163,568 matches
-
pentru a rezolva o eroare istorică. Gardienii din viitorul ultra-tehnologizat sînt toți corupți și-l lasă să treacă în schimbul unei conserve cu 250 de grame de calorii sintetice. Pentru a-și repara o mașină de scris veche, un scriitor are nevoie de autorizație de folosire, iar editorul său îi scrie despre cenzorii din Consiliul Culturii, în timp ce pe Ana Ipătescu pietonii n-au voie să treacă, iar Miliția sectorului 1 e păzită ca o cazemată în timp de război. Nobel contra Nobel
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
secolele trecute și înapoi, de la inteligența care le creează la alte, felurite inteligențe, silindu-l pe cititor să trăiască de fapt un prezent continuu, un prezent al tuturor timpurilor, al gândirii și sensibilității. Modul narativ este adesea întrerupt de o nevoie de abandon în fața lirismului. Deși plin de suspans și istorii palpitante, romanul dvs. este o experiență eminamente lirică. Sunteți și poet. E poezia mai importantă decât proza când scrieți? Peter Ackroyd: Am pornit la drum ca poet și n-am
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
mea. Dacă lectorul înțelege taina timpului, dacă e dispus să împingă credibilul dincolo de realul imediat, dacă acest lector e dispus să treacă hotarul către spațiul unde ființa și neființa sunt una și aceeași, atunci nu are nici cea mai mică nevoie de călăuzirea mea. Există vreo notă autobiografică în scrierile dvs.? Romanele nu par a fi astfel. E vreunul cu deosebire confesiv? E inevitabil ca romanele să aibă elemente autobiografice, din moment ce eu, omul, sunt cel ce le scrie. ' Eul' meditează inevitabil
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
să ne limiteze drepturile. După aceste atentate, au fost arestați abuziv 300 de oameni. FBI-ul a cerut mai multe prerogative. Și le-a obținut, legal sau mai puțin legal. Și acum va trebui să aducă dovezi că a avut nevoie de puteri sporite. Mie mi-e frică de acest lucru. Mi-e frică pentru că îmi dau seama că dacă nu vor găsi dovezi reale, le vor inventa. Vor inventa vinovați. Ce atitudine are populația, omul de rând, față de arabi? Sunt
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
acordată de critici care cunosc bine perioada interbelică, ne dezvăluie un alt Cioran. Studiul operei sale deschide un alt drum situat intre creație si viața lui. Pentru a fi posibil să accedem la această parte a biografiei sale, a fost nevoie de două decese. întâi, a fost necesară moartea scriitorului, ca să fie publicate jurnalele, scrisorile, manuscrisele, toate documentele revelatoare în ceea ce privește viața sa interioară. Numai atunci am putut scrie despre perioada pe care Cioran a vrut să o lase îngropată sub nisipul
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
cum se trăiește acolo: "viața e grea, nu au ce să mănânce, e iarnă tot timpul, soarele nu există. E firesc că vor să vină la noi în Vest, unde măcar există soare." Sub o astfel de propagandă, nu era nevoie să ne mai gândim la timpul pe care Cioran l-a petrecut în România, chiar dacă el a părăsit țara înainte de căderea Cortinei de fier. Odată cu teritoriul, am cedat, din păcate, comuniștilor și o parte din istoria acestei zone. în Statele Unite
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
putem găsi ecoul care străbate prin cărtile lui: "regret... regret... regret." Volumul Un trecut deocheat ne oferă un ochi nou prin care să vedem opera lui Cioran, o privire care ne lipsește nouă în America, și de care avem neapărat nevoie. Să considerăm biografia și textele autorului asemenea a două laturi ale unei singure prăpastii. Numai dacă definim, pe o parte, biografia scriitorului, într-un mod detaliat cum face cartea Martei Petreu, și pe altă parte citim atent textele, putem să
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
îl propune specialistul, și de ochiul cu care privitorul citește acest joc. Privește! - invitația din titlul cărții - comportă mai multe nuanțe decît ai crede la început. Nu ne aflăm în fața unei prezentări canonice de fotografie etnografică. Autoarea simte, de altfel, nevoia justificării față de "specialiștii ultraortodocși" pentru faptul de a fi "gătit" imaginile pentru tipar, prezentîndu-le într-un alb-negru virat. Nici comentariul ce le însoțește nu e unul obișnuit - lipsit practic de termeni de specialitate, el ia tonul unei conversații amicale cu
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
