459 matches
-
literatura premodernă și literatura modernă. Altfel spus: dacă literatura clasică face parte din bagajul de cunoștințe generale la fel de importante ca teorema lui Pitagora În matematică sau ca mecanica newtoniană În fizică, care ar fi sensul studierii literaturii moderne, contestatară, deierarhizantă, „nihilistă”? și Încă: studiul unei epopei, al unui cînt, al unei ode, al unui sonet, al unei tragedii face parte dintr-o disciplină care s-a numit cîndva retorică. Pe de altă parte, constituie o introducere În mitologia unei civilizații, chiar dacă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la 150 de ani de la apariția Florilor Răului ale lui Baudelaire, care inaugurează de fapt modernitatea literară franceză. Retrospectiv, lucrurile s-au Întîmplat foarte repede. Voința de originalitate a crescut o dată cu ascunderea originii. Revendicările metafizice ale literaturii franceze, din partea avangardei nihiliste, a celei de stînga umaniste, a romanului etic, existențialist și apoi a Noului Roman, pînă la vizionarismul maximalist al lui Houellebecq, au fost rînd pe rînd respinse de Istorie, ultima dovadă că Lumea nu ține seama de literatură, ci numai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
omului nu la o ierarhie ontologică căreia tradiție Îi pune la dispoziție cunoașterea, ci la natura ale cărei legi sînt În număr infinit. Literatura modernă este discursul inconștientului, nu al sufletului. De aceea poate participă ea mai degrabă la valul nihilist al odernității, pentru că inconștientul este de fapt o reprezentare apofatică a sufletului; știm că exista ceva insondabil, care trimite ecouri dar care nu se poate deschide niciodată reprezentării; de Îndată ce o face, inconștientul nu mai e inconștient. Inconștientul e amoral, ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să scrie un scenariu radiofonic la inițiativa BBC-ului - ajung la conștiința dureroasă a propriei inutilități, sterilități și incapacități de adaptare, proiectate, în varianta de scenariu propusă de Paul, unul dintre protagoniști, într-o profesiune de credință de-a dreptul nihilistă. SCRIERI: Cu fața spre ceilalți, București, 1971; Reîntâlnirea, București, 1977; Ultima șansă, București, 1979; O șansă pentru fiecare, București, 1980; Buna zi de mâine, București, 1980; La capătul liniei, București, 1981; Magdaleno!... Magdaleno!!..., București, 1982; Candidul, București, 1983; Punct. Și
ALEXANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
începutul regimului prezent, care, de-a lungul celor două zeci și cinci de ani de putere, a tăiat legăturile țării cu lumea din afară, cel puțin în ceea ce privește cunoașterea ei. Turiștilor li s-a permis să guste deliciile nimicitoare ale principiilor nihiliste, dar cea mai mare parte a lor s-au întors acasă într-o stare de șoc năucitor"332. Totalitarismul a mers mână în mână cu anarhia, corupția și cinismul, dar, din păcate, parcă la fel merg și democrațiile "originale" din
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
în timp ce "Mozart and the Wolf Gang" (1991) reflectă sunetele și ritmurile compoziției mozartiene. Cu toate că Burgess și-a exprimat cu claritate părerea negativă față de muzica pop apărută către mijlocul anilor '60, el a fost numit "nașul punk-ului" ca rezultat al imaginii nihiliste despre viitor prezente în "Portocala Mecanică". La programul radio al British Broadcasting Corporation "Desert Island Discs" din 1966, Borgess a ales: Purcell, Rejoice in the Lord Always; Bach, Goldberg Variations No 13; Elgar, Simfonia No.1 în A flat major
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
o inspirație pentru mulți muzicieni viitori. au atras atenția asupra lor pentru prima dată când Andy Warhol i-a luat sub aripa sa, angajându-i să cânte la evenimentele sale multimedia intitulate "Exploding Plastic Inevitable". Prin atitudinea lor experimentală și nihilistă , the Velvet Undergound pot fi considerași ca fiind pivotali în nașterea muzicii punk și mai târziu a rockului alternativ. Albumul lor din 1967 intitulat "The Velvet Underground & Nico" a fost plasat în 2003 de către revista "Rolling Stone" pe locul 13
The Velvet Underground () [Corola-website/Science/299781_a_301110]
-
Jurnalului" rețin doar câteva, cele mai semnificative estetic, din sutele de articole apărute în 1873, 1876-1877, 1880 și 1881. Dintre acestea, amintim " Visul unui om ridicol" (1877) -- povestea cu iz fantastic a unui tânăr, profund afectat de ideile materialiste și nihiliste, care, într-un moment de criză solipsistă începe să se îndoiască de existența universului și vrea să se sinucidă—sau "O femeie blândă" (1876) -- o anchetă psihologică a motivelor pentru care soția unui cămătar avar comite gestul disperat de a
