KorAP: Find »[drukola/base=ninja & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...26 >

638 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

lui Kenzo Încercară un atac simultan din patru direcții, dar luptătorul intuise deja strategia și făcu un salt care Îl scoase În afara patrulaterului mortal și Îl aduse În apropierea lui Oan-san. - Pământ-aer! strigă Ștefănel, și, În clipa următoare, cei doi Ninja făcură un salt peste capetele samurailor, loviră cu picioarele strânse la piept peretele unei case de piatră, de acolo se destinseră ca niște arcuri, zburând Înapoi peste grupul atacatorilor și căzură În picioare, În spatele acestora. În apropiere se auziră pașii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Însoțită de escortă fusese ținta falsă. Shogunul și familia lui sosiră călări, În chimonouri obișnuite, pe drumul de vest. - Vor sosi și ceilalți locuitori ai palatului, dar cu un ocol prin sud, unde Încă nu sunt lupte, spuse Shiro. Zece Ninja, printre care și Oan-san, fură trimiși În recunoaștere pe drumul care ieșea din Kyoto și cobora pe firul văilor spre Osaka. Atacul armatei lui Yamana venea dinspre nord, deci exista o șansă ca drumurile spre sud să fie Încă libere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de mici dimensiuni, care preluară o parte dintre femei și copii. Shogunul Ashikaga rămase călare, Îmbrăcat În straie ponosite, aproape incolore, pe cap cu o pălărie largă de paie, care avea avantajul de a-i ascunde fața. Alte echipe de Ninja porniră În față, iar douăzeci de luptători cu armele ascunse rămaseră În escortă. Ieșiră din Kyoto fără a atrage atenția și continuară drumul spre sud. Oan-san și Kenzo aflau abia acum că la palat fuseseră lupte grele. Patru luptători Takamori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Fuseseră imposibil de evitat În totalitate. Loviseră oameni, ziduri, mobile, tablouri, cai, tot ce se afla În camerele expuse spre exterior, În curțile interioare și pe terasele descoperite. Abia atunci Shiro dăduse semnalul de folosire a tehnicilor de foc. Luptătorii Ninja trecuseră din ipostaza de apărători În cea de atacatori, săriseră de pe ziduri, produseseră explozii și fum, dispăruseră, reapăruseră În alte locuri, folosiseră arme lungi, mai ales halebarde Naginata, cu dublu tăiș, apoi dispăruseră din nou și, de pe terasele superioare, deschiseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Naginata, cu dublu tăiș, apoi dispăruseră din nou și, de pe terasele superioare, deschiseseră un atac cu săgeți de oțel, care perforaseră armurile și coifurile samurailor. Apoi atacaseră din nou, cu arme legate cu lanțuri, astfel Încât săbiile agresorilor fuseseră inutile. Nici un Ninja nu mai fusese atins din acel moment. Dar trupele trimise de Yamana pentru capturarea shogunului fuseseră pur și simplu masacrate. Așa cum fuseseră zdrobite și Întăririle, trei sute de samurai În armuri de oțel. Apoi, toți oamenii din palat fuseseră scoși pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
repede, odată cu zonele de țesut atinse de infecție. Mâine putea fi prea târziu. Dar ordinele maestrului trebuiau Îndeplinite. Misiunea clanului Takamori era aceea de a-l proteja pe shogunul Yoshimasa Ashikaga. Cei din jur nu erau o prioritate. Iar luptătorii Ninja nu acționau În virtutea vreunor precepte morale sau a vreunui cod al onoarei. Shiro porunci plecarea spre Osaka, deci toată lumea pleca spre Osaka, indiferent de starea familiei Morishima. În plus, chemarea unui medic ar fi atras atenția asupra convoiului de negustori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
doamna Tomi-ko, se adăpostise În cartierul general al lui Yamana. Se știa doar că generalul fusese dus, cu o escortă de cinci mii de samurai, În fața palatului shogunului. Și că, la vederea sutelor de cadavre, nu spusese decât un cuvânt: „Ninja...”. Era imposibil ca generalul să nu-și fi dat seama că, odată intrat sub protecția unui clan Ninja, shogunul dispăruse de pe teatrul de luptă. De aceea, Oan-san credea că grupul de samurai era chiar În căutarea lor. Numai că, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
