983 matches
-
urme de viață, și, privindu-le, îți vine să spui că zeii își vor fi plătit scump divinitatea, plictisindu-se îngrozitor pe ele. Muntele real e lipsit total de mister. Nimic nu corespunde cu muntele din imaginația noastră, populat de nimfe ce pot fi bănuite la tot pasul, în spatele fiecărei stânci și al fiecărui tufiș. Cei care au avut proasta inspirație să vrea să-l privească de aproape, ca mine, au ce să regrete, dacă romantismul nu-i ajută să uite
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acolo, era o esplanadă mărginită de copaci uriași, cu coroane stufoase, printre crengile cărora lucea marea. Am coborât, încet, o scară de lemn. Jos, mă aștepta un bărbat roșcovan, cu barbă, care vroia să-mi arate ceva. Valurile aduseseră o nimfă moartă la țărm. Brusc, pământul a început să se scuture și un fum gros a acoperit soarele. Bărbatul roșcovan s-a întors spre mine și, pe un ton aproape indiferent, m-a liniștit: "Nu-ți fie frică. Luăm caii și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-i dezvăluie viitorul, avem toate motivele să-l bănuim că și-a lăsat oamenii să înjunghie câteva animale din cirezile lui Apolo, pentru a-l înfuria pe zeu și pentru a provoca uraganul în urma căruia ajunge singur în insula frumoasei nimfe Calypso unde va zăbovi cu plăcere șapte ani încheiați. Nu calul troian, ci felul cum a păcălit sirenele este principala sa capodoperă. Deoarece a reușit nu numai să le umoare sau, dacă preferăm să respectăm strict legenda, să le transforme
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e străină de un spirit profitor. Ulise primește, fără să dea. Nu riscă nimic, dar câștigă. Iar viclenia lui trece drept înțelepciune! Căci a reușit, ne explică specialiștii, să pacifice marea, permițîndu-le navigatorilor să treacă liniștiți pe lângă insula de unde, înainte, nimfele cu trup de pasăre și chip de femeie răspândeau o dulce teroare în Mediterană prin glasul lor ademenitor, "ca mierea de plăcut". Ajuns la poalele muntelui unde era înlănțuit Prometeu, Ulise ar fi râs, probabil, discret de "nebunia" titanului care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ai vrea să renunți să mai afli cine ești, încercînd să fii, cu orice preț, "obiectiv". Eu v-aș propune, însă, o altă perspectivă asupra lui Narcis. Vă amintiți, desigur, ce zice legenda, că el respingea cu răceală fetele și nimfele care-l iubeau. De aceea, Nemesis îl pedepsește să se uite într-o fântână și să se îndrăgostească de chipul său. De aici rezultă clar că iubirea de sine care i se reproșează lui Narcis e, în realitate, o osândă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am ajuns la o stare de intoxicație estetică și merg prin săli fără prea mare folos. Mă opresc mai îndelung la niște vase enorme, brune, admirabil desenate. Pe unul dintre ele, o scenă de o savuroasă ironie. Ulise pe insula nimfei Calypso. E clar că Ulise s-a săturat de nimfă. Vagabondul are dor de ducă. E de șapte ani în insula Ogygia. Prea mult pentru o haimana. Nu-l încîntă, se vede, nici promisiunea, cunoscută, că, dacă va rămâne, va
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prin săli fără prea mare folos. Mă opresc mai îndelung la niște vase enorme, brune, admirabil desenate. Pe unul dintre ele, o scenă de o savuroasă ironie. Ulise pe insula nimfei Calypso. E clar că Ulise s-a săturat de nimfă. Vagabondul are dor de ducă. E de șapte ani în insula Ogygia. Prea mult pentru o haimana. Nu-l încîntă, se vede, nici promisiunea, cunoscută, că, dacă va rămâne, va fi nemuritor. Ulise nu e omul care să fie reținut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-i descrie insula Rodos, doctorul Luca i-a vorbit lui Julius despre o școală de retorică prin care ar fi trecut Cezar și Cicero, despre ruinele fortificațiilor ridicate de cavalerii ioaniți și, mai ales, despre Marea Egee, unde odinioară se scăldau nimfele. ― În Rodos, a adăugat visător doctorul, am înțeles că sirenele nu sunt o glumă a mitologiei. I-a vorbit despre pământul bolovănos al insulei, înverzit de ierburi țepoase, despre marile păduri de pini, chiparoși și stejari, după care i-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am strigat câinele. Nu mi-a răspuns. Asta m-a