1,279 matches
-
o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o inversare a polarității În regulile fundamentale de generare a miturilor și stărilor de spirit nihiliste (a se vedea capitolul 11). Această inversare de polaritate explică principala diferență dintre gnosticism și nihilismul existențialist: cel dintîi este optimist În exces, cel de-al doilea peste măsură de pesimist. NOTE 1. Numeroase definiții ale dualismului sînt date În lucrările lui Ugo Bianchi, de la prima ediție a cărții sale clasice Il Dualismo religioso. Saggio storico
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cărui virtuți persuasive nu țineau de logică, ci de putere. Dar sistemul dualismului nu era nici pe departe epuizat. Această carte Își propune să analizeze În continuare cîteva dintre manifestările lui diacronice, mergînd pînă În ziua de azi. Capitolul XI Nihilismul modern Unde nu-s zei, domnesc stafiile Novalis 1. Nașterea nihilismului Nu avem intenția de a face aici un rezumat al dezbaterii cu privire la nihilism, concept care apare În 1799 și continuă să fie și astăzi o opțiune viabilă 1. Va
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sistemul dualismului nu era nici pe departe epuizat. Această carte Își propune să analizeze În continuare cîteva dintre manifestările lui diacronice, mergînd pînă În ziua de azi. Capitolul XI Nihilismul modern Unde nu-s zei, domnesc stafiile Novalis 1. Nașterea nihilismului Nu avem intenția de a face aici un rezumat al dezbaterii cu privire la nihilism, concept care apare În 1799 și continuă să fie și astăzi o opțiune viabilă 1. Va fi suficient să schițăm În cîteva cuvinte esența acestui „oaspete tulburător
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
analizeze În continuare cîteva dintre manifestările lui diacronice, mergînd pînă În ziua de azi. Capitolul XI Nihilismul modern Unde nu-s zei, domnesc stafiile Novalis 1. Nașterea nihilismului Nu avem intenția de a face aici un rezumat al dezbaterii cu privire la nihilism, concept care apare În 1799 și continuă să fie și astăzi o opțiune viabilă 1. Va fi suficient să schițăm În cîteva cuvinte esența acestui „oaspete tulburător” (Nietzsche) care vine să bată la ușa civilizației noastre În zorii erei moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În această situație, există o singură alternativă: fie să găsim un substitut ori Ersatz al transcendenței - și acest substitut este credința luministă În Rațiune (Vernuftglauben), care nu reprezintă o „valoare tare”, fiind lipsită de orice justificare metafizică -, fie să acceptăm nihilismul ca pe o forță activă și să-i devenim instrumente. Această atitudine este definită de Nietzsche, printr-un joc de cuvinte intraductibil, drept „deconstrucție”: „man legt Hand an, man richtet zugrunde”3. Verbul richten Înseamnă „a construi”, zugrunde Înseamnă „la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un joc de cuvinte intraductibil, drept „deconstrucție”: „man legt Hand an, man richtet zugrunde”3. Verbul richten Înseamnă „a construi”, zugrunde Înseamnă „la pămînt”, iar combinația celor două cuvinte are Înțelesul de „a demola, a construi dărîmÎnd, a deconstrui”*. Dacă nihilismul este starea care decurge din „deconstrucția” transcendenței și atitudinea care urmărește transcendența pentru a o „construi distrugînd-o”, atunci este Îndreptățită observația că gnosticismul este reversul nihilismului, Întrucît este campionul transcendenței. S-a văzut că una dintre cele mai relevante caracteristici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
celor două cuvinte are Înțelesul de „a demola, a construi dărîmÎnd, a deconstrui”*. Dacă nihilismul este starea care decurge din „deconstrucția” transcendenței și atitudinea care urmărește transcendența pentru a o „construi distrugînd-o”, atunci este Îndreptățită observația că gnosticismul este reversul nihilismului, Întrucît este campionul transcendenței. S-a văzut că una dintre cele mai relevante caracteristici ale gnosticismului și ale celorlalte curente ale dualismului occidental este afirmarea extremă și extremistă a transcendenței În dauna lumii materiale. Dacă vom stărui să numim aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
văzut că una dintre cele mai relevante caracteristici ale gnosticismului și ale celorlalte curente ale dualismului occidental este afirmarea extremă și extremistă a transcendenței În dauna lumii materiale. Dacă vom stărui să numim aceste curente nihiliste, va trebui să definim nihilismul lor ca pe cel mai puternic nihilism metafizic din istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care apropie nihilismul modern de gnosticism și le face să se asemene puternic Între ele: faptul că, În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
