458 matches
-
doar efecte stilistice strălucitoare și exclusiv egotiste. A ne blestema de la distanță, de la Paris, și a nu întinde nici măcar un deget pentru cultura și literatura din România (qui nu-i așa? ne rime à rien) constituie doar o poză snob nihilistă, o afectare negativistă, pe care mulți la noi o mai iau încă în serios. în nici un caz, ea nu constituie o lecție de înțelepciune. Spiritul militant, constructiv, energetic, faustic respinge acest nihilism, pe alocuri chiar de pacotille. în condiții dificile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Changer d'ère, Seuil, 1989. 170 Georges Waysand, Sziland et Majorana (Sziland și Majorana), în Les pouvoirs de la science: un siècle de prise de conscience (Forța științei: un secol de conștientizare), Vrin, 1987. 171 Gilbert Hottois, Technoscience: entre la puissance nihiliste et la nouvelle conscience (de l') éthique (Tehno-știința: între puterea nihilistă și noua conștiință a eticii, in Les pouvoirs de la science: un siècle de prise de conscience (Forța științei: un secol de conștientizare), Vrin, 1987. 172 Jacques Robin, Quand le
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Sziland și Majorana), în Les pouvoirs de la science: un siècle de prise de conscience (Forța științei: un secol de conștientizare), Vrin, 1987. 171 Gilbert Hottois, Technoscience: entre la puissance nihiliste et la nouvelle conscience (de l') éthique (Tehno-știința: între puterea nihilistă și noua conștiință a eticii, in Les pouvoirs de la science: un siècle de prise de conscience (Forța științei: un secol de conștientizare), Vrin, 1987. 172 Jacques Robin, Quand le travail quitte la société post-industrielle (Cînd munca abandonează societatea post-industrială), GRIT
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
L'Espace du possible", un camping alternativ aprig ironizat de Houellebecq în romanul său, au făcut deliciul revistelor literare și nu numai, în detrimentul evident al textului însuși, sumbru, insolent și superb. Conformismul reverențios este revendicat și de o critică relativ nihilistă, care a abdicat de la privilegiul de a impune o ordine și un discurs despre literatură ca manifestare, sub pretext că toate producțiile noi sunt destinate neantului, critică ce se supune servil ciclului comercial al simplei promovări (doar trăim într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reușită din întreaga sa creație. Roman "moralist" postmodern, tragic și ironic, disperat și dureros, despre răni nevindecabile, despre nepu tința absolută a iubirii, text înclinînd adesea spre filmul de groază, țesînd o exasperantă plasă empatică în jurul unui monstru, o creatură nihilistă și ratată, ce devine însă tot mai simpatic pe măsură ce îi descoperim sensibilitatea devastată, pe care nici măcar iubirea nu o poate salva. Marc a trecut de cincizeci de ani și a înțeles demult că bruma de talent literar pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
numi postmodernism, resurecția spiritului avangardist se face pe fondul opoziției manifeste față de avangarda istorică, acuzată de membrii Grupului ’63 de superficialitate și ineficiență. Vechiului avangardism al „generației lui Vulcan” (metafora îi aparține lui Umberto Eco), eșuat în gesturi și atitudini nihiliste și în sterilitate, îi este contrapus experimentalismul „generației lui Neptun”. Urmărind ideile grupului din perspective complementare - estetică, lingvistică, sociologică, ideologică -, I. pune în lumină atât conținutul novator, cât și punctele slabe ale manifestelor neoavangardiste, datorate unor abordări sociologizante dogmatice, tributare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
cele mai utilizate sunt codificarea textuală, fragmentarea, colajul care conduce către practica frecventă a citatului, parodia, ironia, pluralitatea planurilor și interpretărilor, contradicția, eclectismul figurilor retorice etc. Aceste procedee discursive au conturat în postmodernism o retorică a rupturii și desființării, aproape nihilistă ("retorica negării"), o retorică a descompunerii valorilor și practicilor de sorginte modernă, care a adus în prim plan o radicalizare voită și uneori întreținută a practicilor discursive. 3.3.1. Logos-ul disprețuit În intenția de a valorifica tendințele fenomenului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cele mai multe ori, pe aspectul retorico-literar al lucrărilor lui. Astfel, Baudrillard este comparat cu Nietzsche în ceea ce privește privilegierea limbajului poetic și al fragmentului, și asociat cu Paul Virilio în realizarea a ceea ce David Harvey numește scrieri frenetice. Înscris în rândul maeștrilor "teoriilor nihiliste ale excesului și ale decadenței"333, filosoful francez oferă un mod de a scrie conectat nu doar la viteza schimbărilor teoretice, ci și la cele sociale, politice sau mediatice. Mai mult decât atât, Baudrillard nu a scris nici pe departe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu mai puțin tipică, a lui E. Cioran. și este dominată de un violent complex de inferioritate, tradus prin sarcasmul bombastic pentru condiția, pretins oribilă, de a fi român. Disprețul său pentru poporul român că nu este european atinge intensități nihiliste, maxime, aproape maladive. Semn de dezechilibru interior în orice caz. Ne aflăm chiar în fața unui caz. probabil însă și a unei poze. Singura reacție firească este doar aceea de a fi, a scrie și a rămâne român și a locui