mirat. Căci niciodată nu se dezlipea de lângă mine. Am încercat să-mi aduc aminte ce făcusem în dimineața aceea. Mă revedeam într-un coridor întunecos unde desfăceam din hârtie o nimfa de marmură pe care o arătam cuiva sau o primeam. Apoi, mi-am amintit de invitația Terezei de a ne plimba printr-un cimitir: "Ce, nu-i interesant să vedem cum va arăta viața de apoi?" mă întrebase ea. Cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și pășea ușor prin nisip. Îi vedeam forma sânilor de la adâncitura decolteului costumului de baie, pielea foarte albă si rotunjimile apetisante. A reușit să-mi sugereze că va urma un joc erotic, acolo printre valuri, unde va fi ca o nimfă, lăsându-se plutind în voia plăcerilor. Și-a încrucișat brațele în jurul gâtului mei imediat ce am ajuns în apa caldă a mării și nu am avut de ales. Era o tactică nouă cu care am provocat reacția eului ei adevărat. Îi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
trofeu. Premiul nostru nu era o statuetă, ci un întreg grup de statuete, pentru că în jurul figurii lui Neptun, zeul mării, ridicîndu-și tridentul și barba din valurile de bronz, acolo se mai aflau pești, plante unduitoare și chipurile zîmbitoare a trei nimfe, toate sculptate în același material de un maroniu închis, strălucitor. N-am avut probleme în a-l găsi minunat și sînt sigur că și David era la fel de mîndru de el ca și mine, dar a spus "kitsch glorios" și nu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nimic... „Îi place de mine“, spunea Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre colegul lui sau despre câinele-șobolan. „Îi place pentru că sunt urât, mi-a și spus-o : tu ești Apolo preschimbat în broască-țestoasă ca să se împreuneze cu nimfa Dryope, zicea. Asta sunt pentru el. Apolo...“ „S-ar putea“, am spus, ca să spun ceva, și râdeam cam aiurea. Râdea și Constantin. Câinele-șobolan o luase din loc, pe strada Batiștei. * Mii de șobolani giganți au atacat trei sate din vestul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-și scutura părul, dacă era despletit și lăsat pe spate. Corpul ei era vibratil și făcea să sune voci din ea de neauzit, dar pe care Omar izbutea să le recunoască. De la început se gândi că era o nălucă, o nimfă a câmpului pe care trăiau și că îl împresura ca o vrajă. Nici când o văzuse scoțând un mânz din pântecul iepei, undeva lângă fermele lui Godun, nu i se păruse reală. După ce-o avusese în așternut, imaginea ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pentru ceea ce profesorul meu de latină (eram În anul Întîi de filologie la universitate) numise stuprum corporis Într-un curs despre Horațiu În care propusesem să traducem Nympharum amator prin „amator de animatoare“, mai curînd decît prin clasicul „Îndrăgostit de Nimfe“. Dacă acea colecție „Cum stăm cu...?“ n-ar fi dispărut, le-aș putea propune un titlu: „Cum mai stăm cu François Weyergraf?“. Aș putea reface o Întreagă parte a vieții mele bizuindu-mă pe datele de apariție ale cărților pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spune, au trecut atîția ani de atunci:, aproape că am crezut În Vișnu. L-am slăvit sub forma uneia dintre Întrupările lui minore, Nârâyana, un ascet de care zeii se temeau și căruia i-au trimis, spre a-l pierde, nimfele cele mai ispititoare. Am să mai fac o mărturisire. E mai greu s-o fac, pentru că se referă la prezent: mă Întreb dacă nu cumva am să credde-acum Încolo În Vișnu. CÎnd citesc că dacă mă concentrez asupra spațiului dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
greu s-o fac, pentru că se referă la prezent: mă Întreb dacă nu cumva am să credde-acum Încolo În Vișnu. CÎnd citesc că dacă mă concentrez asupra spațiului dintre sprîncene (trikûta), voi vedea ivindu-se niște zeițe tinere, muziciene celeste, nimfe și grădini, palate, rîuri de lapte și miere, Îmi doresc să fie adevărat. Om namo Nârâyana! Mă tem că această mantră nu va fi niciodată soluția problemelor mele, chiar dacă mă concentrez acum intens asupra unui punct dintre sprîncene cu riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