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Forster folosește cuvântul "profetic" în mod metaforic, profetismul lui Dostoievski poate fi interpretat, într-o anumită măsură, și literal. Un exemplu interesant este ultimul vis al lui Raskolnikov, care, internat la infirmeria închisorii, prevede, în haosul delirului, invazia unei « ciume » nihiliste în Rusia și Europa: Criticul sloven Janko Lavrin, care a asistat la Revoluția Rusă din 1917 și i-a cunoscut pe Vladimir Lenin, Leon Troțki și alți lideri comuniști, consideră pasajul « profetic prin simbolismul său ». Dostoievski este socotit de asemenea
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
eseul "Existențialismul este un umanism", Sartre consideră afirmația lui Dostoievski din "Frații Karamazov" « Dacă Dumnezeu nu există, totul va fi permis » punctul de plecare al crizei existențiale. În vidul moral creat de ateism prin expulzarea lui Dumnezeu se nasc monștri nihiliști precum Svidrigailov ("Crimă și pedeapsă"), Stavroghin ("Demonii") sau Smerdiakov("Frații Karamazov") , care, prin maniera lor distructivă, nu pot obține împăcarea cu propria conștiință decât prin intermediul unui suicid. « Când ideea vieții veșnice este pierdută, sinuciderea devine o necesitate absolută, chiar inevitabilă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
eroului se intensifică și se lărgește, astfel încât, spune el, « am trăit mai mult decât ar arăta cei optsprezece ani ai mei ». Mania de a raționa excesiv, presiunea de a înțelege sensul existenței sale îl conduc spre o viziune cinică și nihilistă asupra lumii, unde Dumnezeu este înlocuit de o forță naturală impersonală: moartea. Prințul Mîșkin, în schimb, întrunește multe din idealurile creștine: umilința, abnegația, dorința de a ajuta pe cei aflați în nevoie. Personaj nelumesc și inadaptabil într-o lume despiritualizată
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Dmitri nu este însă singurul fiu al lui Feodor Karamazov, care se opune autorității îndoielnice a tatălui. Ivan și Alioșa, băieții din a doua căsătorie, au incompatibilități spiritual-filozofice cu mentalitatea vetustă și desfrânată a moșierului. Raționalul Ivan întrupează noile idei nihiliste, este consumat de probleme existențiale și incertitudinea existenței lui Dumnezeu, iar Alioșa se formează în spiritul religiei ortodoxe, la o mănăstire aflată sub conducerea starețului Zosima. A. Boyce Gibson observă că fiecare din cei trei fii „legitimi” ai lui Feodor
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Quadrophenia, a sort of voice of the streets which Jason not-so-humbly appropriates: ”still some ouț there who believe în the lie of work till you die, of Sundays apple pie, death waits for every mân!” When he’s not a nihilist or pissed off, Jason is ironic: ”dead will fall, no one’s bothered/ You’re trapped, me too/ Alienation, no one’s bothered” (No one’s bothered).” “Bronx în a six” is the first song of the album which hits
No one’s bOthered () [Corola-website/Science/296153_a_297482]
-
valorilor. Găsind lumea goală, mizantropul profesor-narator al lui Carlyle descoperă necesitatea unei revoluții a spiritului. Într-un sens, această soluție este în concordanță cu credința romantică în revoluție, individualism și pasiune, dar în alt sens este o soluție privată și nihilistă la problemele vieții moderne, lipsită de încercarea aplicării ei într-o comunitate mai mare. Critici britanici ulteriori, precum Matthew Arnold, vor denunța la rândul lor pretențiile naive de progres, în timp ce alții, precum John Ruskin, vor respinge mișcarea din epocă către
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
revista ""Lacerba"", editată împreună cu Ardengo Soffici, revistă care devine expresia futurismului florentin. Papini se va distanța mai târziu de această orientare în cartea "L'esperienza futurista" (1919). În "Le memorie d'Iddio" (1912) exprimă cu violență protestul său antireligios și nihilist, în timp ce în "Le Stroncature" face un rechizitoriu aspru, în numele avangardei culturale, al principalelor opere clasice (Faust, Decameronul, Hamlet etc.) și polemizează cu scriitori contemporani, ca Giovanni Gentile sau Benedetto Croce. În același timp, scrie și opere în spirit tradițional, proză
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
sau The Clash au fost recunoscute drept avangardistele acestei mișcări muzicale. Trupele punk, evitând excesele percepute ale rockului „mainstream” din anii '70, au creat o muzică scurtă, rapidă și dură, cu instrumentație minimă și versuri de multe ori politice sau nihiliste. Subcultura punk, asociată muzicii, se caracterizează prin rebeliune juvenilă, haine specifice, o varietate de ideologii anti-autoritariene și prin atitudine DIY („"do it yourself"”). ul a devenit un fenomen major în Regatul Unit spre sfârșitul anilor '70; popularitatea în lume era
Punk rock () [Corola-website/Science/308299_a_309628]
-
1977"”, au declarat cei de la The Clash. Acel an (1977), când punkul a erupt la scală națională în Marea Britanie, avea să fie un „an zero” atât muzical, cât și cultural. Deși nostalgia a fost discreditată, mulți au adoptat o atitudine nihilistă, reprezentată de sloganul Sex Pistols „"No Future"” („"Fără viitor"”). Trupele punk de multe ori rivalizează cu structurile și aranjamentele muzicale simple ale garage rock-ului anilor '60. Acest accent pus pe accesibilitate exemplifică estetica DIY a muzicii punk, în contrast cu ceea ce
