827 matches
-
experiența morții mele. De-abia când îmi pierd dependența ca temei al puterii mele, puterea independenței ca temei al slăbiciunii mele devine vizibilă. În raportul cu lucrul făcut de mine puterea și singurătatea mea se potențează reciproc și sfârșesc în nimicirea mea. A HOTĂRI IN PRIVINȚA CUIVA Devenirea în spațiul libertății. Momentul paideic În ultimă instanță, maladiile de destin sânt disfuncții ale libertății în sfera posibilului, bazate pe o proastă cunoaștere de sine. Atât ratatul cât și bovaricul nu știau de ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jertfă a politicei austriace 1. Mihai Viteazul nu cade - ce-i drept - în vremea administrației lui Richelieu, dar aici nu poate fi vorba despre persoane, ci numai de nexul general al lucrurilor. Franța lucra încă de sub Enric al IV pentru nimicirea puterei austriace. Planul lui Enric, de a fonda o republică europeană compusă din 15 state egal de țări, cari să cumpănească puterea Austriei, e amânat prin asasinarea sa și reînceput, sub forma modificată, de urmașii săi. Politica Franției de la Enric
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vecinul tău, tu lovești în tine, căci puterile care esploatează natura brută s-au împuținat, tu ești mai sărac cu o sumă oarecare de puteri. Deci vecinul să trăiască. El produce grâu, el are trebuință de mine, eu de el, nimicirea sa ar fi o pierdere vădită pentru mine, care nu mă pot ocupa cu toate celea. Va să zică interesele individuale sânt armonizabile. Iată dar ideea statului: ideea armoniei intereselor. Dar producătorii de grâu au o țintă comună, interese comune, iată clasa
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
două clase neatârnate, una țărănească, ieșită din războinicii împroprietăriți, alta burgeză. Aceștia nu erau oamenii numărui. Istoria celor din urmă 50 de ani, pe care mulți o numesc a regenerării naționale, mai cu drept cuvânt s-ar putea numi istoria nimicirii răzeșilor și breslașilor. Nimicindu - se însă talpa țărei, era neapărat ca și stâlpii să cadă. Au căzut și boierii. O clasă este într-un popor un factor al armoniei societății, de aceea rău este c-au căzut răzășii, rău c-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aruncate prin ogrăzi, în fine mărfurile din magazii aruncate pe uliță, iată aspectul micului oraș, în care vandalii și alanii n-ar fi putut să se poarte mai rău decât trupele turcești, cu talentul lor de ruinare și furia de nimicire. [6 august 1876] PENSIONATUL FAJARD Se știe că foasta directoare a institutului de domnișoare Santa Maria a deschis în locul aceluia un institut al său propriu, cunoscut de mult onor. public iașan prin soliditatea sa. Ne îndeplinim o datorie atrăgând atenția
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
TRECUT AM ARĂTAT... "] În n-rul trecut am arătat însemnătatea luptelor sângeroase de la Dgiunis, iar din descrierea noastră se vedea că urmarea luării acestui loc întărit de cătră turci putea deveni echivalentă cu ruperea armatei sârbești în două grămezi și cu nimicirea ei parte cu parte și pe rând pe rând. Am arătat însă că, nemijlocit îndărătul pozițiilor pierdute, sârbii au format o nouă linie de apărare, care ajungea c-un capăt al ei la podurile de pe Morava de la Trubarevo. Deși sorgintea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bine. Credința că, pe când omul doarme, sufletul lui iese din trup și umblă pe unde vrea, au dat apoi naștere la vraja prinderei sufletului prin chemări mângâioase, a închiderei lui în ceară și într-o viță de păr și a nimicirii lui. Strigoii, luarea din urmă, făcutul, deochietul, făcutul de dragoste, toate se reduc în urma urmelor la unul și același princip, că adecă sufletul - după credința primitivă muritor - în neatârnare de trup poate fi vrăjit, prins, aservit și că e supus
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
agățat de un guler (mai cosește un pic) Formula unică e peste tot Ea este mereu totul într-o unică formă Și întotdeauna corpul cel mai apropiat este împuțitul corp al unui om Că de aia vreau eu să aduc Nimicirea corpului ăstuia Că mereu am zis către cioburile de oglindă Când îmi rădeam fața Pe tine te omor Cu tot ce mai poate fi în jur, cu Totul Până când o să îmi sporșesc ultima picătură de sânge Acolo unde Dumnezeu și-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Și aș fi putut merge la cimitir acoperit cu o muzică tristă Dar așa voi putea fi acela Care are o față care a putut fi mutată Când se poate ține o cuvântare despre Scroafa înjughiată, despre uciderea muierilor, despre nimicirea rușilor și biciuirea caprelor ... Sepp cel Împuțit de sus știe tot Acela care crește pe culmea unde nu crește niciodată nimic ca lumea Acela care în războiul cu partizanii din vinul partizanilor a băut Cel care a alungat tot cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a crimei și criminalului la câteva modele explicative, este expresia polimorfismului comportamentului uman, ambivalenței și ambiguității determinismului personalității sale. Căci însăși crima reprezintă pentru criminal, în același timp “un eșec și un triumf, suicid și supraviețuire, apărare împotriva angoaselor prin nimicirea "celuilalt" și exercițiu sălbatec de afirmare a puterii”. Dar nu aceasta reprezintă scopul acestui capitol, ci tentativa abordării, sumare, a câtorva trăsături ale comportamentului deviant patologic și ale consecințelor criminologice ale schizofreniei chiar la debutul său... 2.1. Considerații generale
