90,463 matches
-
îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina de la Turn, la lumina palidă a câtorva lămpi cu acetilenă, și ne întorceam când era deja noapte adâncă. Viață trândavă, neamenințată de nimic. Dacă eu aș fi făcut parte dintre cei care udau pământul cu sudoarea lor și care strângeau bălegarul, care ar fi fost oare amintirile mele din acele vremuri? Noi eram, fără îndoială, ultimii reprezentanți
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
puternic ritm. Tobele - acest fenomen uluitor, devastator, cosmic, care atinge inconștientul colectiv - fac să vibreze pământul sub pașii noștri. E de-ajuns să pui mâna pe zidul unei case, ca să-i simți vibrația. Natura urmează ritmul tobelor, care bat întreaga noapte. Dacă cineva adoarme, legănat de aceste bătăi, el se trezește brusc atunci când bătăile se îndepărtează, abandonându-l. În zori, pielea tobelor se pătează de sânge: mâinile rănite sângerează de atâta bătut. Și sunt mâini aspre, de țărani. (Fragmente din volumul
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
suficient de mult pentru a fi în stare să-i detectez prezența. Prefer de departe istoria, adevărată sau inventată [...]"). Cît despre autor, el ar fi fost hărțuit telefonic de sute de admiratori ai operei sale, pregătiți chiar și la miezul nopții să-i pună întrebări de genul: "Domnule Tolkien, avea Balrogul șmonstru al focului din romanul The Lord of the Rings, n. I.M.ț aripi sau nu?" La capătul acestor speculații, singurele certitudini care rămîn sînt obținerea unui premiu literar prestigios
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
sale arhaice, "erotice", iregulare, ci și ființa ca atare, reorientată spre elementaritățile ontologice, spre empirii. Senzațiile certifică în chipul cel mai apăsat alunecarea în anormalitate. "Dereglarea simțurilor" e mijlocul cel mai eficace al poeziei emanate de criza ființei: La miezul nopții am intrat pe ascuns în odaia lui Alois,/ gura mea mirosea a vinuri grele,/ trupul mi se uscase de plictis" (La Cesarina șIIȚ). Sau: " Dragostea cea amintită făcuse ca pe sub piele/ să-mi creacă o blană de jder" (ibidem). Sau
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
chiar din această politică a disimulării. Astfel ea se vrea o curtezană vicioasă, o nesățioasă nimfomană mînuind atrocități (e rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți cu pieile smălțuite./ Către seniorii nopții rosteam vorbe deșarte,/ cînd l-am zărit pe Alois, efeb spasmodic,/ venit din abis./ Atunci pe loc lipitoare mîloasă am vrut să-i fiu,/ carnea să-i mîngîi cu un cuțit argintiu,/ gura să-i scormon ca o motăneasă oarbă
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
Eugenia Tudor-Anton Autorul cărții Paznic la ușa nopților este inginer, autor al unor brevete de invenții, cum s-ar zice un amic al tehnicii în construcția de nave. A călătorit mult pe mare. Dar în 1985 a obținut un premiu pentru poezie al revistei Flacăra, iar în anul
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
amic al tehnicii în construcția de nave. A călătorit mult pe mare. Dar în 1985 a obținut un premiu pentru poezie al revistei Flacăra, iar în anul următor (1986) a debutat editorial în volumul colectiv Debut 86. Paznic la ușa nopților ne dezvăluie un talent literar autentic înclinat mai mult înspre sfera fantasticului decât înspre aceea a realului. Brăileanul îndrăgostit (se vede asta din prozele sale) de orașul lui Panait Istrati și Mihail Sebastian - tărâm dătător de fantezie ca și fluviul
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
amestec de real și fabulos, de proză realistă cu intarsii ale miraculosului. Enigmaticul este puternic implantat în viața adevărată a satului sau orașului, ceea ce conferă scriiturii lui Vasile Datcu valoare estetică. De pildă, povestirea Întâlnirea dezvăluie un atent observator al nopții orășenești - trebuie spus că mai toate povestirile au ca fundal noaptea, ea însăși un fel de personaj care adăpostește taina, misterul, - dar Vasile Datcu este și un bun creator de atmosferă. O atmosferă, bineînțeles, propice derulării fabulosului. Doi profesori pleacă
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
vechi, într-o căruță hârbuită, trasă de niște mârțoage, pare o scenă dintr-o comedie. Limbajul firesc nuanțat de o ironie abia simțită conferă o sporită notă de autenticitate și farmec povestirilor din acest volum. Vasile Datcu, Paznic la ușa nopților, București, Ed. Eminescu, 2002. 150 p.
