1,376 matches
-
capătul de apă/ pe-afundul ocean, unde-i orașul cimerian, poporul cel de-a pururi/ Învăluit În ceață și-ntuneric, că-n veci nu-l vede luminosul soare. * Uite și SPĂLĂTORIA CHIMICĂ, firma prinsă de zidul alb-murdar, Înfipt În pământul nisipos, uite cearșafurile de plapumă, aspre lințolii albe-gălbui, Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cei de acolo o să devină și mai suspicioși când n-au să Înțeleagă limba În care vorbești! Vorbesc serios, nu e o glumă... El tace, mai departe, cu ochii pironiți pe fereastră. Se uită, fără să le vadă, la dealurile nisipoase, cu smocuri de iarbă, din loc În loc. Valuri alb-gălbui de nisip petrificat, cu scoicile Înfipte În piatra poroasă peste care coboară lumina viorie. Întinsul roșcat al mării de altădată. Ar putea să se răzbune, recitându-i mai departe: Tânjind Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe toate, dar ar fi totuși prea puțin dacă aș alege doar unul. Mă gândesc că ar fi mai potrivit dacă ați alătura unele elemente din fiecare. Sunt amănunte care îmi plac în mod deosebit. Marginea crenelată de aici... dealurile nisipoase de acolo... cărarea aceea bătută de turme... sau aceste flori culcate... Nu mă pricep deloc la pictură. Credeți că s-ar putea face așa ceva? ― Iată o idee excelentă! Nu-i așa, Luciano? Dante Negro veni până în dreptul prințului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pâini proaspăt scoase din cuptor. Această crustă prezenta pericolul că se putea crăpa în orice moment, azvârlind călătorul într-o masă ce amintea de untul pe jumătate topit, care-l înghițea în câteva minute, mai primejdioasă decât trădătorul fesh-fesh, solul nisipos, fără bază, în care, dintr-o dată, omul și cămila dispăreau de parcă n-ar fi existat niciodată. Gacel se temea de fesh-fesh, fiindcă era imprevizibil, nu-și anunța niciodată prezența, dar cel puțin îi era recunoscător pentru iuțeala cu care sfârșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
văzut nisipurile întinse ale Aravei, pustii și dezolante, pe care cresc doar smocuri prăfuite și întunecate, triste ca niște corturi abandonate. Nu mai fusesem pe acolo în ultima vreme, însă el da, chiar ierinoapte se întorsese, iar acum, cu ochii nisipoși, pe jumătate închiși, îmi spune, până și în sacul de dormit, în mijlocul deșertului, am dormit mai bine decât aici, cu tine. Gura lui emana un miros de pantofi vechi, așa că mi-am întors fața în direcția opusă, către mutra turtită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a deschis într-un căscat, buzele unui tânăr îmbătrânit, pierdute în mijlocul acestei fețe veștejite, înghițite de cavernele obrajilor, sprâncenele cu linie precisă, privesc îndurerată trăsăturile feței sale de o frumusețe pierdută peste noapte, toate de aceeași culoare, o nuanță unică, nisipoasă, cenușiu-aurie, ca o uniformă pe care îi este interzis să o schimbe, uniforma soarelui și a prafului, și încerc să îl tămăduiesc din priviri, frica se zvârcolește înăuntrul meu ca o larvă păroasă, dacă a venit momentul de care știusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
i se scurge pe fundul pârjolit al gurii, făcându-i mărul lui Adam să tremure. Trage jaluzelele, șoptește el, iar eu alung curajoasă soarele cu întreaga lui armată de raze, apoi mă întind lângă el în întuneric, îi mângâi pieptul nisipos asemenea unei dune, ce se întâmplă cu tine, Udi, când a început totul? N-am nici cea mai vagă idee, tremură el, când m-am întors acasă astă-noapte eram terminat, cu mari eforturi am reușit să urc scările, credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ceva și n-avem timp s-o tragem Înapoi, o rupem sau o tăiem. Eddy a lăsat frînghia și cînd a atins În cele din urmă fundul a fixat-o. Vasul se legăna, cu pupa intrată la apă. — E fund nisipos, să știi. CÎt are apa la pupă? — N-are mai mult de-un metru. Ia pușca, i-am spus. Și ai grijă. — Lasă-mă să iau o gură. Era Îngrozitor de agitat. L-am lăsat să ia o gură, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i pe ocupanți să-și schimbe pozițiile. Nimeni nu-l depășise din spate pe Bill, deși un far li se tot jucase pe cefe o vreme, pînĂ ce Bill se trăsese Într-o parte. Încetini, apoi Întoarse brusc pe drumul nisipos care trecea printre livezi și ajungea