caracteristici ale gnosticismului și ale celorlalte curente ale dualismului occidental este afirmarea extremă și extremistă a transcendenței În dauna lumii materiale. Dacă vom stărui să numim aceste curente nihiliste, va trebui să definim nihilismul lor ca pe cel mai puternic nihilism metafizic din istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care apropie nihilismul modern de gnosticism și le face să se asemene puternic Între ele: faptul că, În scopuri diametral opuse, ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
curente ale dualismului occidental este afirmarea extremă și extremistă a transcendenței În dauna lumii materiale. Dacă vom stărui să numim aceste curente nihiliste, va trebui să definim nihilismul lor ca pe cel mai puternic nihilism metafizic din istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care apropie nihilismul modern de gnosticism și le face să se asemene puternic Între ele: faptul că, În scopuri diametral opuse, ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dauna lumii materiale. Dacă vom stărui să numim aceste curente nihiliste, va trebui să definim nihilismul lor ca pe cel mai puternic nihilism metafizic din istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care apropie nihilismul modern de gnosticism și le face să se asemene puternic Între ele: faptul că, În scopuri diametral opuse, ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern și această transcendență este tot falsă, fiind un construct mental la adăpostul căruia am ignorat, mai bine de două milenii, realitatea dură a nihilismului, și ea trebuie demascată ori „deconstruită”. Se justifică astfel numeroase trăsături pe care cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern și această transcendență este tot falsă, fiind un construct mental la adăpostul căruia am ignorat, mai bine de două milenii, realitatea dură a nihilismului, și ea trebuie demascată ori „deconstruită”. Se justifică astfel numeroase trăsături pe care cele două forme de nihilism - cel metafizic și cel antimetafizic - le au În comun, cea mai evidentă dintre ele fiind atacarea constantă a Scripturilor creștine care, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
această transcendență este tot falsă, fiind un construct mental la adăpostul căruia am ignorat, mai bine de două milenii, realitatea dură a nihilismului, și ea trebuie demascată ori „deconstruită”. Se justifică astfel numeroase trăsături pe care cele două forme de nihilism - cel metafizic și cel antimetafizic - le au În comun, cea mai evidentă dintre ele fiind atacarea constantă a Scripturilor creștine care, pentru ambele, nu sînt altceva decît Întruparea unei transcendențe mincinoase. Ca urmare, În zorii erei moderne, sistemul exegezei biblice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aproape ca și cum nu ar fi avut lor nici o Întrerupere, de la vechii gnostici și pînă la romantici. Acest lucru explică impresionantele analogii dintre mitologiile dualiste și narațiunile mitice ale romantismului. Dintr-o perspectivă sistemică, se mai poate adăuga și că jocul nihilismului modern pornește de la o regulă care este exact opusul regulii ce generează scenarii dualiste, ajungînd Însă la concluzii identice din punct de vedere formal, În măsura În care este recunoscută nevoia de a se anihila conceptul curent (creștin) de „valoare”. Astfel, cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
diferă În prima și cea mai importantă dintre opțiunile lor - afirmarea versus negarea transcendenței; totuși primul termen al acestei alternative este mai complex, Întrucît afirmarea transcendenței e Însoțită de negarea conceptului comun de transcendență, a celui creștin (iudeo-platonic). Dacă sistemul nihilismului modern pleacă de la un substitut puternic al transcendenței, credința În Rațiune, el va descoperi, mai devreme sau mai tîrziu, că nu există valoare dacă nu există un metasistem În cadrul căruia să se definească valoarea. Aceasta este experiența trăită de filozofii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În mod constant metafore dualiste gnostice În titlul operelor sale importante: Exilul și Împărăția, Străinul, Căderea. Vom analiza, În cele ce urmează, fără pretenția de a le trata exhaustiv, cîteva dintre episoadele cele mai pregnante ale exegezei biblice inverse În nihilismul romantic, pentru a trece apoi la dezbaterea modernă asupra gnozei. 