1,526 matches
-
personajele știu dinainte finalul poveștii în care joacă, astfel încât se păstrează doar pentru farmecul conversației. O suită complicată de lovituri este anticipată de Holmes la fel ca o suită de mutări de șah, însă ceea ce este cu adevărat splendid de neverosimil dacă nu caraghios sunt sincronizările perfecte, fapt obsedant în film. Aici intră mai mult decât orice în joc Ritchie și viziunea sa cinematografică, viziune care face din povestirile lui Doyle un spectacol de circ. Exemple sunt nenumărate, de la deghizament la
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
să menționăm un alt scriitor de talia lui C. Stere care să nu dispună măcar de o bună ediție de mari dimensiuni (fie și selectivă). Ci mai ales pentru că numeroasele inițiative de editare a publicisticii sale, începute prin temerara, aproape neverosimila ediție îngrijită de regretatul Zigu Ornea în 1979, nu au reușit nici să ne furnizeze un „nucleu dur”, convingător al operei, nici nu l-au readus pe scriitor în atenție. Fie din cauză că au fost „orientate” ideologic, fie din cauza fragmentarismului sau
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
Nicole Krauss. Celelalte secțiuni și titluri le puteți descoperi singuri, profitînd de răgazul vacanței de iarnă. Prima personalitate feminină pe o bancnotă românească Spațiile de socializare virtuală românești - de la Facebook la forumurile ziarelor - au încins săptămîna trecută o dezbatere aproape neverosimilă pentru orice cititor care, sătul de zoaiele scurse zilnic pe asemenea forumuri, își jurase să nu le mai acceseze. Zilele acestea însă se dezbate intens care ar trebui să fie prima personalitate feminină din istoria României care să apară pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5031_a_6356]
-
în final să devină evidentă. Cartea lui Mihai Butnariu înclină spre o concluzie asemănătoare: ne îndreptăm spre un stadiu în care științele se vor izbi de o dimensiune care nu poate fi interpretată decît în termeni spirituali, caz în care neverosimilul va fi rostit chiar de fizicieni, ultimii de la care te-ai aștepta să vorbească în dodii religioase. Mesajul lor ar suna: „Oameni buni, semnele cuantice ne silesc la smerenie metafizică: sîntem obligați să recunoaștem că sub pielea quarcilor stă ascuns
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
Mai expandat este flashback- ul despre perioada de comentator sportiv la radio a lui Timi, însă el aparține mai degrabă supra-naratorului romanului. De aici se reține scena vizitei de lucru a securiștilor în apartamentul lui Septimius Ilarie, amuzantă, cu tot neverosimilul ei (omeniți cu mâncare, rachiu și cafea, aceștia ajung la cele mai neașteptate confesiuni despre viața lor). Interludiile erotice (scrise în italice), având același sound muzical, dar „instrumente” feminine și arome culinare diferite, dau întreaga măsură a virtuozității stilistice a
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
Regele Havanei frapează încă de la primele pagini ritmul vertiginos și realismul exasperant (care când și când, în chip paradoxal, capătă conotații metafizice). Asistăm parcă la secvențe dintr-un scenariu al unui film de acțiune: protagoniștii sunt puși în situații aproape neverosimile. Al doilea lucru ieșit din comun în cartea lui Gutierréz este limbajul: licențios, mizerabilist, dar plastic în autenticismul său, inspirat de jargonul și moravurile fără perdea ale pegrei afro-cubaneze ce populează periferia Havanei. Din acest punct de vedere, traducătoarea a
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
raționalistă va deveni suspicios, dar cel îngăduitor cu componentele paranormale (teleportare, avatar, virtuți mediumnice), dispus să accepte și existența unor fenomene ce se abat de la legile cunoscute (până acum) de știință va explora cu o voluptuoasă complicitate căile insolite și neverosimile propuse la limitele sau dincolo de limitele realului. Narațiunea lui Birkegaard, discipol silitor al unor Umberto Eco, Dan Brown sau Asimov, chiar dacă îndeamnă la reflecție, rămâne totuși un roman „de acțiune”, cu clișeele și ingredientele binecunoscute: secte secrete, lupta între cei
O realitate paralelă: lectores și receptori by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4719_a_6044]
-
stâncile, și nicăieri n-a fost Dumnezeu mai generos cu ele ca în Grecia, sunt simboluri ale vieții eterne. În Grecia stâncile sunt elocvente: oamenii mor, dar stâncile niciodată” (p. 51). La Phaestos, în Creta, peisajul se arată atât de neverosimil în luminescența lui stranie, încât pare să se deschidă logicii visului și permisivității dorinței: „În Grecia simți dorința să te scalzi în cer. Vrei să-ți dai jos hainele, să alergi și să faci o săritură direct în cer. Vrei
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