la fermă. Acum mașina trecea Încet printre livezi. Kate Își apropie buzele de urechea lui Nick: — Cam Într-o oră, Wemedge. Nick Își lipi tare coapsa de a ei. Ajunsă În vîrful dealului, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar gîndi imediat la noi. Înainte se vedea linia Întunecată a dealurilor din spatele șoselei. Ajunseră la capăul cîmpului și trecură peste micul pîrÎu subteran care ducea la magazie. Apoi trecură prin alt cîmp cu miriște după aia alt gard, drumul nisipos și, dincolo de el, pădurea. — Stai să trec eu primul și pe urmă te ajut și pe tine, spuse Nick. Vreau să văd Întîi dacă nu-i cineva pe stradă. Urcat pe gard, se uită la stivele de bușteni Întunecați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pușca prin gard, ținînd-o de țeavă, și apoi se strecură printre bîrne. Ajunse lîngă Nick și el o mîngîie pe cap: — Ești tare obosită, Piticot? Nu, mi-e bine. SÎnt prea fericită ca să fiu obosită. Ia-o pe marginea mai nisipoasă. E foarte moale și n-o să se vadă urmele. Eu o să merg pe marginea mai tare. — Pot și eu să merg pe-acolo. Nu, nu vreau să te zgîrii. Urcară, alunecînd Însă mereu cîte puțin, pe dealul abrupt dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
începu să plângă și ea, fără să știe măcar de ce. — S-a pierdut Zet în mare, îi strigă Alex. Își dezbrăcase pantalonii și acum își descheia bluza albastră. Tu rămâi aici, cu Adam. Alex se lăsă să alunece pe făgașul nisipos și, de acolo, în mare, spintecând valurile. Gabriel, cu fața scăldată în lacrimi, căzu în genunchi lângă Adam și dădu să-l strângă la piept, dar copilul i se împotrivi, fluturându-și brațele și țipând cu sfâșietoare deznădejde. Timpul trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am vrut să renunț, să ne întoarcem, însă ea, dîndu-și seama de asta, s-a sculat de pe butuc, pornind din nou la drum. De la colibă încolo totul era pustiu. Doar o iarbă sumară și uscată acoperea vag pământul care, fiind nisipos, ne făcea să alunecăm. Pădurea încă tot nu se vedea. Și pe măsură ce mergeam, Eleonora aluneca din ce în ce mai des. La un moment dat, și-a pierdut echilibrul și a căzut. M-am speriat, dar, fără să se ridice, ea mi-a făcut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe boruri de noroi, apoi ne-am continuat drumul pe platoul alunecos de unde ne întorsesem rândul trecut. Alunecam și acum din pricina pământului nisipos, dar eram hotărâți să nu ne dăm bătuți și să ajungem dincolo de pădure. La un moment dat m-am oprit. Mi se păruse că auzisem ceva care semăna cu vuietul unei mări. Dar nu era decât vântul. Am pornit mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
știe - ficțiunea e moft, dumneaei Memoria e totul. În ce mă privește, sunt un adversar al disjuncțiilor și, prin urmare, un atlet al conjuncției. Înțeleg și accept (până la un punct) ierarhia „anatomică“ a fericirii. Când e vorba de cele ieftine, nisipoase, concret-pârdalnice, vorbim de satisfacții materiale. Când urcăm către voluptate și ajungem în plexul solar, optăm pentru formula plăcerile cărnii, pentru ca, odată ajunși în vârf, din limb către nimb, să ne tolănim paradiziac în bucuriile spiritului. M-au răzvrătit dintotdeauna aceste
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ajungea afară, în aerul tot mai cald, Karin înțelegea cât de aproape de colaps fusese. Dacă-l mai îngrijea o săptămână pe Mark, ar fi început să creadă teoriile lui despre ea. Ea și Daniel ieșiseră la picnic lângă zonele umede, nisipoase, aflate la sud-vest de oraș. Ea se aplecă și-și acoperi fața tremurătoare. —O, Doamne. Ce m-aș fi făcut eu aici, fără tine, cu ceea ce i s-a întâmplat? El îi ridică umerii. — Eu n-am făcut nimic. