1,528 matches
-
bănățeană, ci și în municipiul bihorean Oradea. Doamna Ecaterina Cărbunaș, o bună cunoștință din cartierul timișorean Freidorf, cu o fiică la Constanța și alta la Reghin, mi se plângea deunăzi. Ambele telefonează des, e drept, doar cu scrisul scrisorilor e nițel mai greu, pentru că, iată, la serviciu sunt multe de făcut și timpul îi dă înainte cu iuțeala fulgerului. Doamna Cati e pensionară de multă vreme și are și ea gospodărie într-o casă la marginea orașului... „Dar de scris tot
Agenda2005-22-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283755_a_285084]
-
că familiei îi merge foarte greu, dar află că ambițiile sunt mai importante decât educația copiilor. ― Nu pot să vă dau sfaturi, dar v-aș ruga să nu mai bateți fata! ― Cum? Ea v-a spus că am scuturat-o nițel? Îi arăt eu! Doina gândi că a dorit să atenționeze părintele, dar se pare că a făcut mai rău. După cum se vede, aici părinții au nevoie de educație serioasă, dar nu este prea târziu? Plecă tristă și, desigur, nemulțumită! Mă
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
de pe chip, căci altfel era o zvârlugă subțiratică, tunsă à la Mireille Mathieu, îmbrăcată într-un costum sport care-o întinerea și acela. Vârându-și mâinile în buzunare și scuturându-și părul cenușiu retezat până la umeri, așa ca să-și facă nițel curaj pentru indiscreție, începu: -Am fost căsătorită 50 de ani. În urmă cu o lună și jumătate, soțul meu a murit. Săptămâna asta am deschis testamentul și acolo era scris că locuința rămâne în posesia mea. Banii, toți banii, îmi
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Un strop de ploaie, îmi mângâie fereastra, Și-alunecă încet, privindu-mă rebel: ,, Te-am căutat și-n toamna asta, în palma ta, să mă-ncălzesc nițel." ,, În iarnă, gerul ma-nghețat de tot, tu nu erai, cu suflul tău sa mă-ncălzești, m-ai lăsat pradă, gerului netot, cu palma ta, puteai să m-ocrotești." ,,Te-am căutat și-n primăvară, în casa ta, eu pe fereastră
UN STROP DE PLOAIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385105_a_386434]
-
pierdem umbrele în zare, mustul curge în damigene iar ospătăria-i plină grătarul de carne geme ce mai faci dragă vecină, lasă-ți ușa descuiată că și eu făcui la fel ieși puțin cu mine la poartă să ne chefuim nițel, și am plecat cu vecina la un must și la un mic, doar vecina poartă vina că m-am îmbătat un pic, dar la întoarcere spre casă ca să mă trezesc puțin lângă poarta mea deschisă mai băui un kil de
LA OSPĂTĂRIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384363_a_385692]
-
odată, Pătrule, că mă prind zorii zilei și am o vorbă doar să-ți spun! - Cine îmi strică odihna, acum, în miezul nopții? - și se duse la fereastră. Trase perdeaua de un colț, dar prin negură nu zări nimic. - Ieși nițel până la poartă să-ți spun o vorbă! Pătru deschise ușa și din prag, la licărul stelelor, zări în drum un individ într-o mantie neagră, iar pe cap cu o pălărie cu boruri largi de aceeași culoare. - Ce dorești cumetre
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
drac? - M-ai înțeles greșit! El rămâne ca un străjer s-o apere de... de nici eu nu știu de cine! Prin urmare, să nu-i fie urât! - Ce urât mai mare poate avea ca prezența unui drac? - Îl aranjez nițel! Îi mai tai din barbă, ba chiar îl rad de tot! Îi pun niște ochi albaștri... Ba nu, că ăia deoache... Îi tai din gheare... Să vezi ce frumos și atrăgător o să fie! Se vor distra de minune până la ziuă
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
și unsoare. Suratele și le-a chemat / Și toate trei s-au așezat La masă să se ospăteze. / „Lăsați pe alții să lucreze!” - Le-ndemnă ea. „Voi să mâncați, / Să beți și să Îl lăudați Pe Domnul, că eu plec nițel / Ca să aduc un cofăiel De vin, să bem mai înainte / De a mânca aste plăcinte!” Ele-au băut și au mâncat / Și le-a venit chef de cântat, Precum îi vine rusului / Cari stă-n gura gârliciului: „Soacră, soacră, poamă
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
mai și îmblânzit de-a lungul anilor. Mă rog, ca s-o zic pe aia dreaptă, am învățat să-mi pese mai puțin despre una și alta, să judec mai puțin pe unii și alții. Sau, naiba știe, să prioritizez nițel #firstworldsproblems. Am devenit, însă, din ce în ce mai puțin tolerantă cu ipocrizia. De la antifumat și parandărăturile industriei pharma, la CSR gone mad, și, în episodul de azi, Coaliția pentru familie. Care, după ce se screme să schimbe definiția familiei după mintea lor îngustă, are