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
poveste. Pe scurt, Hajime, personajul narator, se îndrăgostește la începutul adolescenței de Shimamoto, o ființă singuratică și stranie pe care o revede după mai mulți ani, când liniștea burgheză a căminului îi devine insuportabilă. Chinul erotic culminează într-o singură noapte de dragoste, după care dispăruta Shimamoto îl aruncă iar în disperarea propriei mediocrități. Irepresibila forță a dorinței, cursul invariabil al timpului și banalelor experiențe umane, sentimentul totalei comunicări cu altă conștiință la care accesul este interzis, sunt temele de meditație
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
marele PNA-ului își face firma de rîs debitînd asemenea enormități. Ce procuror cît de cît serios din România se apucă să spună presei una ca asta?! Denunțul telefonic a ajuns să fie sursa anchetelor acestui presupus Parchet de elită? Nopțile trecute mi s-a furat mașina. Dau telefon la Poliție. Îmi răspunde o voce amabilă, compătimește cu mine, dar înainte de a da mașina în urmărire generală îmi spune să mă duc la Secția de care aparțin, să dovedesc că mașina
Turnați aici! în varianta PNA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13428_a_14753]
-
deja, izbitura violentă de scară a fost alt amănunt îngrozitor. Delia rămăsese în casă, ciudat că nu-și luaseră rămas bun chiar în ușă, dar oricum era aproape de el și a strigat prima. În schimb Héctor murise singur, într-o noapte cu brumă, la cinci ore după ce plecase de la Delia de acasă ca în fiecare sâmbătă. Eu nu mi-l amintesc prea bine pe Mario, dar se zice că făceau o pereche frumoasă, el și Delia. Deși ea era încă în
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
case, prin curți. O mulțime de câini fug de mângâieri sau le acceptă. Cele câteva rânduri lăsate de Héctor mamei lui, hohotele de plâns pe care vecina din casa cu etaje spusese că le auzise din vestibulul familiei Mañara în noaptea în care a murit Rolo (dar înainte de izbitură), chipul Deliei în primele zile... Lumea pune atâta inteligență în treburi de-astea, iar din atâtea noduri unul lângă altul se ivește până la urmă bucata de covor - Mario vedea pesemne uneori covorul
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
-mă pentru moartea mea, e imposibil să înțelegi dar iartă-mă, mamă”. O hârtiuță ruptă de pe marginea revistei Critica, peste ea o piatră alături de sacoul care a rămas ca un semn de hotar pentru primul marinar din zorii zilei. Până în noaptea aceea fusese atât de fericit, sigur că în ultimele săptămâni li se păruse cam ciudat; nu ciudat, mai bine zis distrat, privind în gol de parc-ar fi văzut ceva. Ca și cum era nevoit să scrie ceva în văzduh, să dezlege
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
oarbă pe pereți. Își deschidea și-și închidea mâinile, în pragul ușii, iar apoi se întoarse parcă rușinată, privindu-și cu coada ochiului părinții; îi privea cu coada ochiului și zâmbea. Fără surpriză, aproape ca o confirmare, Mario cumpăni în noaptea aceea fragilitatea liniștii Deliei, greutatea persistentă a dublei morți. Rolo, mă rog, să zicem; Héctor însă era culmea, crăpătura care distruge o oglindă. Din imaginea Deliei rămâneau maniile delicate, mânuirea esențelor și supunerea animalelor, contactul ei cu lucruri simple și
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
a vrut s-o sărute a simțit-o cum se crispează din ce în ce mai tare. - Mama o să se întoarcă să-și ia la revedere. Așteaptă să se ducă amândoi la culcare... Afară se auzeau soții Mañara, foșnetul ziarului, dialogul lor neîncetat. În noaptea aceea n-aveau somn, era unsprezece și jumătate și ei sporovăiau mai departe. Delia se întoarse la pian, cântă parcă plină de înverșunare nesfârșite valsuri autohtone, cu da capo al fine încă și încă o dată, cu scări muzicale și înflorituri
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
de înverșunare nesfârșite valsuri autohtone, cu da capo al fine încă și încă o dată, cu scări muzicale și înflorituri improvizate cam caraghioase dar care-l încântau pe Mario, și nu se mișcă de la pian până când părinții veniră să le spună noapte bună, și că să nu mai stea mult, acum că el făcea parte din familie trebuia să aibă grijă de Delia mai mult ca oricând și să fie atent să nu se culce prea târziu. Când plecară, cam fără voie