monstruos nu provine dintr-un uter matern, ci mai mult ca sigur dintr-un Ephialte, dintr-un Incub, sau din vreun alt demon Îngrozitor, de parcă ar fi fost concepută dintr-o ciupercă putredă și veninoasă, fiu al unor Fauni și Nimfe, mai asemănător cu un demon decât cu un om. (Athanasius Kircher, Mundus Subterraneus, Amsterdam, Jansson, 1665, II, pp. 279-200). În ziua aceea voiam să stau acasă, presimțeam ceva, dar Lia Îmi zisese să nu fac pe prințul consort și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ochii negri ca aceia ai demonului, cu umerele rotunde, cu pletele Înmiresmate, cu pielea albă și fragedă, Rodin e prins de speranța unor mângâieri necunoscute, a unor voluptăți inefabile, freamătă În carnea-i cum freamătă un zeu păduratic zărind o nimfă goală ce se oglindește În acea apă ce-l pierdu pe Narcis. Îi ghicesc, privindu-l din Întuneric, rânjetul irepresibil, el stă ca pietrificat de Meduză, sculptat În dorința unei virilități reprimate și ajunse acum În amurg, flăcări ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
al unui harem edenic închipuit al poetului epatant sau poate frustrat, o poezie care, ca și restul poeziilor ce aparțin adepților acestei tendințe, nu reprezintă absolut nimic. În fantezia halucinantă a parnasienilor, antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe apetisante cu sâni albi, coborând din spații marmoreene, cu corpuri grațioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de roză, împrăștiind parfumuri de trandafir, levănțică, liliac, cu îmbrățișări mlădioase, într-o muzică misterioasă a harpelor, cu apariția bacantelor într-un ménage à trois
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
oscior de la picior, o pălărie din coarne, o cămeșă din blană și o custură dintr-o coastă. Într-o noapte a cîntat din fluier pînă cînd a adormit cu coarnele pe cap. CÎnd s-a trezit, În peșteră erau trei nimfe, molcuțe și goale precum Eva. I s-au dăruit noapte după noapte, de fiecare dată cînd cînta la fluier. Dispăreau cînd Își scotea coarnele, așa că Își scotea coarnele cînd se plictisea de nimfe. CÎnd era singur, folosea cuțitul din os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
s-a trezit, În peșteră erau trei nimfe, molcuțe și goale precum Eva. I s-au dăruit noapte după noapte, de fiecare dată cînd cînta la fluier. Dispăreau cînd Își scotea coarnele, așa că Își scotea coarnele cînd se plictisea de nimfe. CÎnd era singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de fiecare dată cînd cînta la fluier. Dispăreau cînd Își scotea coarnele, așa că Își scotea coarnele cînd se plictisea de nimfe. CÎnd era singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea, sculptînd noi toiege din lemn și os, dar ținînd mereu aproape prima fluierișcă, primul toiag și primele coarne. În timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lupte cu toți prefăcuții ăștia care operează În numele Lui. Asta dacă Lui Îi mai pasă de maimuța pe care a trimis-o cîndva, Învîrtindu-se, către lumină. Malignitatea Sa Își roade gînditor o copită: tare bine i-ar prinde acum o nimfă. Susan Încearcă să-i explice, măcar În parte, misterioasa poveste a mamei sale. — Fiecare moschee, biserică sau pod din vechea noastră țară are, se pare, pe cineva zidit În ea. De obicei, e o fecioară sau o tînără mireasă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o nouă tentativă de limitare a libertății sale. Muie! De ce totul trebuie să fie atît de complicat? Nu mai poate un biet diavol să savureze o halcă de stupiditate zdrăngănindu-și lăuta sau mestecînd un fir de iarbă cu o nimfă descreierată Învîrtindu-se morișcă pe burta lui? Primul punct pe ordinea de zi abordat de consiliul demonic este problema reproducerii pe cale sexuală. Este declarată depășită. Motive: nepricepere, ineficiență, excesul de plăcere neproductivă. Asta Îi pune capac. Diavolul Își smulge ecusonul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
PE FRUNZE USCATE DE VIE II - Psalmistul Când treci fără sandale pe sub tei, porumbii adormiți pe streșini ciuruite se trezesc, crezând ca pașii tăi, mărunți, sunt semințe azvârlite de-o mână bună pentru ei. MOARTEA LUI PAN I - Pan către nimfă Cu strai de broască-n păr răsai din papură, o undă vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îți verși mlădie trupul gol în iarbă. Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]