o escortă de cinci mii de samurai, În fața palatului shogunului. Și că, la vederea sutelor de cadavre, nu spusese decât un cuvânt: „Ninja...”. Era imposibil ca generalul să nu-și fi dat seama că, odată intrat sub protecția unui clan Ninja, shogunul dispăruse de pe teatrul de luptă. De aceea, Oan-san credea că grupul de samurai era chiar În căutarea lor. Numai că, În goana lor, războinicii nu acordaseră atenție unuia dintre numeroasele convoaie de negustori care se Îndepărtau de Kyoto În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În fața ultimului rămas. Totul durase cât o clipire. O străfulgerare În care un singur om din nouă reușise să scoată sabia. Spadasinul Genki Tachibana, câștigător a cel puțin douăzeci de dueluri În Edo, rămase Încremenit. Își reveni repede și spuse: - Ninja... Codul onoarei Îți cere să lași adversarul cel puțin să scoată sabia din teacă. Apoi, Într-o altă fracțiune de secundă, se Întâmplară două lucruri simultan. Tachibana aplică o tehnică Iai-do, de ucidere a adversarului prin scoaterea sabiei din teacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de la doamna Kaori Morishima. Oan-san Îngenunche lângă bolnavă și Îi puse degetele pe frunte. Ardea. Atinse umărul infectat și răscolit de pumnalul samuraiului. Puține șanse. Dar merita Încercat. De la centura chimonoului scoase punga cu medicamente pe care o avea orice Ninja. Apăsă artera rănitei și spuse calm: - Apă fiartă. Hangiul rămase nemișcat, parcă hipnotizat de tot ce se Întâmplase Într-un timp atât de scurt. - Apă fiartă, repetă Oan-san. De data asta omul tresări violent, ca și cum ar fi fost Îmbrâncit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
la fugă spre bucătărie. - Midori! spuse la fel de calm, fără nici o tresărire, Oan-san. Vreau să scoți pumnalele mele din trupurile morților. Adu-le aici. Fetița se mișcă Încet spre cei doi samurai care muriseră primii, străpunși de pumnalele aruncate de luptătorul Ninja. Le scoase fără nici o reacție de spaimă sau de respingere și le așeză În fața Copilului Albastru. Oan-san fusese atent la fiecare gest al fetiței. Remarcă faptul că nu se speriase și că Îndeplinise exact ceea ce i se ceruse. Midori se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
nimic de la un luptător cum n-am văzut și n-am să mai văd În viața mea. Dacă vă pot ajuta cu ceva, este cea mai mare bucurie și cea mai bogată răsplată. Dar dacă aș primi bani de la un Ninja, aș dormi cu teamă câte nopți voi mai avea. Iertare. Hangiul se Înclină de câteva ori, cu privirile În jos, murmurând „iertare”, adună cu mâinile tremurânde banii de pe masă și Îi Întinse, cu ambele mâini, spre Oan-san. Acesta Îi primi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se deschide către nicăieri. În spatele ei nu era decât pădure, În fața ei nu era decât pădure. Din acest motiv, poarta aceea, Întru totul asemănătoare intrării Într-un templu, o intriga. Midori fusese lăsată să treacă de barirele nevăzute ale supravegherii Ninja, dar se oprise În fața acelei porți ca și cum ar fi așteptat pe cineva. Nu spusese nimănui că va sosi, dar se aștepta ca prezența ei să fie remarcată. Și avusese dreptate. Deși nu văzuse pe nimeni, auzi brusc, În spatele ei, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
trebuie să spună ceva. Da, venise pentru ceva important. - Am venit să-ți spun lucruri. - Lucruri? ridică sprânceana Oan-san. Apariția fetiței Îl exasperase În primele clipe. Se Întâmplase să fie de gardă În afara taberei și să afle de la prima barieră Ninja că o fetiță cu păr lung și negru, Împletit și adunat Într-o coadă la spate, Îmbrăcată Într-un chimono argintiu pictat cu flori de cireș, În vârstă de aproximativ nouă ani, se Îndreaptă spre poartă. Transmisese să fie lăsată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Și descoperise două lucruri. Primul, că acel copil pe care ea Îl Întrebase puțin ironic dacă știe să folosească armele era un luptător nepământean. O forță dezlănțuită. Al doilea, că În acea luptă scurtă nu fusese doar confruntarea dintre un Ninja și nouă samurai În armuri. Fusese o disperare uriașă, poate disperarea că ajunsese prea târziu, poate disperarea că ea, Midori, suferea. I se păruse că privirea ei rătăcită, lacrima care se scurgea Încet pe obraz, declanșaseră În mintea băiatului o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
care se pârjoleau, sfârâind, doi mistreți. Peste rumoarea mesenilor și peste cântecul discret al tarafului se auzea râsul sănătos al Măriei Sale, ca un gâlgâit vesel de vin sprințar și primăvăratic. 25 aprilie 1468, muntele Iga, Japonia Cei cincizeci de luptători Ninja se așezară pe genunchi și călcâie, cu spatele drept, privind spre maestrul de lupte. Prin aerul răcoros al zilei de aprilie se simțea deja, amețitor, mirosul florii de cireș. Un vânt ușor străbătea pădurea, mișcând frunzele cu un zgomot de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tehnici cu sau fără arme, care găsiseră ieșirile spre spirit, spre magie, spre puterile de dincolo de lumea palpabilă, depășea cu mult puterile morții. Ei găsiseră mii de căi spre lumină, ea nu era decât o mare de Întuneric. Adversarii luptătorilor Ninja nu erau nici samuraii, nici daimyo, nici shogunii. Erau propriile lor limite. Limitele ființei umane. - Ați luptat bine! spuse Shiro, singurul rămas În picioare În fața războinicilor. Toate