by ruxandra predescu [Corola-blog/BlogPost/92308_a_93600]
-
ne conduc să priceapă aceasta! Pentru că, nu mai devreme de zilele trecute, aceștia au votat, în majoritate, împotriva unei instituții care ar trebuie să confiște averile politicienilor cercetați penal! Nu vedeți? Cocoșul a stat în cușca de lux, după gratii nițel, acum e liber și cu averea neatinsă! La fel s-a petrecut cu toți hoții celebri, care au defilat prin fața televiziunilor cu cătușele la mîini. Cei care au votat împotrivă sînt jefuitorii care au devalizat Țara, cei a căror avere
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
și s-au dus după el să-l execute. „L-au prins într-o cafenea. Au tras în el vreo 3-4 gloanțe, dar nu s-a lipit niciunul de el. Norocul lui... Când s-a întâmplat treaba asta, am intrat nițel în panică. Zic <<Băi, de ce n-au acționat ăștia la noi?!>>„, povestste colonelul Botofei. Bătrânul securist susține că o sursă i-ar fi spus lui că inițial spionii israelieni voiau să-l omoare pe teroristul palestinian în România, unde acesta
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
drăgăstoasa, mai mult timp îi acordă imbecilului de Ștefan, marele detectiv. Seara când să ne bucurăm că ajungem acasă și suntem o familie, ea discuta tâmpenii la telefon. Și anii trec! Așa că, iubita Delia, iau o pauză să mă distrez nițel. Carmen se prezenta la consult. Numai că acesta, adică consultul, s-a efectuat la un hotel-pensiune, la vreo douăzeci de kilometri depărtare de orașul natal. Tandra, plină de speranțe, Carmen se dărui fără rezervă. Așa încep marile iubiri. Tot mai
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
ușor. Creează-le imaginea unei puteri care trebuie urâtă și a unui Artist bețiv și țâcnit! A unui Filozof degenerat și a unui Eremit păcătos. Nici un erou pozitiv. Oarecum, Darling. Pentru că e bătrână, obosită și neesențială în economia romanului. Și, nițel, Eroul, dar numai pentru isprăvile sale trecute, pe care nici nu le amintești: consideri că vor fi subînțelese. Ai conturat, deja, un Romancier bun de pus la zid și un Magistrat atins de paranoia; într-o astfel de ambianță, Caravella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai instaurat-o! Ai fi putut gândi o Stațiune-stat model. Ceva gen falanster, de pildă. Chibuț. Cum vor fi însă membrii unei comunități când singurul ei filozof, cunoscut și recunoscut ca atare, este un ucigaș? Nu, călău! Încerci să îndrepți nițel lucrurile. Ai visat, spre cântători, că erai Isus Cristos. Răstignit, o așteptai pe Maria Magdalena. Nu puteai să mori fără să o vezi. Te-ai trezit speriat. Ai așternut, dintr-o răsuflare, câteva pagini, trebuia să scapi. Le-ai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai devastatoare consanguinități. Melanjul cu cei din vale se dovedește ineficient. E bine să știi că supușii tăi, care te urăsc, vor sta liniștiți încă multe zeci de ani, gândindu-se la faptul că au un Patron aidoma lor, ba nițel mândri că ei sunt asemănători lui. Aparatul administrativ și forțele de ordine pot fi socotite haita, o treabă urâtă: sunt susținut de oameni pe care-i detest. O pornire ancestrală îi îndeamnă să-și asculte și să-și apere liderul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Infinit. Niciodată nu ai simțit o descărcare mai profundă, o satisfacție mai presus. Nu ți s-a părut; într-un alt vis, Magistratul s-ar putea să-ți ceară socoteală. Vei simți arsura glontelui și te vei trezi țipând. Asudat. Nițel nebun. Bucuros că ai scăpat, vei scrie, apoi, un capitol pe care nu l-ai gândit, încă, în amănunt: Cine îi va veni de hac Magistratului? Sau, tot în vis, îl vei ucide cu mâna ta. Nu poți să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
