dar am și spus pe un ton rece: — Eunucul și-o merita. Pe fața lui An-te-hai s-a turnat apă, și el și-a revenit. În fața Curții, Nuharoo și eu am ordonat ca An-te-hai să fie azvârlit în închisoarea imperială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urmează și se confundă cu voi? - Chiar dacă acum sîntem o pătură subțire, evenimentele viitoare vor dovedi contrariul. - Evenimentele pot dovedi orice. Cu viața e mai greu: are un sens doar în totalitatea ei. - Pentru noi teza e realitatea însăși, făcu netulburat Popescu. N-ai citit documentele de partid și de stat? Sau te îndoiești de ele... Simțind în ton amenințare, am devenit prudent. - Nu pun la îndoială nici un document. Aș vrea însă să pot porni de la propria mea experiență. Mi se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mereu găsiți vinovați. Un sentiment apăsător alcătuia substanța acestor întruniri, altminteri adevărate ceremonii. Se veghea cu sfințenie ca ritualul să fie îndeplinit. Observam că, tuturor, reuniunile acestea le păreau firești. Încasîndu-și săpuneala, bărbații se întîlneau la Mitică iar femeile plecau netulburate la plozi și la trebile gospodărești. Trimestrial, ședințele se țineau la centru, în căminul cultural. Participau toți salariații din comună: deputați, brigadieri de cîmp, socotitori, contabili, normatori, funcționari, cantaragii, profesori, doctori și ingineri cu tehnicienii lor la care se adăoga
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
avut timp să-și aducă omagiile. Replica lui Nobunaga fusese rostită cu o voce atât de limpede și înviorătoare, fără a manifesta nici o emoție deosebită în timp ce vorbea. Dar Ieyasu era puțin îngrijorat. Prin oraș circulau zvonuri tulburătoare. Răspunsul scurt și netulburat al lui Nobunaga, însă, părea să contrazică bârfele, iar Ieyasu abandonă subiectul. Cu toate acestea, în noaptea aceea, Ieyasu se întoarse la locuința lui și ascultă poveștile pe care le auziseră vasalii săi despre plecarea lui Mitsuhide. Și își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici un moment să vă văd aici, stăpâne. Auzisem că erați în Azuchi. Ce vă aduce astăzi pe acest munte pustiu? Nu vorbea deloc ca un bătrân; glasul îi era foarte puternic, iar buzele sale se arcuiau într-un surâs continuu, netulburat. Dimpotrivă, Mitsuhide era cel ce părea nedumerit. Distras de ochii pătrunzători care străluceau pe sub fruntea senină a bătrânului, răspunse ezitant: — Sunteți Doctorul Manase, nu-i așa? Stau câteva zile la Castelul Sakamoto și m-am gândit că o mică plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fie ținându-se de mâini, fie apucând coada lăncii purtate de omul din față. Hideyoshi traversase primul, iar acum stătea pe scăunelul său de campanie, pe mal. Nu intrați în panică! Luați-o încet! striga el; părea să fie complet netulburat de ploaie și vânt. Dacă un om se îneacă, inamicul va spune că am pierdut cinci sute; dacă pierdeți un bagaj, vor spune că au fost o sută. Nu vă pierdeți degeaba aici viața sau armele. Ariergarda ajunse din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nagakute. Cu expresii distruse pe chipuri, relatară tragica veste: armata principală a lui Hidetsugu fusese zdrobită complet și nu se știa dacă Hidetsugu era viu sau mort. — Ce?! Hidetsugu? Hideyoshi era clar surprins. Nu era omul care să poată rămâne netulburat la auzul unei vești șocante. — Vai, ce greșeală! O spusese nu atât ca să critice nereușitele lui Hidetsugu și Shonyu, cât pentru a-și recunoaște propriul eșec și a lăuda intuiția inamicului, Ieyasu. — Jinemon, strigă el, sună cornul să se adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am de gând să-mi risc pielea pentru un fleac, aruncă el peste umăr o ultimă explicație. - Dacă ai avea încredere... - Încredere e un cuvânt care nu își are rostul aici, îl întrerupse căpitanul. -...să mă asculți până la capăt, continuă netulburat Poha, poate îți vei schimba atitudinea. Cu o mină ușor plictisită, de om care face o concesie în a-l asculta pe cel care-l plicitisește, Birmaq se întoarse către preaonorabil: - Vă ascult cu toată atenția. - În momentul reîntoarcerii voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