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
cu apă rece și s-a dus la bucătărie, deși Delia voia să i-l aducă ea și s-a supărat puțin. Când s-a întors a văzut-o în geam, uitându-se la strada pustie pe unde odinioară în nopți ca aceasta se pierdeau Rolo și Héctor. Razele lunii se întindeau deja pe jos, la picioarele Deliei, și în farfuria de alpaca pe care o ținea în mână ca pe o altă lună micuță. Nu voise să-l roage pe
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
picioare și aripi, praful carapacei fărâmițate. Când i-a aruncat totul în față, Delia își duse mâinile la ochi și izbucni în hohote, gâfâind într-un sughiț ce o sufoca, iar plânsul i-a devenit tot mai strident, ca în noaptea cu Rolo; atunci degetele lui Mario se încleștară pe gâtul ei parcă pentru a o feri de oroarea aceea ce-i urca în piept, un icnet între plânset și geamăt, cu râsete curmate de zvârcoliri, dar el voia numai s-
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Nicolae Mareș Czeslaw Milosz ACESTA De-aș putea să spun o dată, ce-i în mine. Să urlu: oameni, v-am mințit spunându-vă ceea ce în mine nu era, În timp ce ACESTA se află acolo necontenit, zi și noapte. Că numai datorită lui am putut Descrie orașele voastre ușor inflamabile, Iubirile voastre scurte și distracțiile în nimicuri transformate, în cercei, oglinzi, umerașe pretutindeni purtate, găsite în scenele din dormitoare și de pe câmpurile de bătaie. Scrisul a fost pentru mine
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
și captura aceasta mare de oameni. 1973 Confesiunea emigrantului Lui Waclaw Iwaniuk Mi-au furat țara. Mi-au scos-o din ghiozdanul de școlar. Și din fruntariile ei. Au răpit-o când a ieșit în stradă. Braconierii au avut o noapte fericită. Au umflat o pradă bogată. Mai întâi au pus-o la piciorul mesei. Au băut vodcă. Patria s-a apărat din ce în ce mai firav. Apoi au cumpărat-o cu o rochiță roșie. Pălăria avea pene de păun. Era fluturată în tribune
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
Telegraful, nu ratează nici o ocazie de a-l denigra. În ciuda succesului de critică și de public înregistrat de traducerea lui Caragiale la piesa Roma învinsă, ziarul citat publică poemul cu accente pamfletare Traduttore, traditore, iar la punerea în scenă a Nopții furtunoase sau a comediei D-ale carnavalului îi sunt contestate autorului orice merite: „Moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga n-are temeiuri, dar toate au vervă, chiar și când n-au fond.” Cameleonismul nu este numai al dramaturgului, ci și al
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
se cuvine să fie, chiar dacă niciodată, unuia sau altuia, nu te-ai gândi vreodată să i te arăți... * * * Echipa de îngeri aterizează lin la fața locului... Sunt, le citesc pe rând numele... Gabriel, prințul focului; Jurkani, prințul grindinei; Laila, prințul nopții și ultimul, cel mai posomorât dintre ei, Duma, îngerul iudaic al morții, cu aerul său de misit febril... Te și ia în primire cu insuportabilul lui umor: Deocamdată, bătrâne, am venit definitiv!
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
dată-n vileag a travestiului, capătă accepții sofisticate ce o deturnează înspre dulceața învăluitoarei rostiri: „Fecioarelor căzute în genunchi/ Li se retează genele pe trunchi/ Fiindc-au surîs din somn în largi crivate/ Cu șoldurile neînfășurate,/ Și-n miez de noapte, avînd bluza lipsă,/ Au pus cu sînii luna în eclipsă,/ Și-au îndrăznit să-ntreacă-n rotunjime/ Izvoarele credinței din vechime./ Au tulburat mișcările cerești/ Prinzîndu-și seara fustele în clești/ De rufe pe subțiri și crude funii,/ Miresme cotropindu-ne
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
ajung, cât de cât, la un consens al inegalităților valorice și impun câteve scrieri ca fiind reprezentative, aceeași monografie poate oferi prilejul unei plăcute imersiuni în universul complet al vieții și operei unui autor. Ion D. Sârbu - de veghe în noaptea totalitară este exegeza prin care Antonio Patraș oferă această ocazie. Lucrarea este bine scrisă, coerent structurată, solid documentată, atât în planul operei lui Sârbu cât și în planul bibliografiei critice. În ciuda referințelor culturale bogate, a instrumentarului tehnic neostentativ și abil
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]