2. Tradiția postmiltoniană Cu Paradisul pierdut (1667), John Milton (1608-1674) a inaugurat o tradiție a narațiunilor mitologice În marginea Bibliei care va fi continuată de William Blake (1757-1827) și, la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este definită drept o Împuținare și o cădere În șase etape - cele șase zile ale Genezei. Narațiunea lui Blake conține o exegeză inversă strîns Împletită cu elemente originale, Într-o intrigă densă, asupra căreia nu putem zăbovi 4. Chinurile nașterii nihilismului se fac auzite pe tonuri gnostice În Prometeu descătușat al lui Shelley (1818-1819), scriere aparținînd de asemenea tradiției post-miltoniene. În Prefața sa, Shelly mărturisește că nu și 1-a ales pe Satan ca personaj principal, În locul lui Prometeu, deoarece cel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În consecință, mesajul poetului este că singura salvare a omenirii stă În abandonarea transcendenței despotice și acordarea unui rol central Rațiunii. Chiar dacă invențiile de ordin mitic ale lui Byron se aseamănă la suprafață cu mitul gnostic, atitudinea lui fundamentală este nihilismul modern. Marele poet din Recanati, Giacomo Leopardi (1798-1837), care Îi cerea, disperat, În 1833, lui Ahriman (Arimane), Făuritorul Lumii și „dăruitor al tuturor relelor”, să-i reteze firul vieții Înainte de a Împlini treizeci și cinci de ani, prefigurează filozofia existențialistă În măsura În care se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
diverse societăți umane, toate Întemeiate pe nedreptate și pe legi absurde și Înțelegînd, În cele din urmă, că lumea e rea se hotărăște să-și ia viața Împreună cu toți membrii familiei sale. Această tragedie de suburbie pariziană, colorată superficial de nihilism, traversează multe lumi literare care abundă În eros, fac uz de dispozitive science-fiction și se complac În acțiuni sadice. Poemul lui Lamartine nu reprezintă o moștenire a maniheismului, ci este un precursor pesimist al romanului de consum de la Începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pozitiv. 3. Gnosticismul ca model analog Filozofia, spunea unul dintre cei mai mari filozofi germani, este o afacere nemțească de provincie. Dezbaterea modernă asupra gnozei n-a ieșit Încă din această provincie unde, alături de concepte cum ar fi „secularizare” și „nihilism”, continuă să agite spiritele. De fapt, miza ei nu-i chiar lipsită de importanță: e vorba de Însuși sensul istoriei. Numai În virtutea unei convenții se afirmă că lucrarea lui Ferdinand Christian Baur, Die christliche Gnosis oder die christliche Religionsphilosophie (Tübingen
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
medierea sfintelor taine și a harului (comunism). Voegelin denumește „gnoză” marele curent milenarist-apocaliptic ce Însoțește creștinismul Încă de la origine. Atît pentru Taubes cît și pentru Voegelin, gnoza este unicul ferment al istoriei care modelează aspectul actual al Occidentului. Ca și nihilismul la Heidegger (Holzwege: Nietzsches Satz „Gott ist tot”), „gnosticismul” vremurilor moderne constituie, și pentru Taubes și pentru Voegelin, o forță istorială, fatală, care determină destinul popoarelor lumii antrenate În mișcarea occidentală. Însă În vreme ce Taubes califică pozitiv această forță și optează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnostic. Este un excelent roman SF din care a fost, totuși, Înlăturată trăsătura elementară a tuturor „sistemelor alexandrine” din care făcea parte cîndva gnosticismul: verticalitatea straturilor opresive ale universului, dincolo de care se Întrevede nedeslușit promisiunea eliberării. NOTE 1. Pentru nașterea nihilismului, vezi Th. Süss, „Der Nihilismus bei F.H. Jacobi”, În Dieter Arendt, Der Nihilismus als Phänomen der Geistesgeschichte in der wissenschaftlichen Diskussion unseres Jahrhunderts, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1974, pp. 65-78; Ludwig Landgrebe, „Zur Überwindung des europäische Nihilismus” În Arendt, op.cit., pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
F.H. Jacobi”, În Dieter Arendt, Der Nihilismus als Phänomen der Geistesgeschichte in der wissenschaftlichen Diskussion unseres Jahrhunderts, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1974, pp. 65-78; Ludwig Landgrebe, „Zur Überwindung des europäische Nihilismus” În Arendt, op.cit., pp. 19-37. O istorie a conceptului de nihilism și o antologie de texte pregnante ne este oferită de Giorgio Penzo (ed.), Il Nichilismo da Nietzsche a Sartre, Città Nuova, Roma, 1976. Sinteza unei părți din acest capitol poate fi găsită În articolul meu „The Gnostic Revenge: Gnosticism and
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ignorant Capitolul V: Abolirea Legii și a Tatălui real: Marcion din Sinope Capitolul VI: Mitul maniheist Capitolul VII: Paulicianismul sau marcionismul popular Capitolul VIII: Bogomilismul: un pseudodualism Capitolul IX: Cele două religii ale catharilor Capitolul X: Arborele Gnozei Capitolul XI. Nihilismul modern - Epilog: Jocurile oamenilor - Bibliografie * În original: Grace (n.tr.). * Ediția românească a cărții: Ioan Petru Culianu, Călătorii În lumea de dincolo, trad. de Gabriela și Andrei Oișteanu, Nemira, 1994, 1996 (n. tr.). * Articolul a apărut și În românește: „Un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]