499 matches
-
scofală. Iadul dinăuntru s-ar fi revărsat În afară și spiritele morților s-ar fi Întors În sat, amestecându-se printre cei vii. Poate că, Își spuse ea, cel mai bun lucru ar fi să lege un bolovan sau o nicovală de cutie și s-o arunce Într-un iaz sau Într-o fântână, dar, procedând astfel, nu cumva ar fi păcătuit și mai mult față de cei vii, spurcându-le apa, cât și față de cei morți, pe care nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
praf din care nu reușesc să mă ridic. Simt mirosul de femeie nebotezată venit din hainele grele ale bătrînei poetese, Simt mirosul de piele Încinsă al tobelor ce bat În cutia craniană, răsunînd În scrinul maeștrilor, aud ucenicii batînd pe nicovală pielița de fată mare a bătrînei visătoare, care ar putea să-mi fie mamă. ...Dar o mamă nu face cu ochiul copilului său, și nu uneltește chei Întru sălbăticirea frunții sale. Mi-a prins privirea poeta bătrînă, privirea mi- a
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pe gânduri și-i răspund: Păi când eram acasă, cine ajuta la potcovitul cailor noștri? Eu. Cine altul? Mergeam cu tata la potcovar și îmi băgam nasul peste tot. De la suflat cu foiul în cărbunii din vatră, la bătutul pe nicovală a fierului înroșit, până la potrivirea potcoavei fierbinți pe copita curățită a calului...Îmi plăcea tare mult mirosul de copită arsă...De atunci știu că un cal nepotcovit îi ca și cum ar fi șchiop. Să nu te aștepți să tragă. Te lasă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
calul se lovește cu hacurile potcoavelor nefăcute cum trebuie. Partea de deasupra copitei devine o rană...Uf! Să nu fii în locul bietului animal! Ai crescut în ochii mei, fiule - mă gratulează bătrânul, zâmbind candid. Cu loviturile ritmice de ciocan pe nicovala covăliei în auz și cu mirosul de copită arsă în nări, privesc în jur cu aduceri aminte... Hai să intrăm pe Ulița Strâmbă - mă trezește bătrânul din visare. Pășesc alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vameș?” Așa că am pronunțat numele lui. Bătrânul a dat din cap în semn de aprobare, în timp ce degetul ridicat însemna: „Stai oleacă, nu te grăbi. Cine-i acest Păun vameșul mă rog?” „Cum se vede treaba, mă aflu între ciocan și nicovală. Cale de întoarcere nu-i. Trebuie să răspund”. Păi acest Păun vameșul este cel despre care am aflat pentru pima oară la 15 mai 1666, tot cu ocazia cumpărării unei case, dar pe altă uliță. El este cel care a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lucru în metal prețios. Mircea chiar nu știa dacă, în aceste circumstanțe, cu puținii bani pe care îi avea în buzunarul secret, ar fi reușit să onoreze pretențiile argintarilor. Aceștia, stând în genunchi, pe o bucată de sac, în fața unei nicovale minuscule și a flăcăruiei unei pipete cu benzină, de dimensiunea unei brichete de fumător, plăsmuiau, în pofida propagandei ateiste de stat, dintr-un bănuț vechi, cu cap de rege, niște figurine, o vreme strălucitoare, având o față arătoasă și un dindărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pelin peste mătrăgună, noapte peste furtună, lacrimă peste sticlă pisată, în evidențele lui Dumnezeu, mereu, calculele ascundeau complicitatea nepăsărilor sale. (Atotștiutorul s-a spălat pe mâini a opta zi.) Viața i-a fost ca o strujire de fiare vechi pe nicovala făurarului. Caii sălbatici se lăsau potcoviți doar în vreme de furtună. Petru împletea, noaptea, în somn, zale pentru lanțuri. Petru visa o zi în care va priponi soarele deasupra casei, o zi fără uși, fără ferestre, fără acoperiș. Botticelli a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fulgere vineții, buzele măcinau cuvinte inexistente, umerii îi tremurau precum un resort de ceas grăbit să numere intervale, noaptea fierbea în inima lui nenea Matei smoală, cazanul constructorului dădea în clocot. Palmele, fălci de menghină, pietre de moară; ciocanul și nicovala fierarului au strâns, au strivit, au torsionat. Viața avea forma lutului cald pe masa olarului, Dumnezeu modela ulcioare de lut pentru o ploaie ce urma să se întâmple în cer. Nenea Matei i-a rupt gâtul, l-a legat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
