5,003 matches
-
Cornelia Naum își amintește: "Era răsfățatul nostru. Pe îl răsfățam pentru că era bărbatul în casă, iar surorile mai mari se sacrificau pentru el. Lasă că el va fi mai târziu baza și sprijinul nostru mai târziu' Și așa s-a nimerit".
Mama lui Ponta, cuvinte emoționante despre premier () [Corola-journal/Journalistic/42647_a_43972]
-
o producție pentru copii. Poate fi vorba și de termeni mai rari ca „flip book” sau „feuilletoscope”, importanți în reconstituirea istoriei literaturii pentru copii, care hrănește cu unele sugestii efervescența ei de forme contemporane. Și referitor la termeni „specializați”, e nimerit să amintim aici că, începînd cu 2006, Jean Perrot lucrează cu o echipă de peste o sută de cercetători la realizarea unui Dicționar al cărții și al literaturii pentru copii, instrument de lucru indispensabil cercetătorului. De un interes aparte se bucură
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
povestea unei plimbări prin București, la puține zile de la ieșirea din închisoare, în vara lui 1964. Pentru mine, povestea a fost extrem de mișcătoare. Iat-o, pe scurt. Încă năuc și negăsindu-și rostul, după cei cinci ani de detenție, Steinhardt nimerește pe Știrbei Vodă și vede pe panoul de afișaj al Conservatorului că era programată o întâlnire, în cadrul seriei de conferințe organizate de muzicologul George Bălan (azi, nonagenar, trăitor de decenii în Germania), în care urma să se discute despre trei
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
strigă ceva la tipul care probabil e șoferul, pe urmă vine lângă noi. Îmi spune să sun la salvare. Două mașini opresc în apropiere. Îmi scot telefonul și încerc să-l deblochez, însă mâna îmi tremură și nu pot să nimeresc nici o nenorocită de tastă. Care dracu’ era numărul de urgență? De ce naiba nu pot face un lucru simplu când e nevoie? Cineva sună totuși după ambulanță, dar aud totul înfundat, de parcă aș fi îngropat la doi metri sub zăpadă. Aproape de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Lulu s-a îndepărtat și sfoara ei mă ciupește de deget. Broasca asta năzdrăvană are forța unui taur, îmi zic și ascult mai departe. Unele impulsuri sunt mai puternice. Printre ele descopăr o cadență, îmi place să cred că am nimerit vena orașului care se zbate de viață. Simt cum mi se desenează pe față un zâmbet, genul ăla de zâmbet tâmp pe care nu ți-l poți reprima. Mă transportă prin mai multe ritmuri, de la tobe africane până la tango sau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
berea se împuțina. Sticla dădea semne că alunecă, dar o țineam destul de bine, schimbând mâna, în vreme ce băteam ritmul melodiilor cu piciorul. Cu fiecare sorbitură, țineam ritmul din ce în ce mai bine, deși îmi simțeam tălpile cum lovesc haotic podeaua. Brusc, știam toate versurile, nimeream notele pe chitara mea invizibilă, eram prietenă cu toată lumea și ciocneam într o veselie cu toți cei care se simțeau, atunci, boemi. Ultima gură de bere a fost cea mai a dracu’ și, în același timp, cea mai bună. Răsuflată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
e cel mai sumbru dintre toți. E lungan, vorbește rar și e foarte serios mereu. Iar în centru - Mustăciosul. El e pionul central. El e ăla. El e șeful. E bondoc, tuciuriu și are mustață. Bineînțeles că de fiecare dată nimeresc la ăla. La mustăcios. Zimbru e ocupat și are client de fiecare dată când intru eu. Acum e un tip cu geantă. Scoate din geantă pachete imense de bani românești pe care îi îndeasă în tăvița de comunicare, în timp ce Zimbru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fie posteritatea operei lui William Shakespeare nu-mi spunea nimic la acea oră. Oricât de convingător era scenariul ăsta, nu mă împiedica să număr în gând kilometrii rămași. În cele din urmă, m-am plictisit. Am început să butonez radioul. Nimerisem un post care transmitea non stop muzică country. Mai aveam o arun că tură de băț până la poarta azilului. Juju a tras jointului un ultim bobârnac. Marcel Manea Maree E trei după-masa. Nu mai pot să dorm. Mă ridic din