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
din instinct, s-a scufundat. Un neam de-al lui l-a văzut de pe mal, iar dușmănia aceasta a dat naștere unui cumplit război, din care șoarecii ieșeau biruitori. În cele din urmă, Atena îl imploră pe Zeus să împiedice nimicirea broaștelor. El a trimis asupra șoarecilor trăsnete și apoi crabi, iar acestora din urmă ei nu le-au mai putut face față; au bătut în retragere, iar războiul s-a încheiat"109 (trad.n.). Se cuvine să tragem din exemplul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îngroșarea unei mișcări pacifiste care își află originile la începuturile tetrarhiei (293), iar continuitatea până la perioada lui Iulian Apostatul (361-363). Scopul acestei mișcări pacifiste era acela de a slăbi tirania oricărui împărat, care își făcea din armată instrumentul principal pentru nimicirea creștinismului. Pacifiștii predicau în principal rezistența pasivă, care se revelase foarte utilă în perioadele furtunoase prin care a trecut Biserica, fiind păstrată și pe timp de pace. În timp ce în Imperiul roman de Orient, condus de Licinius, mișcările pacifiste erau susținute
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
condamnat ar mai avea mângâierea că nu e chiar așa de rău precum a fost socotit. (n. s. 26, p. 20) 80 atenție, ci am făcut fără putere sfaturile Tale. De aceea pe drept a venit asupra noastră pieirea și nimicirea și amăgirea și necazul și împresurarea, și acum te chemăm noi și nu ne auzi. Cerem de la Tine și nu aflăm milă. Căci nici noi nu Ți-am auzit cuvintele. Nici n-am arătat milă aproapelui. Că cei ce am
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ocnele uitate ale Siberiei."194 A rămas să-și ducă blestemul și sub ocupația germană din București, ziarul Lumina având drept scop să-i convingă pe nemți că nu pot fi atât de orbi, încât să admită proiectul rusesc de nimicire a României, fiindcă asta se va întoarce împotriva germanității înseși, deschizând calea panslavismului spre Occident 195. După înființarea fantomaticei RASSM în Transnistria și după "revoluția" de la Tatar Bunar din 1924, Stere va deveni martorul preluării moștenirii țariste de către bolșevici. El
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
definitivă. Și acum se cuvine a spune că nu lipsiți de importanță, pentru supraviețuirea ideii românești în România amenințată cu bolșevizarea completă, au fost politicienii și oamenii de cultură care au acceptat "colaboraționismul" cu invadatorul, ca ultimă redută în calea nimicirii românității. Aceștia apar doar ca odioși "trădători" în ochii contemporanilor și ai urmașilor. Între acești "colaboraționiști" de elită care, cu îndreptățire, au fost considerați în fel și chip, ca înjosindu-se moral, spiritual, cu autonimicirea puterilor creatoare, au fost hotărâtori
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și Nicolae Ceaușescu au decriptat politica Moscovei doar în cheie imperială. Mă întreb însă dacă ei nu erau mai aproape de realitate decât adepții salvării economice la nivel de Bloc. Garanta cetralizarea economică suprastatală succesul și vitalitatea comunismului? În schimb, semnele nimicirii identităților naționale (oglinzi elocvente fiind Basarabia și Bucovina încorporată în Ucraina) arătau limpede existența moștenirii imperiale țariste, augmentate la maximum. Sub Hrușciov și Brejnev (care a întărit structura imperială prin doctrina care-i poartă numele), mintea lucidă a lui Andropov
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
protecție luată de URSS pentru a-și conserva importanța și influența în politica internațională."315 Ceaușescu a avut șansa, cu zece ani în urmă, în noaptea de la Blair House, să salveze România de la dezastrul din ultimele trei decenii, care amenință nimicirea națiunii însăși, sporind mărșăluirea "legendei negre" în favoarea inamicilor ei naturali. Dictatorul român a refuzat doctrina Iuri Andropov. A crezut doar într-o singură formă de comunism, opusă formei imperiale sovietice. E ceea ce l-a făcut "glorios" și ceea ce l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