corupția, mita, intimidarea, să profite de serviciile uriașei rețele de informatori alcătuită de guvern. De această piatră aruncată pe neașteptate În mijlocul drumului se Împiedică strategia ministrului de interne cu consecințe grave pentru demnitatea statului și guvernului. Prins Între ciocan și nicovală, Între baros și ilău, Între Scila și Caribda, alergă să-l consulte pe prim-ministrul În legătură cu acest neașteptat nod gordian apărut. Cel mai rău era că lucrurile merseseră prea departe ca să se mai poată da Înapoi. Șeful guvernului, deși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mâine aveau să găsească o modalitate de a prinde și cioara. Sunt unii care spun, totuși, că poate n-ar fi o idee proastă, profitând de confuzia care domnea În societate, aflată acum mai mult ca oricând Între ciocan și nicovală, Între baros și ilău, Între Scila și Caribda, să se mărească până la optzeci și cinci sau chiar nouăzeci de ani vârsta morții actuariale. Raționamentul celor care susțin schimbarea e transparent și limpede ca apa, spun ei că, ajungând la acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Apoi, din senin, întrebă: —Julie se întâlnește cu cineva, aici în Paris? Da, și l-ai cunoscut, mi-am zis în sinea mea. Nu voiam să-l mint pe Charlie, dar când cineva-i prins la mijloc, între ciocan și nicovală, deviza mea dintotdeauna este: minte! I-am zâmbit liniștitor și i-am răspuns: „Nu“. —Fii sinceră. Pot să fiu supersinceră și să recunosc ceva très oribil? Nu mai eram atât de atentă la conversația noastră tensionată pentru că, în timp ce vorbeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și paradox echidistant al vieții și al morții, algoritm și paradigmă, nebunie, hotărâre, străbatere, învingere, ascensiune, amețeală, rotire, descifrabilul care scapă, cunoașterea pare zadarnic deslușită, desfăcută, coerentă, distrusă, absorbită din nou și din nou, fără oprire, fă-ră-o-pri-re-adânc, A-DÂNC-S-U-S-S-U-S, ciocanul lovea nicovala, fierul nu voia să ia chip, râdea deformat ca vioara lui Paganini, scânteile deveneau bemoli, portativul se ondula hidos, nefiresc de încrâncenat, băutura muzicală nu se termina niciodată din paharul fanteziei combinațiilor simfonice, trilurile erau ale unei păsări neinventate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
timpul stătea degeaba, buimăcit de înțepătura veninoasă a celor două timpuri, timpul zvâcnea, neuronii țipau ca arși fulgerați de kilovolții dorinței și dăruirii totale și, deși fierul tot nu voia să ia formă, îl căli în apa rece a sudorii, nicovala icnea cu aceeași impostație de voce tubată, al II-lea Război Mondial începuse de mult, bormașina rotopercuta fierul înciudat zadarnic, trecu la represalii cu fainul, scânteile luminau Universul incognoscibil, strânse pleoapele încercând să-l taie mai fin după ce tură triodina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zic eu. Când o să mă fac bine, spune Manfred, vom scrie corespondențele împreună, eu și micul Manfred. E greu, zic eu, să trăiești o viață întreagă sub apăsarea adevărului. De jos, din bucătărie, se aude cum micul Manfred bate în nicovală cu ciocanul lui Manfred. Eva a pus pe noptiera bolnavului un vas cu crengi de scoruș. Boabele sunt de un roșu deschis, iar frunzele încă verzi. E greu să urmărești cât de iute se schimbă anotimpurile, ne spunem noi. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu noua ei privire, din care dispăruse brusc până și ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule Maro? Întrebarea aceasta căzu exact ca o nicovală asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea lui Euripide. Ne era jenă să spunem ce gândim, iar mie unul chiar teamă, întrucât puteam părea nebun dacă aș fi fost singurul căruia îi displăcuse în mod profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
zi manumissio, eliberarea, importanta funcție de libert imperial. Dar Sertorius Macro spuse că merita mai mult, „inclusiv pentru a-l putea folosi mai bine...