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că totul e bine. Inima îi bătu repede, ușurată de povară. Cerboaica răsufla ușor, abia se-auzea. Se cunoaște și după asta că nu-i muncită, își spuse și, foindu-se prin casă, începu să se îmbrace. Cu ochii încordați, nimeri geamul și-l crăpă încetișor. Lumina lăptoasă năvăli buimacă înăuntru, cenușie și rece, făcând-o să clipească mărunt. Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
așa, repetă ea eliberându-se de teroarea neagră care-o urmărise și de gândul că nenorocitul acela poate să moară din clipă în clipă, dacă n-a și murit, cu tot sângele scurs în țărână. Ce ghinion pe ele să nimerească în calea lui și ce idee să-i vină bătrânei, să iasă la secerat! Ca și când cu acel puțin grâu sau fără el nu era totuna? Făcu un pas spre Tudor. I se păru că se împiedică în umbra fugarului prăbușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o înstrăinare ostilă se așeză între ei. Bine, bine, se precipită el, căutându-i ochii prin întuneric. Își aprinse țigara, inspirând fumul zgomotos. La spital! strigă el șoferului. Vii cu mine sau te las undeva? Păi n-o să știi să nimerești singur. Asta voiam să-ți spun și eu. Bineînțeles că... Vin cu tine, hotărî ea. E departe? Să-l găsim întâi pe doctor. Cu mașina ajungem repede. Aveam atâtea lucruri să-ți spun! Crezi că sunt în stare să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era cum, cu ce va deschide ușa!? Se chirci cu genunchii la ușă, crispat de încordare, și-ncepu să gâfâie. Doamne-dumnezeule, dar mult mai durează! De unde să găsească un cârlig lung, o sârmă? Ceva cu care, aplecându-se, să poată nimeri ciocul de metal și să-l salte? Tâmpit că nu s-a gândit de la început. Altfel nu va izbuti. Degeaba toată încercarea. Să desprindă o șină de tablă din acoperiș! Cu ce dracu s-o desprindă? Cel puțin să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe potecă după zmeuriș, cu capu-n jos, clătinându-se și mormăind în legea lui. Parcă spune-o rugăciune sau îl ceartă pe Dumnezeu că i-a dat atâta foame. E-atât de concentrat în meditația lui, că, dacă te nimerești în cărare și ai curajul, te dai la o parte, și el trece pe lângă tine fără să te observe. Când trece, dacă ai și mai mult curaj, îi dai una în spate și-așa se sperie, c-o rupe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bombându-și pieptul costeliv și se uită împrejur, parcă ar fi căutat ceva de care să se-agațe mai repede. Ea veni să-l sprijine. El, șmecher, o-nlănțui cu brațul și-o sărută. O sărută pripit, nici măcar nu-i nimeri gura. Ea se feri, apoi rămase nemișcată cu ochii pe cer. Când s-a făcut noapte! Ai văzut? Tu ești steaua norocoasă! Lasă prostiile! Să vorbim serios! Aș vrea să am acum un munte de flori! Să te-ngrop într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pășiți prin sufletul meu, nu ucideți copilul din mine... VIAȚA CA UN FIR DE PĂPĂDIE I. Pe Maria am cunoscut-o la un vernisaj, organizat în cadrul unei celebre galerii ieșene. Eram în întârziere și singurul loc rămas neocupat s-a nimerit să fie lângă ea. - E liber? am întrebat-o. - Da, desigur. M-am așezat. Am privit-o cu coada ochiului. Elegantă. Purta o rochie neagră, la nivelul genunchilor. În jur de 50 de ani. Posibil să mă înșel. Brusc, s-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
scăpat din mâna lui, a pus mâna pe un retevei și i-a aplicat mai întâi două pălituri la fluierele picioarelor și Ion Baier a căzut jos de durere, iar Ioana îi căra cu reteveiul pe unde apuca, pe unde nimerea și în același timp răcnea cât o ținea gura: Săriți, oameni buni, săriți, că mă omoară Baier! Primii oameni care au venit au fost verișorii Ioanei, care au asistat cum îl bătea Ioana pe Ion Baier. Așa l a liniștit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Hai, tată, să-ți arăt eu moșia pe care ți-am făcut-o când nu eram în viață...“ Păi cum să fie creatura creator?! CREȘTINISM Omul e un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Și uneori nimerește, alteori nu. Cei care au descoperit modelul ideal și succesiunea fenomenului din el sunt creștinii. Creștinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filozofic, monist, dualist sau pluralist. Creștinismul este, pur și simplu. Despre creștinism, Bergson spune că noi îl