putea să fie altfel. „Până la urmă, Doctorul va prelua puterea! Asul din mânecă!” Până acum, nu ai scris un rând despre el! Ce te vei face cu Filozoful, cu Romancierul? Cu Actorul? - are gura cea mai mare! Îi vei da nițel cu fundul de pământ, chiar și pe Doctor, la timpul potrivit; Magistratul e personaj dominant și nu trebuie să fie umbrit de către celelalte! Cu Romancierul n-o să-ți iasă. El îți scrie cartea din interior, din povestea ta, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pasăre, aceasta nu ar fi alta decât Pajura albă, captivă. O trimitere brutală la mitul care condiționează existența Stațiunii. Magistratul a citit misiva dintr-o privire. I se cerea doar să asculte cu atenție spusele Mesagerului. „Permiteți?” Tonul străinului era nițel ridicat. Distins, Magistratul a înclinat ușor din cap. „Domnule, fără să-mi răspundeți în vreun fel acum”, a zis Mesagerul, „vă transmit din partea Castelanului - și nu doar a sa - că vă aflați în scaunul Magistraturii locale pentru că forțe peste înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai notat în jurnal: În cutia poștală am găsit, desenată pe o notă de plată, schița afișului pe care l-am conturat în Stațiunea. Pasărea, șarpele decapitat; dedesubt, KK! E vorba, cred, de o glumă proastă. Bună, de fapt; poate nițel deplasată. Isprava vreunui amic scriitor; am citit, câtorva, mici fragmente din roman. Chiar am publicat câteva zeci de pagini în reviste, dar nimic despre afișul criptic. Unul dintre invitați, probabil, a răsfoit manuscrisul în vreme ce pregăteam cafeaua și acum se amuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să-i dovedească Xantipei nimic... Toate cărțile Romancierului nu fac, la un loc, cât o pagină din jurnalul Comandantului Garnizoanei. Singura pe care am citit-o. Dintr-o privire, cu ocazia Zilei Armatei. M-a invitat în birou, se cherchelise nițel. Îmi amintesc aproape fiecare cuvânt: „Nu mă implic; nu mai am vârsta. Dar știu ce trebuie făcut. Numai armata mai poate să facă ordine în Stațiune, dar Capitala nu dorește asta. Și nici țările învecinate, ar constitui un exemplu rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi un iad. Magistratul vrea, acum, să scrie - și el - o carte. Îți va scăpa. Nu-ți va scăpa. Îi vei lăsa ceva mai încolo, peste câteva capitole, pe târgoveți - „staționari” li s-ar potrivi mai bine - să-l joace nițel. Le vei alege un lider. Vei feri, poate, Stațiunea de o dictatură vulgară: un suplinitor - sau croitor - ar fi un dezastru: Magistratul, cel puțin e rasat, are gusturi, școală, lucrează cu Legea și cu mintea, nu cu foarfeca și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de mâncat - foicica fagului. Nu se poate! - zise Stăncilescu Vasile. Nestor! Calul răsări somnoros din iarbă. Stănciuiescu Vasile își țuguie buzele și scoase două șuierături ascuțite. Nu cred că mai poate, frate, - zise Stănciuiescu Demeter, privind sceptic dobitocul. Uită-te nițel la el: s-a îngrășat, s-a deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în două picioare, căzu pe spate, dar se ridică imediat și-o luă la galop spre un lan de grâu din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pulpă. îl înșela, îl înșela, ce să-i faci. Pe când, ia uite-l pe săracu turc cum linge sare, ca oile, vai de mama lui. Și poate că în ultimul timp Sevastița nici nu-l mai înșela, că bătrânul paralizase nițel până la genunchi. Dacă mai urca nițel paralizia... Vel comisul înghiți încet, apoi bău o stacană cu vin. Se simțea mai bine, mai înțelegător cu toate. Săracu’ turc. Și poate că va mai urca și paralizia lui taică-său măcar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-i faci. Pe când, ia uite-l pe săracu turc cum linge sare, ca oile, vai de mama lui. Și poate că în ultimul timp Sevastița nici nu-l mai înșela, că bătrânul paralizase nițel până la genunchi. Dacă mai urca nițel paralizia... Vel comisul înghiți încet, apoi bău o stacană cu vin. Se simțea mai bine, mai înțelegător cu toate. Săracu’ turc. Și poate că va mai urca și paralizia lui taică-său măcar până la brâu... Episodul 88 DESPINA Pomenit-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai dădeau pe-acolo. Recoltele boierului crescură. Când urâțelul împlini nouă ani, fu adus un dascăl grecesc chior. închizându-și des singurul ochi teafăr și ferindu-se să-și privească prea mult elevul, acesta îl învăță rapid elina, latina, geometria, nițică filozofie și arta conducerii maselor, deși în sine sa dascălul se îndoia că va exista vreodată o masă de oameni capabilă să-l privească și să-l asculte pe Răducu mai mult de câteva clipe fără s-o ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]