554 matches
-
fumului de țigară toți își privesc cu poftă și sete venele (cu poftă și sete). relax dragilor: suntem o țară frumoasă în toată țipenia ei. în curând viața mea dar și ale voastre vor ajunge într-o câmpie amnezică proaspăt ninsă scrisă cu păsări lungi negre. o lună de ploaie pustie ascultă dominique: așa nu mai merge. ultima dată te-am văzut conducându-ți picioarele la gară (ca și cum eu n-aș fi fost demn de o asemenea gingășie) alunița ta secretă
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
meu funerar, Și din caverne ce ploaia o țin ferecata, Ca un prunc nou-născut, ca un strigoi din mormînt apărut, Mă înalt și-l dobor totodată. (1820) William Butler Yeats B\trîn\ cînd vei fi Bătrînă cînd vei fi, si ninsa, cu gene ostenite Clipind de somn la vatră, ia cartea-n mîna iară, Și-ncet citește, visînd privirea clară Din ochii tăi odat' cu umbre tăinuite; Și cîți n-au iubit oare șăgalnica-ți făptura, Cu dragoste prea plină sau
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
jos și-al fumului căzut din vatră. [1925] * PARADIS ÎN DESTRĂMARE Portarul înaripat mai ține întins un cotor de spadă fără de flăcări. Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins. Pretutindeni pe pajiști și pe ogor serafimi cu părul nins însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză gălețile lor. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn, arhangheli se plâng de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfântului duh, cu pliscul stinge cele din urmă lumini. Noaptea îngerii goi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
avea întîlnire la cinematograful "înfrățirea-ntre popoare", Mana se scufundă din nou în trecut, pe când tramvaiul luase viteză, troznind din toate încheieturile, pe lângă statuia lui CA. Rosetti, care trona, pe jilțul său de bronz, în mijlocul părcușorului cu arbori desfrunziți și ninși. Doar cadrul ușii de la intrarea de serviciu rămăsese-n picioare, în spatele lui, grămada de moloz era mai înaltă de un stat de om. Iar între tocurile de lemn, așezat pe prag, cu capul gol și cărunt în palme, în costumul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se prăbușească în mijlocul unei acrobații cu cai, făcând două victime dintre spectatori, nimeni altele decât doamnele Sophie Zamphiresco și Eufrosina Eliad, nefericitele lui prietene... Semnul din palmă îl ardea ca o sârmă înroșită. Ieșiră în tăcere din grădina de vară, ninși, pe când treceau pe lângă zidul otelului, de fulgi țepeni de tencuială. Urcară în trăsura de Hereasca, abia trasă lângă gardul de fier, și multă vreme căpitanul nu mai văzu decât spinarea, în mundir verde, a vizitiului ce troznea din când în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre istoria satului natal. La început era un sat mic în Poiana Siretului, cu câteva case răsfirate în jurul mănăstirii, între Gulia, Poienari și pârâul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre istoria satului natal. La început era un sat mic în Poiana Siretului, cu câteva case răsfirate în jurul mănăstirii, între Gulia, Poienari și pârâul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
crește, Și lacuri și pârâie ardeau sub acea ploaie Încungiurați de arburi, pe ei era văpaie; [Deodată mi se pare] că cerul tot se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe, Apunerea cereas[c]ă era sub raze ninsă, Ca pâsla erau albe dumbrăvile sub dânsa, În râuri, lacuri, ape sclipeau ca și oglinzi; Apoi, când răsăritul cu ochiul îl cuprinz Uimit priveam la ploaie de pietre scumpe eu, Spre răsărit văzut-am deodată curcubeu: Juca în șapte fețe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca vechi icoane din zilele bătrâne Arătau visuri mândre doară din ceri venite, Ci-n sufletu-mi acuma stau stinse și urâte, Coprind încă ca mumii iconostasul lor Până ce vîntul-moarte le-a mormînta-n ruină, În ruina pustie a capului meu nins De vreme. - Altarul de-o pală rază-ncins E inima mea tristă, încinsă de durere, Vergina care, moartă, stă-ntinsă în tăcere E-amorul ce îl simt eu. E tristul meu amor Ce stins îl păstrez încă în inim-un odor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stâlpi de-un aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, Îngălbenit ca umbra și slab ca vechiul leu Ședea Ștefan cel Mare în falnic tronul său. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre ca focul sub cenușă ce încă nu s-a stins