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pe rit vechi. Pe rit vechi sau pe rit nou, fata aleasă de păriții lui Feodor avea apucături ușuratice. Noaptea se scula de lângă soțul ei, sărea pe fereastră și se Întâlnea cu un alt iubit al ei, pe unde se nimerea. De la un timp Feodor a prins de veste, a Înțeles și semnele pe care și le făceau unii săteni când Îl vedeau. Mulți vecini o văzuseră pe soția lui că venea tiptil dimineața și intra pe fereastră. Femeie tânără și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
dai Înapoi, că nici eu n-oi fi o fabrică de bani, așa să-i spui, acum carăte. A plecat Ionuț cu privirea În pământ, i-a urat o zi bună unchilui Vasile, deși vedea el bine că l-a nimerit Într-una din cele mai proaste zile. Cu lacrimile ce-i udau obrazul, Ionuț făcea cale-ntoarsă pe drumul plin de praf spre satul lui. Făcuse drumul degeaba dar nu-i părea așa de rău, măcar Își mai văzuse unchiul, chiar
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cu luare aminte și Încerca să le antreneze și pe ele să facă puțină ordine și curat cât ea lipsea de acasă. Nu era În firea lor să miște măcar un deget. Spărgeau semințe și aruncau cojile pe unde se nimerea. Tot greul rămânea pe Săndica, fetița de patru ani, care manifesta un spirit matern Încă de mică și-l Îngrijea pe mezinul familiei care nu Împlinise Încă un an, ca pe o păpușă și-i plăcea să-l facă să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
măreția chiar și făcând turul ei, pentru că emană o asemenea liniște impunătoare, încât te copleșește; te străduiești chiar să calci mai ușor, să nu deranjezi acea liniște adâncă și sonoră în același timp. După acele momente înălțătoare și relaxante am nimerit într-o ploaie torențială de vară de munte, care, vrei nu vrei, te readuce cu picioarele pe pământ și în apa care ți curge prin și peste sandale. Splendid și înviorător în cetatea veche, cu străduțe înguste și ziduri înalte
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ce rol mare avea să joace în scurt timp acea javră cu nume imperial. * Săpăturile înaintau destul de greu. Adică, la drept vorbind, nici nu erau săpături în adevăratul înțeles al cuvîntului. La fiecare lovitură de cazma sau de lopată se nimerea în cîte-o piatră. Era mai mult un fel de scurmătură plictisitoare și mai ales sortită să scoată șapte rînduri de sudori de pe vajnicii căutători. Dar treaba începută trebuia dusă la capăt fără doar și poate. Nedescoperirea comorii ar fi însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Îngrozit, pe de o parte de cîinele care-l urmărea, iar pe de altă parte de Tomiță, care vru să-i iasă în cale, iedul sări peste niște bolovani, se feri să nu dea piept în piept cu Vlad și nimeri drept în brațele lui Virgil. Acesta avu senzația că strînge toată lumea nefericită la pieptul său. De bucurie îi dădură lacrimile și se străduia să-l ferească de colții lui Napoleon, care continua să latre și să se repeadă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în pămînt. Unde-i motanul lui Vasilescu? întrebă Nicanor, cînd văzu că Vlad nu se află printre ei. L-a trimis mă-sa cu vaca la pășune, răspunse curajos Bărzăunul. Auzind glasul Bărzăunului, ridică și Virgil ochii din pămînt și nimeri cu ei chiar în ochii străinului care intrase mai înainte. Acesta ședea pe un scaun și privea zîmbind spre ei. Pe biroul lui Nicanor se putea vedea, rezemată de o vază cu flori, tăblița luată de Bărzăun de la cetate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se rugă Nuțu. Păi cum?... Turcii au răpit-o pe domniță în timp ce tatăl său era plecat cu armata să lupte împotriva tătarilor și voiau s-o ducă în țara lor. S-au rătăcit însă, fugind de oștenii cetății, și au nimerit acolo, în vîrful pietrei. Cum naiba să nimerești acolo? se arătă nedumerit Virgil. Dar ce, turcii puteau să zboare? Vlad trase un hohot prelung de rîs întinzîndu-i mîna lui Virgil, să-l felicite pentru o asemenea glumă grozavă. Bărzăunul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]