în care și-a citit textul despre „Personajele Cărții șoaptelor”) a găsit că o precondiție a romanului ar fi „să scrii despre întâmplări, teritorii ori obiceiuri mai puțin cunoscute, dar pe care tu să le cunoști foarte bine”, a definit neverosimilul ca un „cristal de stâncă al realității” și a concluzionat că romanul nu oferă concluzii. Dumitru Radu Popescu ne-a surprins spunând: „nu știu ce este un roman și nici cu ce se mănâncă”. Apoi ne-a vorbit despre eroi de roman
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
narativ al „ramei”. În al doilea rând, formula narativa aleasă de autor presupune că povestea de viață a Dianei e o relatare la mâna a doua, făcută, în plus, după mult timp de la producerea întâlnirii: abundență detaliilor povestirii este, astfel, neverosimila, iar supozițiile lui Romi cu privire la trăirile ei în cutare sau cutare situație, cu totul nepotrivite. Trecând însă peste asta, ceea ce urmează este o poveste bine spusă, cu substanță și cu un final neașteptat. Este povestea lui Romi și a lui
De la distanță by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4645_a_5970]
-
înțesat de complotiști și de sabotori, plimbați între Mediaș și București, pentru a li se aduce la cunoștință învinuri dintre cele mai grave", scrie fostul ministru, în scrisoarea deschisă postată pe blogul personal. Conform acestuia, este o ipoteză "halucinantă și neverosimilă" situația "potrivit căreia, timp de șapte ani, mai toată conducerea unui minister reprezentat în Consiliul Suprem de Apărare a Țării și una dintre cele mai puternice companii românești au fost lăsate să comploteze nestingherite pentru subminarea economiei românești, ba chiar
DOSARUL ROMGAZ: Vosganian solicită DIICOT să fie audiat alături de Boc şi Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/46469_a_47794]
-
Robu Corcan, Șt. Baștovoi, Aglaia Veteranyi sau Maria Manolescu. Și lista poate continua. Iată, așadar, ce amploare a luat acest fenomen al prozei contemporane. Eroi puțin sau defel creditabili forțau cititorii să suporte ipoteze vibrante, să agonizeze într-o așteptare neverosimilă sau să accepte verdicte tulburătoare. La urma urmelor, nu e vorba de o noutate distinctă, ci de o caracteristică a modernității târzii; un răspuns la opozițiile de secol 19, dar și față de radicalismele primei faze a romanului modern. Una e
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
înscrie într-o agendă umanistă a durilor de genul lui Clint Eastwood din Gran Torino (2008), nu se asociază cu puterea, ci este asemeni unei maladii care macină din interior. Ceea ce conferă tensiune dramatică filmului său constă în întâlnirea aproape neverosimilă - ea este însă motivată pe parcursul filmului - între Joseph, acest bărbat de o rară violență, și o femeie care reprezintă exact opusul, Hannah (Olivia Colman), și care creează un câmp magnetic al afectelor. Grosolănia lui Joseph este livrată sub masca sincerității
Oameni și câini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4572_a_5897]
-
culmea: mulți poeți), de la Urmuz, Arghezi, Ion Barbu sau Camil Petrescu, până la Nichita Stănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru sau Șerban Foarță. Caragialieni, toți, cu mai multă sau mai puțină relevanță pentru istoria literaturii române. Caragiale e veriga lipsă în evoluția neverosimilă spre absurdul urmuzian, după cum e veriga lipsă în autenticismul aproape documentaristic al ficțiunii lui Camil Petrescu. Pericolul e însă ca acest comparatism incontinent să dizolve până într-atât personalitatea creatoare a lui Caragiale, încât aceasta să-și piardă cu totul
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
sale, învățând în același timp să se bucure de beneficiile celebrității. Cazul este expus schematic, din trăsături lejere de penel. Regizorul nici nu intenționează mai mult de un crochiu analitic, suficient cât să ne ofere fabula. Un al doilea episod neverosimil îl constitue prezența arhitecului John în calitate de voce a rațiunii și ghid în existența tulburată erotic a lui Jack, confruntat cu eterna dilemă a alegerii între prietena sa și prietena prietenei sale. Inițial, Jack îl întâlnește pe John și recunoscându-l
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
ruși, turci și tătari, ba chiar siluete „galbene”, mai rare, de chinezi sau mongoli. Polimorfismul și cromatica pe măsură nu puteau însă ascunde tensiunile de varii naturi, potențate, în afară de diferențele/ diferendele confesionale, de interese matrimoniale, pur financiare sau, oricât de neverosimil, principiale. În acest punct se detașează Johann Gorgias, întreprinzător onest, educat în cultul sacrificiului față de comunitate - pe care, deși o vede „jalnică”, în rapoartele trimise Împăratului - o slujește în vremuri de ciumă și de holeră, cu riscul de a-și
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