conserve, că o chestia de-asta poa' s-ajungă nu numai la trei, da' chiar și la doișpe. Peste tot pe unde ajung, găsesc tipi care să le plătească benzina, până una alta. Că ei nici de bani n-au nevoie. Ei nu după bani aleargă, nici să zici după glorie, că asta nu ține decât pân-la cursa următoare, adică până a doua zi. Vasăzică nici n-au nevoie de bani, decât din când în când, când iau contact cu speța
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
plătească benzina, până una alta. Că ei nici de bani n-au nevoie. Ei nu după bani aleargă, nici să zici după glorie, că asta nu ține decât pân-la cursa următoare, adică până a doua zi. Vasăzică nici n-au nevoie de bani, decât din când în când, când iau contact cu speța umană (...). " Și Shumann ăsta nici măcar nu-i proprietarul avionului său (...). Mașina cu care a câștigat azi, avionul, el l-a pilotat în contul altuia. Aparatul mergea cel mai
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
care îi asigură orientarea sau, cel puțin, care plătesc salariile, din fericire ori din nefericire, n-aș putea să zic, nu-l au în redacția lor nici pe Hemingway, nici pe Cehov ori Lewis, din simplul motiv că n-au nevoie de ei, nici măcar de un premiu Nobel în literatură, - ci de informații, numai de informații... - Vreți să spuneți că eu n-aș fi în stare să scriu ce-mi cereți să scriu?... - Aș spune mai mult: puțin îmi pasă mie
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
repede, dezvăluindu-și automatismul și... caricatura (să recunoaștem: nu reprezintă suprarealismul o caricatură a discursului poetic uzual?). O asemenea spectaculoasă schimbare de perspectivă (mutație ar fi mai bine zis) presupune un grad înalt de emancipare a conștiinței umane. Dar e nevoie nu de o libertate primitivă, sălbatică, ci de una lucidă, decantată, care se asumă încercînd a depăși nu numai stadiul preistoric al evoluției omului, cu enclave și în prezent, ci și hibridul liberului arbitru conținut în perioada modernă. Ceea ce impune
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
pe un act vital în depășirea unei limite, în căutarea unei alte "vieți"! Tot într-un "jurnal", M.H. Simionescu scria: "Un nou caiet trebuie gândit bine înainte de a-l începe, ca un roman" (subl. mea) (Trei oglinzi). Deși își "strigă" nevoia de a scrie ("Turb! - a turba din scris"), Teofil nu o face nici el oricum: crede în inspirație și-și supraveghează extrem de atent scrisul ("nu sunt mulțumit de ce am scris".): "Știți ce e inspirația? E o înălțime care-ți închide
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
Rânzei, nu cred că mințea. Dar vorbise ca un personaj faulknerian, în dodii... De curiozitate, fiindcă tot scosesem cartea din raft, am început să citesc primul capitol care se intitula Inaugurarea unui aeroport... I-am atras atenția lui Rânzei, simțind nevoia unui ascultător. Nu mai știam dacă romanul fusese tradus și în limba română, așa că, s-ar fi putut să viu eu acușa cu prima versiune românească. I-am dat drumul: " Timp de un minut și ceva, în fața vitrinei, pe trotuarul
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
o pereche de cizme, dar că nu poate veni de la aeroport înainte de șapte. Cel de-al doilea funcționar se uită la Jiggs și întrebă "Sunteți aviator?" - Da, răspunse Jiggs. Ascultați. Lăsați un vânzător, aicea, că viu fix la șapte. Am nevoie de ele. La rândul lui, funcționarul numărul doi examină pe furiș picioarele lui Jiggs. "De ce nu luați cizmele acuș?" Jiggs nu răspunse. Atunci o să aștept să iau cizmele mâine, se mulțumi el să spună. - Afară doar dacă nu puteți să
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
Partidul d-lui Marko Bela a funcționat pe post de ciomag în câteva împrejurări în care democrația românească a fost faultată grosolan. Fără votul U.D.M.R., probabil că în acest moment Rompres ar fi fost un organ independent, așa cum are nevoie orice țară în care democrația e încă atât de fragilă. Fără votul U.D.M.R., Dragoș Șeuleanu n-ar fi ajuns niciodată în fruntea Radiodifuziunii, și tare mi-e teamă că acest personaj nu e tocmai prietenul maghiarilor de pretutindeni. Fără
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
Securității este mai terifiant. încă o dată, această carte ne învață să nu credem în ficțiunea documentelor, să nu ne lăsăm hipnotizați de conținut, ci să recuperăm un sentiment al terorii pe care românii l-au cam dat ui-tării. Nu e nevoie de informații de tip "secret de stat" pentru readucerea în prim plan a unei stări cu totul specifice intelectualului român sub comunism: "Lipsesc actele de acuzare propriu-zise, rapoartele incriminatorii, concluziile fatale. Poți să ai imaginea unei case și printr-o