misiunile Încredințate de shogunul Yoshimasa Ashikaga au fost Îndeplinite. Războiul continuă, dar aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de shogunul Yoshimasa Ashikaga au fost Îndeplinite. Războiul continuă, dar aceasta nu este problema noastră. Când vom fi chemați, vom lupta din nou. Am revăzut toate situațiile de luptă și am evaluat acțiunile fiecăruia dintre voi. Ați onorat, cu toții, spiritul Ninja și clanul Takamori! Luptătorii rămaseră În poziția clasică de așteptare, dar Shiro știa că aceste cuvinte le aduc bucuria În suflete. - Astăzi, reluă maestrul, doi dintre voi vor trece de la nivelul genin la nivelul chunin, datorită puterii de stăpânire și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
până la sosirea trupelor generalului Hosokawa, care au eliminat toți adversarii. Ambii au demonstrat capacitatea tehnică de a lupta cu un număr covârșitor de dușmani, fără nici o ezitare pricinuită de diferența de forțe. Spiritul lor a fost deasupra spiritului adversarilor. Luptătorii Ninja ascultau, În aceeași poziție fixă, dar la auzul formulei finale se Înclinară ușor. Superioritatea În spirit era cea mai importantă componentă a vieții lor. - Kenzo-san a dus la capăt misiunea protejării shogunului până În Osaka, acționând ca premergător travestit În pescar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
strategiei și combinațiile armelor, veți trece de la lupta directă la cea prin gândire. Nivelul chunin vă va deschide primele căi spre tainele magiei și spre lumea forțelor invizibile. Cei doi se Înclinară din nou și se Întoarseră În rândurile celorlalți Ninja. În curând, luptătorii primiră Încuviințarea de a rupe rândurile și de a reveni În tabără. Cu excepția lui Oan-san, căruia Shiro Îi făcu semn să rămână. - Ți se deschid de astăzi noi căi de pregătire, spuse maestrul, privindu-l cu severitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
talentul de a trăi mișcările sabiei. Vreau să spun talentul de a uni sabia cu sufletul. De aceea, dezvoltarea ta este mult mai rapidă decât a celorlalți luptători. Oan-san nu spuse nimic. Discuția cu Shiro era o onoare pentru orice Ninja, și nici o remarcă nu trebuia făcută dacă nu era absolut necesar. Dar, deși chipul său rămăsese impenetrabil, tânărul simțea o căldură intensă pornindu-i din hara și răspândindu-se În tot corpul. Știa că maestrul de lupte are dreptate. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
budist. Cererea ei de a deveni kunoichi, femeie-Ninja, a fost acceptată. Iar ieri-dimineață, mama ei a murit. Cei doi tăcură o vreme, ascultând tristețea vântului rătăcind prin frunzișul mestecenilor. Misiunea dată de Shiro spunea mai mult decât părea. Deși luptătorii Ninja nu trebuiau să acționeze În funcție de sentimente sau de morală, decizia cu privire la Midori le implica pe amândouă. Iar Oan-san era ales fiindcă Shiro stăpânea perfect Yomi, arta citirii gândurilor. - Am Înțeles, spuse tânărul, fără nici o Întrebare. Trilul unei păsări străbătu cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
aurite, ajutată de doi domni care urcară și ei, apoi, În aceeași ambarcațiune. Scrie În Diario despre o cumplită bătălie, undeva la porțile Europei. Dar, până la urmă, cine este acest voievod Ștefan? 7 mai 1470, muntele Iga, Japonia Cei zece Ninja se Întorceau fără grabă, urcând călări drumurile spre tabăra clanului Takamori. Nimeni n-ar fi putut ghici, privindu-i, dacă sunt Învinși sau Învingători. Călăreau cu spatele drept, privind parcă În vid. De fapt, era privirea aparent pierdută care acoperea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
vid. De fapt, era privirea aparent pierdută care acoperea Întregul câmp vizual, două treimi din sfera spațiului Înconjurător, căci ultima treime se afla În spatele lor. Acoperirea ei nu mai era Însă necesară, fiindcă luptătorii intraseră În teritoriul supravegheat de clanurile Ninja, iar după trecerea lor, bariere nevăzute intrau din nou În funcțiune. Oan-san simțea aproape fizic cum spațiul aflat la o sută de pași În urmă se Închide, ca și cum un zid s-ar fi lăsat, ușor și discret, ca o cortină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pași În urmă se Închide, ca și cum un zid s-ar fi lăsat, ușor și discret, ca o cortină invizibilă, despărțind lumea În două categorii simple, impenetrabile: exterior și interior. Erau acum În interior. Trecură prin câteva sate locuite de familii Ninja și urcară mai departe, spre culmile Împădurite unde se aflau taberele luptătorilor genin și chunin și ale luptătoarelor kunoichi. Majoritatea fetelor și femeilor Ninja locuiau Însă În satele din jurul taberelor de antrenament. Acolo aveau șansa să se comporte ca orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]