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-un aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, ]2 Îngălbenit ca raza și slab ca vechiul leu Stătea Ștefan cel Mare în falnic tronul [său]. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. [2Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, ]2 În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre de-un foc încă nestins. [2Boierii lui, brazi falnici
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pierde, Cum stătea la masa-ntinsă, De boieri bătrâni cuprinsă, Ștefan Vodă Domnul Sânt Fără seamăn pe pământ. Alb ca iarna, cald ca vara, Bun și blând ca primăvara, Suflet tare ca o stâncă Ochi afund, privire-adîncă Barba lungă, fruntea ninsă Și-ntr-un cerc de aur prinsă. Era noapte, era lună, El cu capii împreună Sta la masă-n voie bună. Și în curtea adunărei Îmi fierbea ca-n sânul mărei Oastea multă, oastea țărei. Miazănoaptea-n tuci de-aramă De-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
r]ei amar și infinit, Iar fruntea lui uscată, prin viscole rebele, Sparge nourii așpri amestecați eu stele. Soția celui rege superb - regele Nord: Încununat de aștri, de-a mărilor acord Cântat, în haina-i albă, cu fruntea lui cea ninsă, Cu sufletul lui rece, cu vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de gheață câmpiilor așterne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochii-mi gravă, ca la stafie, Afunde și teribili de plumb cearcăne lungi. Fie ș-așa... e[u] nu zic... Și ce-o să fie-atunci? Chipul [cum] nebunia cea dulce m-a cuprins Îmi place - cum îmi place visul de raze nins. Sunt fericit și iată ce-am căutat în lume. M[AGUL] Tu fericit? Dai stării-ți a fericirei nume? CĂL[UGĂRUL] Tu cugeți. Cugetarea-ți cu raze reci pătrunde, Lovește chipul dulce și vrea să îl confunde Cu locul de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu acele ruine negre ce se zice a fi fost castelul Domnilor Moldovei... // O! îmi place să stau viața mea toată să privesc acele ruine... Noaptea... iarna... într-o cameră caldă, caldă... să stau la fereastră să privesc ruinele cele ninse, albe ca argintul, luna galbenă fugind prin nouri negri... iar umbrele acelor nori aruncate pe zăpadă părând a fi umbrele străbunilor. Apoi să las perdeua-n jos și, la lumina focului, să citesc povești bătrâne și să-mi adorm mintea mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ținând crosa în mâna stângă, cu dreapta arăta mânerul, era atât de cufundat în joc, fără să se mai lase mișcat în vreun fel de imaginile de pe vremuri din Sils, de tot ce văzuse sau de ce trecuse cu vederea: munții ninși stăteau departe în fundal, putința și îndemânarea înlocuiseră acțiunea liberă a pietrei. În locul reușitei acum se cerea tactică: oamenii voiau să câștige. Și tata câștigă. XXIIItc "XXIII" Riff1tc "Riff1" Acum și tata putea fi văzut mai des în ziar, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ferestrele mari îndreptate spre sud se oglindea camera de zi, se reflectau nuanțele calde din grinzile de lemn ale plafonului și roșul căminului din cărămidă, prin care se strecura întunericul serii, punctele luminoase ale felinarelor ca niște ace în câmpurile ninse. Sub pleoapele închise pe jumătate nu se zărea nici un zvâcnet, nici un tremur. Era liniște deplină. Acum ajunsese la destinație. I-am luat mâinile împreunate în poală și am tresărit. Erau mai calde decât ale mele.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