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Daniel și traversă pe partea dinspre nord a șoselei. Cot la cot, cercetară drumul înapoi spre est, ca niște păsări Junco scurmând în căutarea hranei. Ochiul antrenat al lui Daniel descoperi din nou urmele invizibile - o bucată de pământ zdrobit, nisipos, cu două adâncituri abia schițate de roți care încă nu dispăruseră odată cu dezghețul primăverii. Karin îl prinse pe Daniel de braț. —Trebuia să aducem un aparat de fotografiat. Până la vară, absolut toate urmele astea or să dispară. Poliția are sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din evoluția primatelor. Cei trei stăteau pe podea cot la cot, cu trupurile reduse la niște extensii ale mașinilor pe care le pilotau. Ajunseră la o porțiune deschisă, unde șoseaua se opri din șerpuit și deveni dreaptă, străbătând niște dealuri nisipoase spre o linie de sosire vizibilă la orizont. Jucătorii accelerară, ciocnindu-se între ei pentru o poziție mai bună. Intrară într-un ultim viraj abrupt la dreapta. Una dintre mașini derapă mult în curbă și se dezechilibră. Șoferul supracompensă, lunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui februarie, păsările se întoarseră. Sylvie și Gerald Weber văzură la știrile de noapte un reportaj cu cocorii, în timp ce stăteau împreună în pat, în casa lor acoperită de zăpadă din Setauket, Chickadee Way. În timp ce camera de filmat plana deasupra malurilor nisipoase ale râului Platte, soțul și soția priveau, jenați. —Ăsta-i locul tău? întrebă ea. Nu prea avea cum să nu spună nimic. Weber mormăi. Creierul lui se lupta cu o amintire blocată, cu o problemă de identificare care-l chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
știu doar localnicii - o fermă particulară, o proprietate secretă, nelocuită. Șanțul e înghețat, câmpul din jur e presărat de-a valma cu tulpinile cafenii de porumb de anul trecut și cu resturi de boabe. În imediata apropiere a câmpului, malurile nisipoase ale serpentinei râului. Deja se adună câteva păsări. Ea își împreunează mâinile în față, ca un copil care învață să se roage. El se uită la încâlceala de păsări aflată la o sută de metri de ei, apoi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poticneală terestră. Căderea ar fi comică, dacă n-ar fi atât de dureroasă. O mie de cocori plutitori cedează gravitației. Îi observă pe oameni și-și văd de ale lor, adânciți în prezentul mereu șerpuitor. De când există prerii și maluri nisipoase și ideea că aici sunt în siguranță, păsările s-au adunat pe meandrele astea. În acest secol, se hrănesc cu porumb cultivat. În secolul următor, cu ce rămășițe va mai fi în stare să ofere acest loc. Pământul înghețat îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un șir lung de insule și bancuri de nisip care alcătuiau o barieră pustie Între mare și țărm și care Închideau acest golf sau canal, În care se afla. Departe, spre apus, se deslușea linia țărmului, care era tot jos, nisipos și parcă pustiu. Apa cenușie și răcoroasă a dimineții bătea ușor În flancurile vasului: din imensitatea vijelioasă a mării ajunsese În monotonia pustie a acestui țărm. Un țărm atît de arid și de sumbru nu mai văzuse nicicînd spaniolul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
putere necunoscută. Și totuși, spaniolul cel chior n-a văzut aceste lucruri. A jefuit satul, a ucis cîțiva indieni, a pătruns cîteva zeci de mile În interiorul țării În căutare de comori. A găsit un teren gol, Întins, cu un sol nisipos și calcaros, un peisaj bolovănos și imprecis, bîntuit de singurătate și de asprime, acoperit de păduri dese și Încîlcite, În marea lor majoritate Întinse păduri de pin cu frunza ascuțită. Pe măsură ce pătrundea mai mult În interiorul țării, peisajul devenea mai variat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cărare pietroasă, înecată în garduri vii îmbobocite și ferigi. Mai sus se transformă într-un drumeag de căruțe peste un cîmp verde, apoi o luară printr-o spărtură într-un canal de piatră secat care dădu apoi într-o cărare nisipoasă, printre ierburi sălbatice, unde cîntau corle. Lîngă cărare era o piatră plată cu o gaură în mijloc, unde clanul Colquhoun își înfigea steagul cînd se adunau pentru luptă. Presupun că locul ăsta e la fel de bun ca oricare altul, spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întinzîndu-se pe cîte o coamă de stîncă și se gîndea tolerant: „Prostuțul de el, dar o să învețe din experiența asta“. Tocmai se întreba cu tristețe ce fel de viață duce Alexander cu Rima, cînd cărarea deveni o scară din găuri nisipoase săpate în iarba pantei abrupte. Din acel loc, vîrful părea un dom imens și verde și, uitîndu-se la el, Lanark văzu o priveliște uluitoare. Dincolo de curba din stînga, se zărea o siluetă umană mică, proiectată pe albastrul cerului, care urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]