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
necunoașterea realităților actuale ci și În subaprecierea tacită de către anumiți poeți, a câștigurilor realizate În materie de creație de poeții clasici. Deși - datorită Îndrumării Înțelepte a partidului, bazate pe experiența sovietică - la noi nu și-au putut găsi loc manifestări nihiliste deschise față de zestrea culturală valabilă a trecutului, de felul celor de la Proletkult și R.A.P.P. din anii formării culturii URSS, În practica de creație a unor poeți - mai ales a unora dintre cei tineri - este vizibilă totuși o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
devine evident faptul că fără a studia cele mai reușite creații populare, fără a Învăța de la clasici și de la maeștrii versului sovietic, nu poate exista dezvoltare rodnică a poeziei noastre. O dovedesc lucrările nerealizate ale poeților stăpâniți de o mentalitate nihilistă față de moștenirea literară”. * Pe marginea volumului Zece poeți tineri: „Răsfoind paginile volumului Zece poeți tineri 3 putem face, În primul rând, constatarea că unele poezii publicate În volum oglindesc o serie de succese. (Ă). Astfel, tânărul poet Vasile Nicorovici, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
moment dat, proletcultul s-a socotit un fel de nou partid. (Ă). Dacă la acestea adăugăm că proletcultul a persecutat cu Înverșunare pe scriitorii În adevăr legați de revoluție ca Gorki, Maiakovski, Blok (Ă). Lenin a combătut cu vehemență tendințele nihiliste ale proletcultului față de moștenirea culturală. În proiectul rezoluției Despre cultura proletară, alcătuit cu prilejul congresului proletariatului din ianuarie 1920, Lenin a combătut toate „teoriile” periculoase, dușmănoase, antimarxiste ale proletcultului, de a inventa o cultură proprie proletariatului, total deosebită de cultura
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
, mișcare de avangardă apărută la Zürich în 1916, din inițiativa lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hugo Ball și Hans Arp. Inclus în familia mișcărilor de avangardă sub specia antiliteraturii, d. este adesea etichetat drept „nihilist”, extremist și nu în ultimul rând autosubminator. Refuzul de a adopta o poziție estetică în fața vieții („Detest pe literați și nu am încetat să iubesc ceea ce e viu”, afirma Tristan Tzara) și tendințele anarhiste (în formula lui Bakunin - „A distruge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
acordă plusvaloare. Decurg de aici două căi convergente și inevitabil circulare: pe de o parte, opțiunea poeților dadaiști (dar și a celorlalți avangardiști) pentru textele teoretice, manifestele literare care nu numai că oferă o bună „piață de desfacere” extremismului lor nihilist, dar le permit în același timp confruntarea directă cu adversarul, care ar fi, în cazul de față, orice expresie a tradiționalismului, dar și unele forme moderniste instituționalizate. Culturi ale crizei și falimentului, avangarda și, odată cu ea, d. au ajuns curând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
capacitatea lor de a simula și de a înșela nu trebuie să fie, niciodată, subestimată chiar dacă, uneori se declară obosiți și dezamăgiți. Indiferența și cinismul sunt adeseori în compoziția lor psihologică și morală frați buni ai nihilismului dintotdeauna; căci, dacă nihilistă este voința de a exista fără norme, principii și reguli sau de a acționa fără interdicții, atunci, pentru că "tot ți-e egal ce se petrece cu ei" nu strică deloc, de pildă, "să experimenteze" cruzimea, sau, de ce nu, jocul pur
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de preferat să te confrunți cu o ură identificabilă decât cu o indiferență cinică totală. Două cunoscute propoziții consemnează brutal acest adevăr. Mai întâi este vorba de îndemnul dantesc. "Abandonează aici orice speranță" și în al doilea rând de "evanghelia" nihilistă a trupelor SS: "Aici nu există nici un de ce!" Într-adevăr, pentru indiferența criminală, orice de ce spus de orice nevinovat în fața călăului său pur și simplu, nu poate exista. Întrebarea este desființată, aruncată în neant. Și interogația nu poate exista pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
relevante din punct de vedere tipologic pentru aceste limbi. Noțiunea comună de subiect nu poate fi asociată cu o bază morfologică în limbile ergative. Pentru a rezolva această situație din limbile ergative, au fost propuse mai multe soluții: (a) soluția "nihilistă", conform căreia în limbile ergative nu există relații gramaticale de bază; o propoziție conține un verb și o colecție de grupuri nominale; din punct de vedere sintactic, grupurile nominale nu diferă între ele; relațiile dintre constituenții nominali și verb sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