au pierdut aproape nici un ostaș, de ce zice vodă că e locul sfințit? întrebă celălalt în șoaptă. — Sfinția sa a spus, nu vodă. Cică e sfințit cu sânge omenesc. Cântare după cântare, lumânările arzând tremurat și palid în strălucirea luminii soarelui, mitropolitul nins și încovoiat de ani - i se păreau doamnei că toate zidesc un fel de scară pe care să se ridice rugăciunea ei spre ceruri. „Doamne, facă-se voia Ta, adu mi l, Doamne, înapoi sănătos”, șopti ea neauzită și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Colindătorul Elenă Marin Alexe (în memoria tatălui meu) Mi-e plină inima de pace când seara-ncet coboară, Ascult la geam un cântecel pe-o struna de vioară. Un bătrânel cu părul nins și fața-mbujorată, Eu îi zâmbesc și-l rog șoptit, să mai colinde-o dată. Privirile i se-aprind de bucurie muta Și-mi spune blând încetișor- fetița mea asculta! Cândva, de mult din cerul sfânt, de dincolo de stele, În chip
Colind?torul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83252_a_84577]
-
un bărbat. Apoi dispăru o clipă în altă odaie și se întoarse cu părul pudrat. - Ei, acuma ce mai zici? - Zic că ești mică. Dar să știi că-ți șade bine, tot atât de bineca și cu beteala de sub pudră. (Cu părul nins, stropit de aurul de sub pudră, era în adevăr de o frumusețe rară - portretul ei realizat de fantezia prețioasă a unui pictor înamorat.) Vai de prințul care o să cadă fulgerat... - Prinții nu cad fulgerați de "copii"!Adela avea dreptate. Mă contraziceam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite. Altul, cu ochii melancolici și capul aplecat pe-un umăr, își încălzea urechea părând, în straiul jerpelit, o ghionoaie ninsă. Amândoi erau bătrâni, cu plămânii copți de tutun. Din când în când, din adunare, câte unul se întorcea cu spatele și, aplecându-se, își astupa nara cu podul palmei ca să sufle cu mare zgomot nasul. Vârându-și palmele în mâneci
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
minte șirul de sanatorii în care, în plicticoase după-amieze, stând pe patul meu de metal alb, reluam fără-ncetare cele câteva fapte din tabăra de la Budila, meditând la ele ca la un desen mistic, inextricabil... Privind pe fereastră pădurile-ntunecate, ninse, deformate de vinele de gheață lipite de geamuri... Ascultând distrat muzica de la difuzor... Sâcâit de ceilalți inși în pijamale și halate stacojii, ce-mi aruncau cu casete de Novotryptin în păr sau mă chemau la un joc de cărți... Și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pentru ca viforul să șteargă imediat orice urmă a ei. Stăteam în zăpadă, în paltonaș, cu mâna în mâna tatălui meu, și un tramvai străvechi se apropia încet, clătinîndu-se pe drumul lui singuratic, luptîndu-se cu zăpada. Tatăl meu era o statuie ninsă, amețitor de înalță. M-am așezat pe o bancă. în seara aceea avea să se termine infernul de la Budila. Chiar de a doua zi, singurătatea mea, altădată atât de temută, dar acum ciudat de ispititoare, avea să redevină completă. Voi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o expresie de la care trebuia să-mi întorc ochii. Nu mai vorbeam despre Silviu, dar în tot ce spunea ea, în tonul cuvintelor ei, în dispoziția ei, până și în sărutările ei, căci se oprea uneori brusc în singurătatea străzilor ninse, se sprijinea de un stâlp și spunea "pupă-mă", în toate capriciile ei îl simțeam implicat. Știam că Gina se folosește de mine ca să se apere, ca să lase să răsufle jinduirea ei, ca să nu rămână singură, ca s-o țină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gata să fim dați jos de vânt. Ne turteam căciulile de blană una de alta, încercam să ne cuprindem peste cojoacele greoaie, ne priveam în ochi în frigul acela întunecat care ne prindea steluțe de gheață în gene. Gina era ninsă, sclipitoare în lumina vitrinelor de autoservire, decorate cu beteală, copii pe săniuțe de carton, becuri și globuri colorate. Părul și fața ei, sub spicul delicat al căciuliței de vulpe, se înroșeau brusc de la staniolul purpuriu al veșmântului vreunui Moș Crăciun
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]