cu pluta pe Mississippi. Mattie antrenează pe urmele ucigașului doi bărbați cu experiență, șeriful Reuben Cogborn (Jeff Bridges) și texanul La Boeuf (Matt Damon). Nici Vitoria Lipan nu s-ar fi descurcat mai bine. Ceea ce sare în ochi, împingând spre neverosimil isprăvile acestei fetișcane precoce, nu ține de determinarea ei, ci de bagajul său lingvistic. Mattie are nu doar o replică tăioasă, dar și una a cărei ironie superioară îi pune în încurcătură pe bărbați. În plus, este un foarte bun
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
Andrei Ianuarievici Vîșinski, o figură sinistră și contradictorie. Cu voce șoptită, el era numit Andrei Jaguarievici. Călău crud și neînduplecat, dar totodată un om instruit și erudit. Contemporanii lui afirmau că era o personalitate charismatică, adăugând că „avea un farmec neverosimil de control și totul îi era îngăduit”. Iată ce scriau despre Vîșinski juriștii ce lucraseră cu el: „Avea un stil riguros, lipsit de politețe, convingerea inițială în vinovăția celor cercetați, față de care exprima deschis disprețul. Vîșinski era modelul de urmat
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
pictură a lui Edgar Degas, Clasa de dans, din 1874), cât și a scenelor de ansamblu datorate italianului Jean Coralli. Pare uimitor, și totuși mirajul acestui act în alb își păstrează nealterat, până astăzi, aerul de visare și de plutire neverosimilă, pe care Pavel Rotaru a reușit să le reimprime noii companii de la Sibiu. Dar de visare are nevoie și omul contemporan, chiar și în manieră romantică și, de altfel este propriu postmodernismului, între altele, simultaneitatea tuturor atitudinilor estetice și a
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
cele de până acum. Destul să precizăm că Félix Palma stăpânește perfect arta suspansului, a loviturilor succesive de teatru (un pic amețitoare) a neprevăzutelor răsturnări de situație. Dacă Partea întâi are scopul de a-și antrena cititorii în tehnica transformării neverosimilului în acel banal perfect explicabil dar implicit, și perfect dezamăgitor, partea a doua a cărții, aparent fără nicio legătură directă cu evenimentele și cu personajele prezente până atunci, va inversa călătoria dinspre fantastic înspre prozaicul cel plin de logică și
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
om fragil. Cinismul său era o armă de atac, dar și un scut de apărare. Acum, în posteritatea apropiată, el funcționează ca un bumerang. Mulți aducîndu-și aminte de Mihai, îi reproșează artificialitatea. În viața de toate zilele, poetul se purta neverosimil, teatral... Modelul lui artistic era Baudelaire. Dar și Dali. De la primul și-a însușit lecția nonconformismului. De la celălalt, burlescul dus la paroxism. De altfel, paradisurile artificiale și jurnalul unui geniu erau din cărțile din care cita frecvent. Țin minte și
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
atârnă ca o păpușă de cârpă în brațele care-l țin înlănțuit ca pentru sugrumare. Trebuie ca Golybin să rămână singur pe insula care-i va fi probabil și mormânt, îmbrățișat de fâșiile de negură și ceață, înconjurat de lumina neverosimilă a nordului, în mijlocul stihiei care se face ecoul propriei furtuni interioare. Modul de a construi tragicul fără nicio retorică, în absența evenimentelor, dincolo de cuvinte, dă măsura filmului lui Popogrebsky. Laconismul, ca și în filmul lui Zviaghințev, este purtătorul unor tensiuni
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
unei vieți distruse, să caute în ele motive de reverie vesperală. Atrocitatea, cînd e reală, te indispune, doar cea închipuită avînd virtutea de a te încărca cu entuziasm meditativ. Numai că în cazul de față viața personajului este atît de neverosimilă încît nu doar că face de rușine ideea de ficțiune, dar chiar strecoară în cititor senzația că un element incredibil s-a ascuns sub aparențele unei existențe prozaice. Viața lui Bejan pare scoasă dintr-o imaginație smintită care și-a
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
numerelor de revistă „aniversare”, a oportunismelor, a cedărilor, a compromisurilor, dar și a străduințelor de a susține valorile, de a sparge îndiguirile ideologice,de a nu ceda chiar totul , de a face să apară, totuși, cărți bune, chiar mari cărți, neverosimile, s-ar spune, în era atâtor opreliști și ingerințe. Epoca a fost complicată, plină de contradicții, zguduită de șocuri, dramatică dar și, pe de altă parte, grotescă, hilară. Astfel ne și apare din ceea ce ne spune despre ea Mircea Iorgulescu
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
amanți care îi întrețin luxul, neglijîndu-și grav copiii. Cînd soțul revine, flirtează nerușinat cu partenerul acestuia atrăgînd reproșul omului, apoi pasează servieta cu banii lui amantului titular, cu care se vede că vrea să fugă. În final, cuprinsă de remușcări neverosimile, se sinucide prin aruncare pe fereastră. Piesa s-a jucat la vremea scrierii, dar a adunat doar vreo 11 reprezentații. În vasta Cronică de familie a lui Petru Dumitriu e plin de femei cu moravuri absolut scandaloase, dar puține sînt
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]