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
citite cu multă prudență: ele oglindesc nenumărate detalii, dar ficționează fără scrupul realitatea pe ansamblu." Ideea lipirii jurnalului de dosar generează o poveste aproape literară. Bineînțeles, aceste interpretări estetice ale unor documente (unde unii își caută transpirați numele și simt nevoia să se justifice dacă se găsesc "citați") pot irita multă lume care încă vrea "sînge", vrea urmări după deschiderea unui dosar, vrea acuzați și victime. Pentru lectorii tineri sau străini este însă aici o poveste înfricoșătoare a unor dedublări literare
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
Pavel Șușară O întrebare abruptă, François Pamfil! Ai simțit, în momentele tale de impas, nevoia confesiunii? Nu. Doar pe aceea a împărtășaniei. În clipa în care m-am simțit copleșit de propriul meu manierism, adică de un manierism personal, a se reține acest lucru, a trebuit să iau cuminecătura de la un alt altar decît de la
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
mi-a mai ajuns. Atunci am început să-l încarc. Să-l încarc mecanic, fizic. Dar în scurt timp picturile mele au devenit monocrome, un fel de basoreliefuri cu foarte puțină culoare. Iar eu încărcam din ce în ce mai mult, adică simțeam o nevoie irepresibilă de materie. În ce sens? În sensul ieșirii din pînză, al ieșirii în accepțiunea modificării distanței dintre plan și ochiul privitorului. Însă după scurtă vreme nici aceste basoreliefuri nu mai puteau fi realizate tehnic ca pictură pentru că, de fapt
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
puteau fi realizate tehnic ca pictură pentru că, de fapt, ele nici nu mai erau pictură. Și cum sculptor n-am vrut să fiu niciodată - acolo este o altă problemă despre care, dacă o să avem timp, vom vorbi altădată -, am simțit nevoia să fac un truc, și anume să păcălesc nevoia mea de spațiu, pictîndu-l. Adică am început să pictez tridimensionalitatea. Evident, cu mijloace sărace, pentru a părea cît mai obiectuală, cît mai tranșant obiectuală și cît mai severă. Asta m-a
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
ele nici nu mai erau pictură. Și cum sculptor n-am vrut să fiu niciodată - acolo este o altă problemă despre care, dacă o să avem timp, vom vorbi altădată -, am simțit nevoia să fac un truc, și anume să păcălesc nevoia mea de spațiu, pictîndu-l. Adică am început să pictez tridimensionalitatea. Evident, cu mijloace sărace, pentru a părea cît mai obiectuală, cît mai tranșant obiectuală și cît mai severă. Asta m-a dus și la un fel de invenție, dacă mi
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
politicienii nu împărțeau cu scriitorii puterea se datora împrejurării că nici unora, nici altora, cu excepția lui Camil Petrescu - nu le trecea prin cap. Lipsită de legimitate, considerând, după litera leninistă, artele ca instrumente de nădejde ale propagandei și fiind la mare nevoie într-un domeniu ce producea mult mai mult alb din negru decât marfă, conducerea comunistă i-a atras pe participanții tuturor artelor, cu marcată preferință pentru cei cu faima omologată. Cu impozanta lui statură, pretinzând un copios consum alimentar și
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
făgăduielilor, a imaginilor vagi și grosolane, a fantomelor și a idolilor discursului." Și, ca și cum prea limpede nu ar fi: "Trebuie, de asemenea, o anumită proporție de indivizi destul de feroci ca să aducă la ordine cantitatea de inumanitate de care ea are nevoie, mai trebuie, de asemenea, ca treburile cele mai respingătoare să nu dezguste. Trebuie, în sfârșit, să existe o cantitate de oameni interesați, ca lașitatea să fie mai comună și, prin aceasta, politicienii mai puternici decât curajul". În concluzie: "Dar dacă
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
Nu face aprecieri, lăsînd subtextul să vorbească. În fond, autorul e de părere că adeziunea la legionarism a multor intelectuali din anii '30-'40 se leagă de exigențele unei tinere și talentate generații care pășea pe scena culturală. Se simțea nevoia unei primeniri de competențe", scrie dl. Necula. Și cum gerontocrații liberalo-țărăniști nu păreau deschiși aspirațiilor noii generații, Codreanu s-a dovedit singurul capabil a reacționa corect ("alta era receptivitatea arătată tinerilor de liderii mișcării legionare"). Noua generație n-a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]