proiecte, stadiul când se distribuie și se asumă responsabilitățile, când Încă lucrurile sunt confuze și nu s-au stabilit etapele și articulațiile. Strategia lui este să persifleze, să mineze inițiativele, să intimideze, Într-un cuvânt să descalifice. Sirota consideră „descalificarea nihilistă sau perversă” un comportament de uzurpator contra demnității umane, iar pe inițiator un manipulator al unei „ideologii fără scrupule”. Atacul vizează diferite categorii de actori sociali, pe purtătorii unui curent de gândire, pe membrii unui grup etnic, este Îndreptat contra
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vântul. Lumea nefiind constituită decât din materie, nimic nu subzistă după moartea omului și deci comportamentul său nu prezintă nici o consecință prejudiciabilă asupra propriei karme. Pūrana Kassapa pare să fi predicat și el lipsa de valoare a faptei. Opinia lui nihilistă l-a condus în cele din urmă la negarea naturii sociale a omului și la respingerea tuturor conceptelor morale. Kakuda Kătyăyana admite cele patru elemente materiale prezente în doctrina materialistă a lui Ajita Keśakambala - pământul, apa, focul și vântul -, dar
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
valorilor rigide creat de brahmanism. După cum am văzut, în jainism, numărul călugărițelor era considerabil mai mare decât cel al călugărilor, ceea ce dovedește o nouă atitudine față de statutul femeii, oricum una total diferită față de cea oferită de brahmanismul ortodox. Puternicile tendințe nihiliste și negativiste nu au făcut altceva decât să reflecte un climat filosofic general. În acest context, buddhismul a putut să apară și chiar să triumfe, întrucât propunea o cale de mijloc între brahmanismul rigid, neagreat de marea masă a credincioșilor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
luat de Paul Rabinow, intitulat Polemics, Politics and Problematizations (mai 1984), Foucault spunea următoarele: "De fapt, am fost situat în cele mai multe pătrate ale tablei politice de șah, una după alta și, câteodată, simultan: un anarhist, stângist, ostentativ sau deghizat marxist, nihilist, explicit sau cripto antimarxist, tehnocrat în serviciul gaullismului, un nou liberal ș.a.m.d. Un profesor american s-a plâns că un cripto-marxist ca mine a fost invitat în Statele Unite, și am fost denunțat de către presa din țările est-europene ca
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
activitate este să eticheteze; 2) un hiper-reducționism lingvistic și ideologic; 3) virulența și agresivitatea unor "critici" gratuite (ca fond epistemologic), dar comandate (instrumentalizări social-politice); 4) demonizarea lui Foucault; negativizarea unor subiecte și problematici din cărțile sale; "critica" de o impotență nihilistă a felului său de a gândi și refuzul constant de a face parte dintr-o gașcă intelectuală (franceză). Foucault este un model de intelectual așa cum Heidegger nu este. În acest refuz foucauldian de a fi clasat, în obstinația lui Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și prin cunoaștere, autoizolându-se și autoplasându-se prin elementele lui de sisteme! într-un derizoriu existențial. Aceste elemente, deși perturbatoare și denigratoare, atacatoare și infame, devin incapabile de a mai ridica moralul și cultura unei societăți. Ele se autosatisfac cu atacuri nihiliste și gratuite, instrumenta lizate de grupuri de interese și de un "criticism" haotic și impotent pentru o perspectivă a pluralizării cunoașterii. Totodată, aceste elemente intelectuale se autoflagelează cu un soi de verbiaj intelectualist pentru a obține "cât mai multe efecte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și impotent pentru o perspectivă a pluralizării cunoașterii. Totodată, aceste elemente intelectuale se autoflagelează cu un soi de verbiaj intelectualist pentru a obține "cât mai multe efecte" negativizante, conform unei retorici naziste. În cazul acestor intelectuali (români) distructivi, invidioși și nihiliști îl regăsim pe Goebbels prin celebra sa butadă: "Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obține anumite efecte". Un tip de intelectual (român) "de efecte" și de impresionisme intelectualist-mediatice se află în coaja lui elitistă... Dar, în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
tendințe de corporatizare și de spălare atât a individualității, cât și a creierelor! Este firesc ca individul să fie "împotriva statului", pentru că acest stat modern nu a devenit decât o mașină de spălat individualități și de strivit destine, prin atacuri nihiliste venite din partea exponenților sistemului! Regimul politic e cu atât mai criminal cu cât vrea să asimileze anumite individualități, iar în caz advers, de neaderență, să le atace, să le pună pe linie moartă... Marx e un fel de liberal, atunci când
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]