Punk rock () [Corola-website/Science/308299_a_309628]
-
încurajează folosirea acestei tehnici. Jurnalistul Chad Bowar sesizează că, din cauza asemănării sale cu „urlete neinteligibile”, acest stil mai este denumit și „voce Cookie monster”. Ritmul este abrupt, în general chitară și tobe foarte rapide și complexe, iar versurile abordează teme nihiliste, de regulă folosind metafore sinistre sau morbide pentru a ilustra concepte vaste. Focalizarea pe efemeritatea existenței și caracterul extrem al muzicii au inspirat numele genului. În majoritatea cazurilor, vorbesc despre diferite tipuri de violență, dar se pot extinde și la
Death metal () [Corola-website/Science/302298_a_303627]
-
arată similarități cu primii radicali ai clasei de mijloc, cum au fost Fabianii, a căror rezistență și revoluție ar fi trebuit să fie acțiuni disciplinate, sistematice. Totuși, în timpul lui Marx, unele dintre cele mai virulente voci anticonvenționale erau ale teroriștilor nihiliști, caracterizați prin criminalitate, aventurism și sociopatie și care nu se apropiau deloc de țelurile și metodele "clasei muncitoare". Nihiliștii doreau să combată statul prin recurgerea la violență și terorism (atentate și asasinate politice). Modul în care Marx descrie ostașii rebeli
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
vine la putere nazismul, își continuă educația, confruntându-se cu Războiul civil din Spania, cu cel de-al Doilea Război Mondial, cu calvarul torturilor, închisorilor, lagărelor de concentrare și pericolul atomic. A avut, deci, poate premisele ca să adere la curentele nihiliste ale epocii sale. Dar Camus a acceptat să făurească o artă de a trăi în timpuri de catastrofă, o artă a renașterii și revoltei în fața morții. Personalitate complexă a culturii franceze, se afirmă ca scriitor paralel și tangențial cu formarea
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
și l-au angajat ca profesor particular pe A.N. Strannoliubski (un cunoscut promotor al dreptului la învățământ superior pentru femei), care i-a predat lecții de calcul diferențial și integral. În aceeași perioadă, Sofia a luat contact cu cercurile nihiliste din Moscova. Cu tot talentul ei evident pentru matematică, nu și-a putut finaliza studiile în Rusia. În acea perioadă femeile nu aveau voie să studieze în universitățile din Rusia, iar pentru a studia în străinătate era nevoie de permisiunea
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
a studia în străinătate era nevoie de permisiunea scrisă de la tatăl (sau soțul) respectivei potențiale studente. Pentru a-și putea continua studiile în străinătate Sofia a trebuit să contracteze o căsătorie fictivă cu un student la biologie, Vladimir O. Kovalevski (nihilist și el, devenit ulterior celebru pentru colaborarea sa cu Charles Darwin). Cei doi soți au emigrat din Rusia în 1867, iar în 1869 s-a înscris la Universitatea din Heidelberg (Germania). După doi ani de studii la Heidelberg, unde i-
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
femeie care a obținut acest titlu în Germania. Soții Kovalevski s-au întors în Rusia, dar niciunul dintre ei nu a reușit să obțină o catedră în învățământul universitar, unul dintre motive fiind convingerile lor politice radicale (apartenența la mișcarea nihilistă). Cuplul locuiește în condiții materiale dificile. Descurajați, ei iau hotărârea să plece din nou în Germania. Acolo li se naște o fiică, numită Sofia, ca și mama ei. După un an dedicat creșterii fiicei ei, Sofia Kovalevskaia își încredințează copilul
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
neînțeles suficient. Mircea Eliade este astăzi considerat cel mai mare istoric în domeniul religiilor. Romanele lui dezvăluiesc un simbolism mistic, de factură pre-creștină, păgînă. Născut în România, Tristan Tzara, un poet și eseist francez, este fondatorul dadaismului, o mișcare revoluționară nihilistă din artă. Mai târziu, el a abandonat nihilismul pentru suprarealism și marxism. S-a stabilit la Zürich unde a fondat Cabaret Voltaire. Pentru prima oară în istoria ei, cultura română era complet conectată la cultura occidentală, în timp ce dadaismul este primul
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
-l plonjând în abisurile unei singure culori: negrul total, negrul profund, negrul abisal. Odată cu seria Noctumbre, de la începutul anilor 2000, și până la seria actuală, Clarobscur, poate fi vorba, oare, de o simplă basculare a preaplinului colorat anterior în opusul său nihilist, dar mereu senzual. Această calcinare a culorilor până la completa lor negare(dar care le conține pe toate)ne duce cu gândul, desigur, la alți exploratori ai „vidului cromatic”, precum Pierre Soulages sau americanii Clyfford Still, Barnett Newman și Brice Marden
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]