“ Propuse să i se dea libertatea prin rara, privilegiata formulă a lanțurilor nu desfăcute, ci sfărâmate pe nicovală, declarându-se astfel că, prin legea romană, nu fusese niciodată sclav - o ștergere a trecutului care îi îngăduia să ajungă la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale. Asta și făcură. Gândirea Împăratului începu să se sprijine pe rapida, întortocheata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Domnului. Și când cenușa-mi va pluti peste copaci, iar îngerii îmi vor cânta ultimul cântec, eu vă las scris că vreau să dorm în câmp de maci, să mi se piardă sufletul în roșul lor descântec Rămână scris! Pe nicovala timpului să ne-nfrățim cu timpul, ne fie clipa liberă pe nori, să ne răsară gândurile-n gând cu anotimpul, ne fie gândul veșnic lângă sori. Pe orologiul timpului rămână scris, că am răsărit cu primăvara-n gând și am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu ne-a zis că ne-am oprit cu clipa în pământ. Rămână încrustat pe-al timpului cadran că am trăit secundele cu gândul, că viața n-a trecut în van și n-a plecat în vânt cu vântul. Pe nicovala timpului rămână veșnicia trecerii noastre pe sub cer făr de păcat, cu ceru-apoi să facem cununia, când amintirea va rămâne-n urmă și când spre ”casă” am plecat. O clipă cât o viață Ai privit... ai privit soartă din infinitul tău
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu rușii, o au încă în sînge, pe cine își închipuie c-o să prostească? — N-a zis nimeni asta, recunoaște Regizorașul, vreau să te fac să înțelegi că la un moment dat o să fii prins între focuri, între ciocan și nicovală. Dar încă mai ai de ales, îi suflă. — Ascultă, vrea să afle Comandantul, chiar așa de tare te înfierbîntă toată tărășenia asta, încît ai ajuns să te umilești în fața tuturor și din cauza pasiunii să uiți de onoare? — Da, recunoaște Regizorașul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
orice și oricine să-ți cadă înainte. Și-atunci cum să nu te trezești în zorii Revoluției cu toți frustrații regimului pe cap cerîndu-ți să treci dintr-o tabără în alta, de la un complot la altul, prins între ciocan și nicovală, simțind că te lucrează toți pe la spate? Nici nu ieșiseră bine din bîrlogurile lor alde domnul Președinte, Mortăciune sau Broscoiul, că deja zarurile fuseseră aruncate, erai în plus, tovarășe general, asta a fost concluzia Bătrînului încă înainte de a începe evenimentele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
așa cum o mai făcuse de nenumărate ori pînă atunci, fără să se dumirească. Din două rele am s-o aleg pe cea care mi se pare mai mică, se hotărî brusc dîndu-și seama că este prinsă deja între ciocan și nicovală. Se mai destinse puțin, la urma urmei, ce era mai bine? să stea pe tușă și să se lamenteze, să se plîngă că duce o viață nefericită sau să scape de toate complexele de femeie pusă la zid și să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
amintesc bine, ți-am și lăsat un mesaj pe mobil... Sigur, un mesaj destul de vag. Dar, când am ajuns la spital, Jake m-a implorat să nu-ți spun nimic. În clipa aia m-am simțit prinsă între ciocan și nicovală. Dacă nu-ți spuneam nimic, te dezamăgeam pe tine. Dacă-ți spuneam, atunci îl dezamăgeam pe Jake și asta într-un moment crucial al relației noastre, care știi că n-a fost tocmai relaxată. David avea acum o expresie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
trecerea sa coloniile de albatroși uriași. Cu băgare de seamă, atent la ambuscade și la orice alt tip de capcane, inspectă cu maximă atenție partea de insulă de unde lipsea Gamboa și descoperi stînca pe care o folosise pe post de nicovală, pietrele făcute fărîme și veriga spartă. Nu-i trebui mult să-și dea seama ce se Întîmplase. Dușmanul lui se bucura acum de o oarecare libertate de mișcare, poate chiar făcuse rost de o armă și se ascundea În vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Totuși, se poate întâmpla, deși, ca să spunem adevărul, așa ceva nu se vede în fiecare zi, ca unul dintre acești serviabili funcționari publici, printr-un hazard și atunci când n-ar fi deloc de așteptat, să se trezească prins între ciocan și nicovală, adică, între ce ar trebui să se întâmple și ce n-ar vrea. Pentru comisarul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, ziua aceasta a sosit. Nu zăbovise mai mult de o jumătate de oră în casa soției medicului, dar acest scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lătrau aiurea la lună sau la stele; căruțele prăfuite cu coviltir ciuruit, de drugii cărora erau legați catârii cu câte o traistă cu fân atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și aliaje colorate, cunoscute numai de ei; copiii trențăroși, mucoși și gălăgioși ce se smiorcăiau într-o limbă stridentă, cam încâlcită și neînțeleasă; precum și ursul cu blană neagră, bătrân, greoi, ascultător
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]