aprinde o țigară și trage adânc din ea. Afară, Micul Dragon îi zorește. Să... ? Înainte ca Lan Ping să termine propoziția, explodează o altă bombă. Jumătate din tavan se prăbușește. Lan Ping țipă. Cu toate astea, Mao fumează mai departe, netulburat ca un munte. Micule Dragon! îl cheamă el într-un final. Gărzile de corp se năpustesc înăuntru. Adună hărțile și păturile. Micul Dragon aruncă documentele într-o tavă de ars și strânge de pe raft ultimele câteva cărți rămase. Vii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mă dezvăț. Și, în cele din urmă, ce trebuie să îndur în schimbul nemuririi. Îi zic că mi-am spălat bine urechile - ascult. Atunci, Kang Sheng începe să toarne. Otrava neagră, apă din cuvinte, detalii și fapte teribile. Cu vocea sa netulburată, cu ritm regulat, lichidul circulă prin urechea mea, prin gât, piept, în jos. E vorba despre Mao. Exercițiul lui de longevitate. Uite numărul virginelor pe care le penetrează. Îmi pare rău să joc rolul furnizorului. Este slujba mea. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din priviri asupra traseului, apoi, prin spatele Universitèții, ne amestecèm printre studenții care ies de la cursuri și ieșim în fațè la arhivele naționale, Trecem prin fața Bibliotecii Academiei, aruncèm o privire înspre zidurile masive și austere ale Bisericii Reformate, sfanțul Gheorghe, netulburat de glasurile elevilor care rèzbat dinspre curtea liceului alèturat, se luptè în zale noi, de zèpadè, cu balaurul, dar noi cotim la dreapta, dând colțul bibliotecii Academiei și o luèm înainte, Ea mè previne zâmbind cè vom trece pe lângè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe stradă nu-l marcaseră în nici un fel, pentru că se întâmpla des să dea nas în nas cu ea pe stradă. La fel de impasibil la farmecele lui Pinky ca întotdeauna, își continuă drumul, iar viața sa rămânea tare ca piatra și netulburată de iubire. La momentul potrivit, se va găsi pentru el fata potrivită, fără intervenția unei povești de dragoste. Între timp, se distra îngânând cântecele de dragoste de la radio, ciupind-o și necăjind-o pe fata ciudată din autobuz care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fu prinsă de brațele în așteptare ale domnului Gupta. Baba, Baba... Căutară ici. Căutară colo. În sus și-n jos prin arborele de guava. În copacii vecini. În tufe. În spatele stâncilor. Priviră din nou în sus printre crengi, la compoziția netulburată de frunze și fructe clătinându-se în sus și-n jos. La patul său dureros de gol. Dar, stați! Pe pat zăceau un fruct de guava, un singur fruct care era mult, mult mai mare decât celelalte; mai rotund, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Își pierde măreția și se Înjosește, oricât de frumoasă ar fi putut să fie. Nici o cauză nu e dreaptă atunci când se Însoțește cu moartea”. Voise să strige aceste fraze, dar se stăpânise, tăcuse, hotărâse să-și lase prietenul să alunece netulburat către destinul său. În pofida acelei nopți de Încercări, Nizam sfârșise prin a se resemna. Se obișnuise cu gândul de a nu mai fi. Dar se Îndepărtase tot mai mult de treburile statului, hotărât să-și dedice tot timpul care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
venea aproape de tine, nici nu era nevoie să te ridici, el își îndoia genunchii, depărta de corp mâna dreaptă, își înțepenea brațul și umărul, te privea fix în ochi și spunea: „Ia întinde obrazul, băiețaș”. Apoi țintea cu un calm netulburat și, când auzeai pleosc, mișcarea pornise doar din încheietura mânii. Era apoi doamna, profesoara de istorie, care de două ori pe săptămână își dădea osteneala să ne convingă de faptul că istoria e ceva măreț. Avea multă răbdare și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și netedă. Apoi, rostește: Sunt Arhanghelul Uriel. Pace și împlinire vouă, tuturor, dragii mei prieteni! Ciudat, arătarea jerpelită, aplecată în onctuoasa reverență, radiază în efluvii un parfum seducător difuz, ca de paciuli. Sile nu percutează, cum era și normal, horăind netulburat și uniform, de-a-mboulea, cu capul său cât o baniță, scăpat pe ceafă. Vierme se sforțează să nu lepede coșul, ogârjit de surpriză, iar Fratele, uluit și el, face ca peștele. Adică își închide și-și deschide buzele, fără să articuleze
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
noi, lejer, cu câte-o berică, la nea Petre Bau-Bau, pe terasă. Adică, doar Dănuț și cu mine ne mai clinteam, o țâră, că Silică o luase combinat, cu votcă, intrase în recesiune și deja era zob, sub embargou. Nemișcat, netulburat ca Zenon din Eleea! A-aa...! Sile! Hopa! zice vindicativ Mânecuță și strânge surescitat crosa pistolului. La naiba! Lasă-l să vorbească, pe domnu' procuror! pocnește nenea Sandu cu palma, în placa biroului. Încurajat, Fratele continuă: Am ridicat ancora de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că încă ne mai îngăduie. Nu. Ne trebuie altă soluție! Cum ar fi..., un transplant de șoric?! îl persiflează Dan. O bombă, zice Boss, laconic. Taci, mă, că ești limbiu! îl înjură Dănuț. O bombă, repetă Vierme oracular și senin, netulburat. Gura, cretinule! se răstește Poetul. Tata avea un dulău. Îl chema ca pe tine: Câine prost... Liniște! Nu mă mai conturba! Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț pare că-și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]