25 decembrie 1989, a avut o cruntă revelație pe care a formulat-o foarte agitat și căreia nici un comentator al evenimentului nu i-a dat importanță, tocmai pentru ca aceasta să se împlinească în culisele obscure ale istoriei: "Dar asta înseamnă nimicirea României!" Exact ceea ce a vrut să fie cândva testamentul comunist al lui Engels, care a descoperit în români obstacolul din calea "revoluției mondiale", mit care a ținut aprinsă făclia legendei negre în bolșevism. Acum, sosise vremea revanșei istorice pregătite de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din nou la Basarabia lui Eminescu: "Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde și rămășița unei prețioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult de atâta, încrederea în trăinicia poporului român."317 Prevăzând nimicirea României, în pragul morții, Ceaușescu nu și-a dat nici o clipă seama că el o adusese în această primejdie, fiindcă prioritatea ideologiei sale rămăsese comunismul, nu națiunea română. El n-a avut geniul de a sacrifica ideologia perdantă pentru România
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
avea sorți de izbândă fără dimensiunea națională. Eliminarea acestei dimeniuni din reclădirea țării după 1989, sub influența ideologiei "politicii corecte", a înlesnit invazia corupției în întreg mecanismul social-politic și cultural, încât românii s-au înjugat alături de asasinii economici internaționali la nimicirea propriei națiuni: prădătorii dinăuntru s-au solidarizat cu cei din afară. Încât orice reacție de apărare în fața acestora este contracarată de spectrul legendei negre: "țigani" care nu respectă statul de drept, care amenință Europa civilizată, care nu merită a intra
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
care nu merită a intra în "spațiul Schengen", care nu sunt buni decât pentru a renunța la bogățiile solulului și subsolului, date pe nimic altora, până la români care exportă "tuberculorză" în Anglia (după tabloidul The Sun), amenințând nația engleză cu nimicirea etc... Ca să nu mai vorbim de reaprinderea propagandei românofobe maghiare și rusești în Ardeal și la Chișinău, care vrea să demosntreze lumii întregi că "adevărata dragoste" de Tranilvania și de Basarabia o au ungurii și, respectiv, rușii, care se erijează
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cerut Europei denunțarea Pactului Molotov-Ribbentrop și anularea consecințelor acestuia. Asta, se spune, i-a grăbit căderea programată pentru 1990. Pentru el, era prea târzie "deșteptarea", înțelegând abia la simulacrul de proces din 25 decembrie 1989, de Crăciun, că se apropie nimicirea României, la care contribuise din plin prin obtuzitatea lui politică ce îngăduise continuitatea andropoviană a comunismului sub masca pierderii puterii de către partidul comunist. Spectrul "legendei negre", alimentată de ultimul deceniu ceaușist, se va întinde acum în simulacrul de libertate dobândit
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
finalmente cu logosul biblic instaurator, aspirând la articularea fragmentelor într-un spectacol uman integral: "Nepriceput pe lângă vetre,/ dar înțeles de zei și pietre,/ cuvântul unde-i ca un nimb/ să te ridice peste timp?// Cuvântul unde-i care leagă/ de nimicire pas și gând?..." La conștiința acestui impas ajunsese, identic, T.S. Eliot în faimoasele "coruri" din Stânca, într-un ton mai cerebral decât la Blaga: "Neîncetatele invenții și experiențe/ Duc numai la cunoașterea mișcării/ Și niciodată la cunoașterea repaosului,/ Cunoașterea cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în perpetuitate; nu înscriere într-o matrice consacrată, ci scenografiere în conexiuni neașteptate, non canonice. O suferință particulară, aproape fizică, marcase pe Blaga: "Cuvântul unde-i ca un nimb / să te ridice peste timp? / Cuvântul unde-i care leagă / de nimicire pas și gând?..." Nici o clipă, Nichita Stănescu nu înclină spre sistem, nostalgia sa orientându-se constant spre unicat, spre absolut, spre nemaiîntâlnit; iată însă că T.S. Eliot (invocat în Un menhir în aer), "fără să fie mag vrăjește"; fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
intensitatea nenorocirii suferite efectiv de cei care au trăit ieri, cel puțin dau, ca prin anticipare, o semnificație pentru suferințele celor care vor trece mâine prin încercări asemănătoare. Răspunsurile biblice la distrugerea Primului Templu în 586 î. Hr., care a urmat nimicirii regatului lui Iuda, nu sunt numai teologice. Ele sunt și politice. Odată cu dispariția cultului sacrificial și pierderea unității naționale care rezultă din această distrugere, poporul evreu trebuia să-și regândească relația cu Dumnezeu. Înțelegând enormitatea dezastrului și a tribulațiilor pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]